Răspuns pentru ANGELA SIMION - Iaşi, F. AS nr. 1278 - "Caut urgent un leac pentru tromboflebită"

Dr. MIRCEA PEIA - specialist medicină complementară şi reflexoterapie - Timişoara, tel. 0256/43.18.91, 0747/22.20.24, e-mail: mirceapeia@yahoo.com

Deşi medicamentele anticoagulante, precum heparina sau warfarina, sunt, în mod specific, prescrise pentru tratamentul trombozei venoase profunde, dizolvarea cheagu­rilor sanguine existente s-ar pu­tea realiza doar cu substanţe me­dicamentoase de tipul activa­torilor de plasminogen, inacce­sibile deocamdată pe piaţa autohtonă. Dacă tromboflebita superficială duce rar la complicaţii serioase, în cazul trombozei ve­noase pro­fun­de, pericolul prin­cipal este posibila mobilizare a unui cheag şi deplasarea aces­tuia, împreună cu fluxul san­guin, către plămâni (embolie pul­monară), situaţie în care este nevoie de instituirea unui tra­tament mai agresiv, de fază acută (doze mari de anticoa­gu­lant, administrate intrave­nos). O altă complicaţie supă­rătoare, dar mai puţin pericu­loa­să, este formarea unei obstruc­ţii la nivelul venei (sindrom post fle­bitic), care va determina umfla­rea persistentă a picioarelor şi care poate să se manifeste după unul sau mai multe episoade de tromboză venoasă profundă. Altfel spus, scopul terapiei anticoagu­lante este de a preveni formarea altor cheaguri, în timp ce organismul încearcă să dizolve trombii existenţi. Însă, în cazul persoanelor care prezintă sângerări şi cărora nu li se poate administra medi­ca­ţie anti­coagulantă, poate fi necesară inserarea unor filtre la nivelul venei principale a abdomenu­lui, pentru a preveni mobilizarea cheagurilor de la nivelul membrelor inferioare către plămâni.
Luând în calcul cele menţionate mai sus şi ţinând cont de posibilele complicaţii ale trombo­flebitei, o abordare exclusiv naturistă, fără supor­tul medicaţiei de sinteză, nu este posibilă. Aşa stând lucrurile, tratamentul naturist complementar al tromboflebitei include următoarele remedii:
* Gingko-biloba - extractele din această spe­cie de plante au efecte nu numai asupra arterio­lelor, ci şi asupra capilarelor venoase şi asupra venelor, acţionând foarte bine şi în complexul afecţiunilor varicoase, în sindromul post-trombo­tic şi în ulcerele varicoase. Recomand spre admi­nis­trare Gingkoprim Max, indicat în tulburări ale circulaţiei venoase, tromboze, tromboflebite sau sindromul de "picioare grele".
* Extractul de muguri de plop - are o acţiune electivă pe arterele membrelor inferioare, resta­bileşte circulaţia colaterală şi combate tulburările trofice asociate, fiind util în tromboflebite şi tendinite, în manifestări tromboembolice. În plus, asociat cu Ginsengul, Gingko-biloba acţionează prin reducerea concentraţiei plasmatice a fibri­nogenului, care reprezintă unul dintre indicii pre­cişi ai riscului tromboemboliei iminente.
* Foarte utile în combaterea tromboflebitei sunt şi extractele gemoderivate, obţinute din scoar­ţa de salcie, leurdă, ulei de sâmburi de stru­guri, coacăz-negru, sulfină, asociate cu unguente locale din gălbenele, tătăneasă, propolis sau venin de albine. Efectele lor antiagregante şi antitrom­botice sunt importante în procesul de vindecare a tromboflebitelor şi în prevenirea recidivelor.
* Restricţiile alimentare se referă la produsele din carne, mezeluri, afumături, tutun, alcool şi orice tip de prăjeli în ulei, acestea fiind, în general, la originea riscului de apariţie a tromboflebitei. Pe timpul tratamentului, este necesară efectuarea testelor care indică gradul de coagulare al sângelui (timp de sângerare, timp de coagulare, timpul Quick, timpul Howel), pentru a preveni la timp coagularea prea lentă a sângelui.
Să auzim numai de bine!


Dr. RAREŞ SIMU - Centrul de Sănătate şi Viaţă "Armonia", Bucureşti, Strada Italiană nr. 13, parter, ap. 3, tel. 0766/29.84.58

"Verişoarei mele i se umflă periodic articulaţiile, iar medicii nu-i pot pune un diagnostic"
(Răspuns pentru Carmen P. - Buzău, F. AS nr. 1279)

Spuneţi că verişoara dvs. se confruntă cu episoade în care i se umflă articulaţiile şi ţesuturile moi, asociate cu accelerarea tranzitului intestinal. Analizele efectuate nu au pus în evidenţă o afec­tare a arti­culaţiei propriu-zise. Din cele descrise, este posibil ca sis­temul imunitar să fie cel răs­punzător de aceste manifes­tări. Aceasta, mai ales, în con­diţiile în care simptomele s-au ame­liorat sub tratament cu corti­zon. Ar putea fi vorba des­pre o afecţiune la nivelul tubu­lui digestiv, mai ales la nivelul intestinului. La acest nivel, există o componentă impor­tantă a sistemului imun, ţesutul limfoid sau plăcile Peyer. Acestea au rolul de a proteja organismul de agresiunea unor factori din afara lui. Tubul digestiv comunică direct, prin ingestia alimentelor şi lichi­delor, cu mediul extern. De aceea, este nevoie de un filtru, de o barieră de apărare, la acest nivel. Odată cu alimentele, pătrund în tubul di­gestiv şi o serie de sub­stanţe chimice şi micro­organisme. Toate acestea produc un răspuns de apărare la nivelul intesti­nu­lui, răspuns care se manifestă prin secreţia unor substanţe pro-infla­matoare. Mai mult, chiar alimentele în sine, dacă nu sunt bine tolerate de per­soana în cauză, pro­voacă o reacţie infla­matorie. A­ceste reacţii se pot trans­mite apoi în întreg orga­nis­mul şi afectează şi alte zone. Printre cele mai frecvente zone afectate se numără şi articulaţiile şi ţesuturile moi sau pielea. În plus, orice inflamaţie la nivelul mucoasei intestinale duce la scă­derea unor enzime secretate de aceasta. Aceste enzime, pe lângă rolul în digestie, odată absorbite în sânge, exercită efecte antiinflamatorii la nivelul întregului orga­nism. Atunci când scade nivelul lor, evident, este favorizată dezvoltarea proceselor inflamatorii cu diverse localizări, inclusiv articu­lare sau de părţi moi.
Fiecare persoană are anumite alimente pe care le tolerează mai bine şi altele pe care le tolerează mai puţin, fără că aceasta să însemne că are alergie la acele alimente. Reacţiile de intoleranţă alimen­tară stau, de multe ori, în spatele multor procese inflamatorii cronice din organism. Nu întotdeauna este evidentă corelaţia între un aliment şi reacţia de intoleranţă la acesta, pentru că reacţia nu este imediată, se dezvoltă în timp şi este cumulativă. În această situaţie, sunt utile anumite teste de sânge, care pot evidenţia gradul de reacţie pe care îl provoacă alimentele consumate. De asemenea, trebuie investigate posibile infecţii bacteriene, para­zitare sau fungice, în sfera digestivă, care pot să agraveze procesul inflamator de la acest nivel. În funcţie de aceste teste se poate recomanda, ulterior, o dietă şi un tratament care să reducă pro­cesul inflamator cronic de la nivelul intestinului, cu efecte benefice asupra întregului organism. Pe lângă acest regim este recomandat, de asemenea, un tratament cu plante cu efecte antiinflamatorii şi imunomodulatoare. În acest scop, recomand o cură cu lemn-dulce, yucca şi aloe vera. Atenţie, dacă există contraindicaţii, în special pentru lemn-dulce (hipertensiune, afecţiuni ale sânilor sau în sfera genitală la femei). În plus, se poate asocia şi propolisul, la fel, cu efecte antinflamatorii şi imunomodulatoare, atât general cât şi direct asu­pra mucoasei intestinale. Cu efect antiinflamator direct asupra intestinului este recomandată cura cu argilă. Aceasta se face trei săptămâni. În prima săptămână, se consumă un pahar cu argilă dizol­vată în apă plată (o lingură), în a doua săptămână se consumă 2 pahare pe zi şi în a treia săptămână se consumă 3 pahare pe zi. Nu în ultimul rând, este recomandată administra­rea de enzime cu efecte antiinflamatoare, care să suplinească scăderea en­zimelor intestinale. Prin­tre cele mai eficiente, re­comand preparatele care conţin serra peptaza.