Exerciţii pentru activarea minţii

- De practicat în momentele de oboseală, somnolenţă, apatie ori moleşeală, produse de temperaturile excesive ale verii -

1. Ajutor de urgenţă!
Împreunaţi vârfurile de­getelor de la mâini. Încercaţi să simţiţi un puls re­gulat între vârfurile degetelor împreunate. Acum aşteptaţi până când simţiţi această pul­saţie la toate cele cinci perechi de degete. Mintea dvs. este acum ajustată la o stare de "atenţie relaxată". Acum des­prindeţi degetele, dar conti­nuaţi să respiraţi regulat şi li­niştit. Puteţi repeta oricând acest exerciţiu rapid.

2. Porniţi la drum
Închipuiţi-vă că sunteţi minusculi şi porniţi într-o călătorie în propriul dvs. creier: ştiaţi că acesta posedă peste 100 de miliarde de celule? Aceste celule ale creierului sunt atât de strâns împletite între ele, încât fiecare se află în contact cu celelalte cu ajutorul a mii de ramificaţii fragile. Imaginaţi-vă că aceste celule şi înlănţuiri strălucesc în culori vii şi că la fiecare "conexiune nervoasă" scânteiază mici puncte luminoase în zonele în care se rea­lizează contactul. Ascultaţi zumzăitul delicat al acestei maşinării pline de viaţă care este creierul. Închipuiţi-vă că efectele luminoase şi coloristice se extind şi în zonele "neluminate" ale creierului, până când "s-a aprins un beculeţ" în fiecare cotlon al creierului dvs. Creierul dvs. este acum reglat în mod optim pentru concentrare. Vă puteţi dedica cu deplină capacitate mentală sarcinii care vă stă în faţă.

3. Respiraţia
(Lăsaţi respiraţia să curgă lin)
În momentul în care cineva se sperie sau este stresat, îşi blochează respiraţia. Dimpotrivă, atunci când ne bucurăm de echilibru interior şi de o atenţie trează - cei mai buni aliaţi ai unei con­centrări eficiente - respiraţia curge lin. Încercaţi să respiraţi complet conştient, chiar atunci când mun­ca pe care trebuie să o duceţi la îndeplinire nu vi se pare prea uşoară şi comodă. Gândiţi-vă în acest timp la valurile care scaldă ţărmul, pentru ca apoi să se retragă. Iar şi iar. Această imagine face ime­diat ca respiraţia dvs. să devină mai profundă şi mai regulată.

4. Cântaţi cu vocale
Cu siguranţă, cunoaşteţi rugăciunile călu­gărilor, în timpul cărora este cântat sau doar murmurat, un singur ton pre­lung. Un ase­menea ton de bază, susţi­nut, întăreşte puterea de concentrare şi în viaţa de zi cu zi. Nu este necesar să cântaţi cu voce tare - puteţi lăsa sunetul să răsune doar în interior. Încercaţi o dată - tare sau încet - diferite tonuri prelungi (de ex. O, A, E). Alegeţi apoi sunetul care vă face să vă simţiţi cel mai bine. Acesta poate fi de acum înainte sunetul dvs. personal, pentru sti­mu­larea puterii de concen­trare. Daţi-i glas - mental sau în mod real - de fiecare dată când doriţi să vă ocupaţi de un lucru în mod intens. În momentul în care vă apucaţi de sarcina dvs., opriţi-vă în mod complet conştient din emiterea sunetului dvs. interior.

5. Ascultaţi cu atenţie
Închideţi ochii şi mişcaţi uşor între degete pa­ginile unei reviste, astfel încât să produceţi un foşnet audibil. Ascultaţi cu maxi­mă atenţie aceste sunete. Închi­puiţi-vă acum un buton mental, cu care puteţi da mai tare acest foşnet scos de revistă. Foşnetul hârtiei se va auzi tot mai tare, în vreme ce alte sunete din jur îşi vor reduce tot mai mult volumul, se vor auzi tot mai în surdină, devenind tot mai neimpor­tante. Respiraţi regulat şi liniştit, în timp ce ascultaţi cu atenţie. Poate că, făcând asta, vă veţi aminti şi de prima revistă cu Scufiţa Roşie pe care, copil fiind, aţi ţi­nut-o în mână. Reme­moraţi o vreme această clipă de mult rămasă în urmă. Apoi respiraţi adânc şi reveniţi în momen­tul prezent.

6. Văzul
- Aprindeţi o lumânare. Aşezaţi-vă în faţa ei şi priviţi numai flacăra - nimic altceva.
- Priviţi cu foarte multă atenţie oamenii cu care vă întâlniţi şi vorbiţi: forma feţei, culoarea ochilor şi a părului lor, îmbrăcă­min­tea acestora, particularităţile. Obser­vaţi-le mimica şi felul în care gesti­culează, recunoaşteţi-le trăsăturile caracteristice.
- Conştientizaţi deosebirile şi nuanţele fine: diferitele nuanţe de verde ale frunzelor, lumina la răsă­ritul şi la apusul soarelui.
- Priviţi cu atenţie cerul înstelat al nopţii. Alegeţi-vă o porţiune de cer cu stele şi încercaţi să v-o înti­păriţi cât mai bine în memorie. Apoi închideţi ochii şi reînviaţi, pe o suprafaţă întunecată, imaginea cu stele.
- Urmăriţi secundarul unui ceas, vreme de două minute.

7. Auzul
- În timpul unei conversaţii, ciuliţi, realmente, urechile. Fiţi atenţi nu doar la conţinut, ci şi la ma­nie­rismele verbale ale partenerului dvs. de discuţie (dialect, vorbire neclară, nivelul vocii, oscilaţii de dispoziţie).
- Daţi radioul şi televizorul din ce în ce mai încet în timpul talk-show-urilor şi încercaţi să înţe­legeţi totuşi tot ce se vorbeşte.
- Atunci când sunteţi afară, concentraţi-vă asu­pra sunetelor din jur şi din natură (foşnetul frun­zelor în bătaia vântului, ciripitul păsărilor, sunetul scos de vreun motor).
- Când ascultaţi muzică, încercaţi să distingeţi sunetul fiecărui instrument în parte.

8. Mirosul şi gustul
- Adulmecaţi aerul din jurul dvs. Se­sizaţi mirosurile şi parfumurile - inclu­siv nuanţele subtile: iarbă cosită, parfu­mul colegei dvs., pielea partene­rului, gaze de eşapament, cafea fierbinte.
- La prânz, când mergeţi la masă, încercaţi să recunoaşteţi după miros ce s-a gătit. Legaţi-vă la ochi şi lăsaţi-l pe partenerul dvs. să vă dea de mâncare şi de băut. Încercaţi să vă daţi seama după miros, după gust, după consistenţă, despre ce este vorba. De­ve­niţi în timpul gătitului un maestru al degustării. Asezonaţi mâncarea cu noi arome şi condimente şi verificaţi-le gustul.

9. Simţul tactil
Umblaţi mult desculţ şi conştientizaţi pe ce anume păşiţi: covor, parchet, nisip, iarbă, piatră. Plimbaţi-vă pe orice fel de vreme. Simţiţi vântul, zăpada sau ploaia pe faţă, căldura soarelui pe creş­tet. Inspiraţi adânc pe nas şi expiraţi uşor prin gura uşor întredeschisă. Simţiţi aerul.

10. Ajutor de urgenţă!
Mâncaţi un măr. Închideţi radioul, televizorul sau computerul, daţi deoparte revista sau hârtiile şi acordaţi-i acestui fruct deplina dvs. atenţie. Sa­vuraţi mărul cu adevărat, folosind concomitent toa­te cele cinci simţuri. Priviţi-l cu atenţie, studiaţi-i forma, mărimea. Se simte tare la pipăit, coaja lui este netedă? Cum miroase? Dulce, proaspăt, copt? Muşcaţi din el. Ascultaţi cum trosneşte. Mestecaţi pe deplin conştienţi şi lăsaţi dumicatul să se di­zol­ve, încetişor, pe limbă. Ce deliciu! Această con­ştientizare făcută prin intermediul mai multor sim­ţuri stimulează extraordinar de mult atenţia şi des­chide dimensiuni absolut noi - în tot ceea ce faceţi.

ALINA OLTEANU