1. Spaima provocată de lipsa tatălui
Un număr dramatic de mare de bărbaţi nu au tată sau au crescut în mare măsură fără el. Taţii au aparţinut generaţiei războiului, generaţiei reconstrucţiei, generaţiei carierei, generaţiei "ego" sau generaţiei divorţurilor. Iar fiii sunt orfani de război, orfani de carieră sau orfani de divorţ. Taţii lor nu au avut şi nu au timp pentru ei. Şi nici pentru fiice, fireşte - dar acestea au alături de ele o mamă, care le seamănă, cu care se compară, care reprezintă un model, chiar dacă adesea există neînţelegeri. Băieţii au şi ei nevoie de un model de acelaşi sex. Lipsa autorităţii tatălui îi face nesiguri.
2. Spaima de a fi respinşi în dragoste
"Sunt oare un bărbat adevărat"? Toţi bărbaţii care au crescut fără tată - sau majoritatea lor - află răspunsul la această întrebare importantă nu de la un bărbat cu experienţă, ci de la o femeie. De aceea ei devin dependenţi de femei: de mamă, de soră, de soţie, iar dependenţa nu este o premisă favorabilă pentru dragoste. Pentru că dragostea înfloreşte şi dă roade acolo unde oamenii sunt independenţi şi au drepturi egale. Dependenţa îi face nesiguri. El se întreabă neîncetat: "Mă mai iubeşte?" Iar privarea de dragoste este cea mai cumplită ameninţare la care poate fi supus un bărbat.
3. Spaima de a nu avansa în meserie
Ce-i poate ajuta pe bărbaţi să scape de "spaime" şi să dobândească siguranţă de sine? Pe mulţi dintre ei - serviciul. Să aibă un serviciu stabil, să-şi întreţină familia, să facă o carieră - iată dorinţa sinceră a multor bărbaţi. O dorinţă pozitivă, folositoare atât familiei, cât şi bărbatului însuşi, pentru că bucurându-se de aprecierea celorlalţi el se eliberează de îndoielile personale şi de frica interioară. Şi cu cât avansează profesional, cu atât cresc şi aprecierile. Serviciul este pentru el locul de confirmare a capacităţilor sale, "câmpul de onoare". De aceea gândul că vreodată s-ar putea să aibă un eşec profesional îi sperie permanent pe majoritatea bărbaţilor.
4. Spaima de insuccesele profesionale
Şi mai mare este frica bărbaţilor de o eventuală "marţi neagră" profesională. Într-o asemenea situaţie, li se spulberă nu numai planurile personale şi financiare, ci planurile de viaţă în general. Li se distruge valoarea lor proprie, care în mare parte se bazează pe aprecierile celorlalţi.
5. Spaima de a pierde puterea
Tocmai pentru că valoarea lor este strâns legată de aprecierea altor persoane, bărbaţii îşi caută în această apreciere o mai mare siguranţă, pe care o consideră un fel de "putere".
Un militar cu trei steluţe pe uniformă este mai puternic decât unul cu două steluţe. Rangul înseamnă putere. Banii înseamnă putere. Iar puterea te face mai atrăgător. Cine are femeile cele mai grozave? Cel care în viaţă reprezintă ceva. A pierde puterea înseamnă a te pierde pe tine însuţi.
6. Spaima de impotenţă
Pentru bărbaţi, puterea este şi un afrodisiac. Puterea îi face mai "iuţi". Bărbaţii care se simt nesiguri au întotdeauna probleme cu erecţia şi, poate nejustificat, îşi fac griji în privinţa potenţei. Pentru că lipsa erecţiei le pune sub semnul întrebării virilitatea.
7. Spaima de a fi părăsiţi de soţii
În spatele tuturor spaimelor se află de fapt aceea că soţia ar putea să-l părăsească. Femeile îi fac pe bărbaţi să uite de frică, ele sunt cele care le dau soţilor lor un rost, care-i sfătuiesc, care îi fac să simtă plăcerea. Dar pentru a obţine ceea ce este cu adevărat mai bun de la soţii lor, femeile ar trebui să accepte o realitate, un adevăr: că bărbaţilor le este uneori frică. Pur şi simplu.
Ce pot să facă femeile?
Interviu cu dr. Eduard Bote, psiholog
- Bineînţeles, frica face parte din viaţă. Cei care n-o simt înseamnă că şi-au învins-o. La copii, lipsa senzaţiei de frică este considerată de psihologi indiciul unor dereglări de dezvoltare. Se ştie, de exemplu, că majoritatea oamenilor cruzi n-au cunoscut în copilărie senzaţia de frică.
- Dacă toţi bărbaţii au "spaime" înseamnă că trebuie să consulte toţi, fără excepţie, un terapeut?
- Nu, cei mai mulţi dintre bărbaţi reuşesc să se descurce singuri. Nu trebuie decât să recunoască faţă de ei înşişi şi faţă de ceilalţi, că, uneori, le este frică.
- În cazul acesta, terapeutul "secret" este soţia sau partenera?
- Nu poţi să împarţi viaţa cu cineva şi să joci în acelaşi timp şi rolul de terapeut. Soţia sau partenera poate, în schimb, să fie un fel de antrenor sau de manager. Adică: să-l stimuleze în ceea ce este el tare, să nu-l piseze tot timpul, să-i lase libertate şi să-i respecte independenţa. Bărbaţii au nevoie de spaţii libere, la fel ca şi femeile, de altfel.
- Bărbaţii trebuie îngrijiţi ca nişte copii?
- Oricare dintre noi are nevoie de cineva afectuos, iubitor, care să ne fie alături cu trup şi suflet - lucru valabil atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei.
- Este bine ca soţia să-şi ia bărbatul de mână şi să-l călăuzească prin viaţă?
- Câteodată, da. Doar să nu-l strângă prea tare, ca el să nu-şi simtă libertatea îngrădită. Corect procedează acele femei care îşi pun întrebarea: ce-aş face dacă n-ar fi vorba de soţul, ci de copilul meu? În această situaţie, ele sunt întotdeauna foarte inspirate. În cazul bărbaţilor, însă, să facă astfel încât ei să nu simtă că sunt ţinuţi, din spate, de ham.
Reproduceri după picturi de ANA RUXANDRA ILFOVEANU
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
