Adrien Bosc (n. 1986) e norocos: de la prima sa carte a luat Premiul pentru roman al Academiei Franceze şi asta într-o ţară în care apar sute de romane noi pe an şi în care premiile literare chiar asigură vizibilitate. Fiul unui arhitect şi al unei decoratoare de interior, cu doi fraţi şi ei arhitecţi şi un al treilea, David, tot romancier (nominalizat în 2012 pentru premiul Goncourt), Adrien e de meserie jurnalist şi editor. Ca stagiar la o editură mare, a observat că există în portofoliu texte foarte interesante prea scurte pentru o carte şi prea lungi pentru o revistă. Aşa că, mobilizându-i şi pe alţii, a înfiinţat o revistă pentru ele, "Feuilleton", apoi o editură independentă, Editions du Sous-sol, dar şi un trimestrial dedicat sportului şi literaturii, "Desportes". Toate - înainte de 2014, când i-a apărut romanul de debut pe care vi-l recomand azi. Adrien Bosc e atent la arhitectura poveştii şi a frazei (o trăsătură de familie), iar din practica jurnalistică a preluat un interes special pentru faptul divers, pentru personajele secundare. Are şi o teorie în acest sens, cea a "anti-cercului roşu". Se obişnuieşte ca, pe o fotografie de grup, în care o persoană celebră se află în mijlocul unor necunoscuţi, chipul ei să fie marcat cu un cerc roşu. Romancierul nostru are însă o atracţie particulară pentru acei necunoscuţi şi o dovedeşte din plin în "Constellation", un roman-reportaj ce reconstituie o catastrofă aviatică reală, petrecută cu mult înaintea naşterii sale. E vorba de prăbuşirea, la 27 octombrie 1949, în insulele Azore, a unui avion al companiei Air France cu destinaţia New York. La bordul avionului denumit Constellation se aflau 48 de persoane, pasageri şi membri ai echipajului. N-au existat supravieţuitori. În grupul de victime se numără şi două celebrităţi - boxerul Marcel Cerdan, iubitul legendarei Edith Piaf, ce se ducea în America să-şi recucerească titlul de campion mondial la categoria mijlocie, şi violonista virtuoză Ginette Neveu, fostă elevă a lui George Enescu, însoţită de fratele ei ce o acompania la pian, invitaţi pentru o serie de concerte. Deşi figurile lor ar fi meritat "cerculeţul roşu", pe Adrien Bosc îl interesează deopotrivă toţi cei îmbarcaţi pentru ultimul lor drum. Pentru a-şi transforma demersul jurnalistic în roman, el nu a investigat doar în arhive sau la faţa locului, nu a stat doar de vorbă cu puţinii martori care mai sunt sau cu urmaşi ai victimelor ci, acolo unde informaţiile i-au lipsit, a umplut interstiţiile cu imaginaţie, astfel încât ne face să retrăim vieţile acestor oameni şi să ne uimim încă o dată de rolul hazardului în destinul omenesc. El nu şi-a propus "ficţiunea unui eu omniscient ce îmbracă veşmintele victimelor, aşa cum te strecori în costumele unui mic teatru de epocă", ci doar compunerea unor elemente concrete, extrase din realitate, care, puse cap la cap, formează un tot muzical. Spunând povestea acestor vieţi prizoniere ale destinului în carlinga lui Constellation, Bosc îşi pune şi întrebări cu rezonanţă generală, căutând răspunsuri dincolo de "melasa sentimentelor" personale. Peste toate planează însă misterioasa fatalitate: unii pasageri înscrişi pe listă fuseseră debarcaţi pentru a face loc "eroului naţional" Cerdan, antrenorului şi impresarului său; Cerdan însuşi luase în ultimul moment avionul şi nu vaporul, la insistenţele iubitei sale Edith, ce-l aştepta nerăbdătoare la New York; nişte păstori basci săraci găsiseră un contract la o fermă americană etc. Ceea ce părea la început o anchetă despre o veche tragedie se îmbibă pe parcurs de viaţă şi sensuri. Senzaţionalismul de care fac abuz jurnaliştii e evitat prin întreţeserea trecutului biografic al personajelor, a zilei din 1949 ce le-a pus capăt vieţilor şi a prezentului romancierului, influenţat de idei expuse de alţi artişti. Deşi subiectul "catastrofă" e exploatat până la saţietate de filme de serie B şi de literatura comercială, ceea ce reuşeşte în "Constellation" romancierul debutant e remarcabil.
Selecţia "Formula AS"
* Adrien Bosc, "Constellation", traducere de Mariana Piroteală, Editura Humanitas (tel. 0372/ 74.33.82), 188 p.
Adrien Bosc (n. 1986) e norocos: de la prima sa carte a luat Premiul pentru roman al Academiei Franceze şi asta într-o ţară în care apar sute de romane noi pe an şi în care premiile literare chiar asigură vizibilitate. Fiul unui arhitect şi al unei decoratoare de interior, cu doi fraţi şi ei arhitecţi şi un al treilea, David, tot romancier (nominalizat în 2012 pentru premiul Goncourt), Adrien e de meserie jurnalist şi editor. Ca stagiar la o editură mare, a observat că există în portofoliu texte foarte interesante prea scurte pentru o carte şi prea lungi pentru o revistă. Aşa că, mobilizându-i şi pe alţii, a înfiinţat o revistă pentru ele, "Feuilleton", apoi o editură independentă, Editions du Sous-sol, dar şi un trimestrial dedicat sportului şi literaturii, "Desportes". Toate - înainte de 2014, când i-a apărut romanul de debut pe care vi-l recomand azi. Adrien Bosc e atent la arhitectura poveştii şi a frazei (o trăsătură de familie), iar din practica jurnalistică a preluat un interes special pentru faptul divers, pentru personajele secundare. Are şi o teorie în acest sens, cea a "anti-cercului roşu". Se obişnuieşte ca, pe o fotografie de grup, în care o persoană celebră se află în mijlocul unor necunoscuţi, chipul ei să fie marcat cu un cerc roşu. Romancierul nostru are însă o atracţie particulară pentru acei necunoscuţi şi o dovedeşte din plin în "Constellation", un roman-reportaj ce reconstituie o catastrofă aviatică reală, petrecută cu mult înaintea naşterii sale. E vorba de prăbuşirea, la 27 octombrie 1949, în insulele Azore, a unui avion al companiei Air France cu destinaţia New York. La bordul avionului denumit Constellation se aflau 48 de persoane, pasageri şi membri ai echipajului. N-au existat supravieţuitori. În grupul de victime se numără şi două celebrităţi - boxerul Marcel Cerdan, iubitul legendarei Edith Piaf, ce se ducea în America să-şi recucerească titlul de campion mondial la categoria mijlocie, şi violonista virtuoză Ginette Neveu, fostă elevă a lui George Enescu, însoţită de fratele ei ce o acompania la pian, invitaţi pentru o serie de concerte. Deşi figurile lor ar fi meritat "cerculeţul roşu", pe Adrien Bosc îl interesează deopotrivă toţi cei îmbarcaţi pentru ultimul lor drum. Pentru a-şi transforma demersul jurnalistic în roman, el nu a investigat doar în arhive sau la faţa locului, nu a stat doar de vorbă cu puţinii martori care mai sunt sau cu urmaşi ai victimelor ci, acolo unde informaţiile i-au lipsit, a umplut interstiţiile cu imaginaţie, astfel încât ne face să retrăim vieţile acestor oameni şi să ne uimim încă o dată de rolul hazardului în destinul omenesc. El nu şi-a propus "ficţiunea unui eu omniscient ce îmbracă veşmintele victimelor, aşa cum te strecori în costumele unui mic teatru de epocă", ci doar compunerea unor elemente concrete, extrase din realitate, care, puse cap la cap, formează un tot muzical. Spunând povestea acestor vieţi prizoniere ale destinului în carlinga lui Constellation, Bosc îşi pune şi întrebări cu rezonanţă generală, căutând răspunsuri dincolo de "melasa sentimentelor" personale. Peste toate planează însă misterioasa fatalitate: unii pasageri înscrişi pe listă fuseseră debarcaţi pentru a face loc "eroului naţional" Cerdan, antrenorului şi impresarului său; Cerdan însuşi luase în ultimul moment avionul şi nu vaporul, la insistenţele iubitei sale Edith, ce-l aştepta nerăbdătoare la New York; nişte păstori basci săraci găsiseră un contract la o fermă americană etc. Ceea ce părea la început o anchetă despre o veche tragedie se îmbibă pe parcurs de viaţă şi sensuri. Senzaţionalismul de care fac abuz jurnaliştii e evitat prin întreţeserea trecutului biografic al personajelor, a zilei din 1949 ce le-a pus capăt vieţilor şi a prezentului romancierului, influenţat de idei expuse de alţi artişti. Deşi subiectul "catastrofă" e exploatat până la saţietate de filme de serie B şi de literatura comercială, ceea ce reuşeşte în "Constellation" romancierul debutant e remarcabil.
Adrien Bosc (n. 1986) e norocos: de la prima sa carte a luat Premiul pentru roman al Academiei Franceze şi asta într-o ţară în care apar sute de romane noi pe an şi în care premiile literare chiar asigură vizibilitate. Fiul unui arhitect şi al unei decoratoare de interior, cu doi fraţi şi ei arhitecţi şi un al treilea, David, tot romancier (nominalizat în 2012 pentru premiul Goncourt), Adrien e de meserie jurnalist şi editor. Ca stagiar la o editură mare, a observat că există în portofoliu texte foarte interesante prea scurte pentru o carte şi prea lungi pentru o revistă. Aşa că, mobilizându-i şi pe alţii, a înfiinţat o revistă pentru ele, "Feuilleton", apoi o editură independentă, Editions du Sous-sol, dar şi un trimestrial dedicat sportului şi literaturii, "Desportes". Toate - înainte de 2014, când i-a apărut romanul de debut pe care vi-l recomand azi. Adrien Bosc e atent la arhitectura poveştii şi a frazei (o trăsătură de familie), iar din practica jurnalistică a preluat un interes special pentru faptul divers, pentru personajele secundare. Are şi o teorie în acest sens, cea a "anti-cercului roşu". Se obişnuieşte ca, pe o fotografie de grup, în care o persoană celebră se află în mijlocul unor necunoscuţi, chipul ei să fie marcat cu un cerc roşu. Romancierul nostru are însă o atracţie particulară pentru acei necunoscuţi şi o dovedeşte din plin în "Constellation", un roman-reportaj ce reconstituie o catastrofă aviatică reală, petrecută cu mult înaintea naşterii sale. E vorba de prăbuşirea, la 27 octombrie 1949, în insulele Azore, a unui avion al companiei Air France cu destinaţia New York. La bordul avionului denumit Constellation se aflau 48 de persoane, pasageri şi membri ai echipajului. N-au existat supravieţuitori. În grupul de victime se numără şi două celebrităţi - boxerul Marcel Cerdan, iubitul legendarei Edith Piaf, ce se ducea în America să-şi recucerească titlul de campion mondial la categoria mijlocie, şi violonista virtuoză Ginette Neveu, fostă elevă a lui George Enescu, însoţită de fratele ei ce o acompania la pian, invitaţi pentru o serie de concerte. Deşi figurile lor ar fi meritat "cerculeţul roşu", pe Adrien Bosc îl interesează deopotrivă toţi cei îmbarcaţi pentru ultimul lor drum. Pentru a-şi transforma demersul jurnalistic în roman, el nu a investigat doar în arhive sau la faţa locului, nu a stat doar de vorbă cu puţinii martori care mai sunt sau cu urmaşi ai victimelor ci, acolo unde informaţiile i-au lipsit, a umplut interstiţiile cu imaginaţie, astfel încât ne face să retrăim vieţile acestor oameni şi să ne uimim încă o dată de rolul hazardului în destinul omenesc. El nu şi-a propus "ficţiunea unui eu omniscient ce îmbracă veşmintele victimelor, aşa cum te strecori în costumele unui mic teatru de epocă", ci doar compunerea unor elemente concrete, extrase din realitate, care, puse cap la cap, formează un tot muzical. Spunând povestea acestor vieţi prizoniere ale destinului în carlinga lui Constellation, Bosc îşi pune şi întrebări cu rezonanţă generală, căutând răspunsuri dincolo de "melasa sentimentelor" personale. Peste toate planează însă misterioasa fatalitate: unii pasageri înscrişi pe listă fuseseră debarcaţi pentru a face loc "eroului naţional" Cerdan, antrenorului şi impresarului său; Cerdan însuşi luase în ultimul moment avionul şi nu vaporul, la insistenţele iubitei sale Edith, ce-l aştepta nerăbdătoare la New York; nişte păstori basci săraci găsiseră un contract la o fermă americană etc. Ceea ce părea la început o anchetă despre o veche tragedie se îmbibă pe parcurs de viaţă şi sensuri. Senzaţionalismul de care fac abuz jurnaliştii e evitat prin întreţeserea trecutului biografic al personajelor, a zilei din 1949 ce le-a pus capăt vieţilor şi a prezentului romancierului, influenţat de idei expuse de alţi artişti. Deşi subiectul "catastrofă" e exploatat până la saţietate de filme de serie B şi de literatura comercială, ceea ce reuşeşte în "Constellation" romancierul debutant e remarcabil.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
