Selecția "Formula AS"

Adriana Bittel
* Adrien Bosc, "Constellation", tra­du­cere de Ma­ria­na Piroteală, Edi­tura Hu­ma­nitas (tel. 0372/ 74.33.82), 188 p.

Adrien Bosc (n. 1986) e norocos: de la prima sa carte a luat Premiul pentru roman al Aca­de­miei Fran­ceze și asta într-o țară în care apar sute de romane noi pe an și în care premiile literare chiar asigură vizi­bi­litate. Fiul unui arhitect și al unei de­coratoare de interior, cu doi frați și ei arhitecți și un al treilea, Da­vid, tot romancier (nominalizat în 2012 pentru pre­miul Goncourt), Adrien e de meserie jurnalist și edi­tor. Ca stagiar la o editură mare, a observat că există în portofoliu texte foar­te interesante prea scurte pen­tru o carte și prea lungi pentru o revistă. Așa că, mo­bilizându-i și pe alții, a în­ființat o revistă pentru ele, "Feuille­ton", apoi o editură independentă, Edi­tions du Sous-sol, dar și un trimestrial de­di­cat sportului și lite­ra­turii, "Desportes". Toate - înainte de 2014, când i-a apărut romanul de debut pe care vi-l recomand azi. Adrien Bosc e atent la arhitectura po­veștii și a frazei (o tră­sătură de fa­milie), iar din practica jur­nalistică a preluat un interes spe­cial pen­tru faptul divers, pentru personajele secun­dare. Are și o teorie în acest sens, cea a "anti-cercului roșu". Se obișnuiește ca, pe o fo­tografie de grup, în care o per­soană celebră se află în mij­locul unor ne­cu­­nos­cuți, chipul ei să fie marcat cu un cerc roșu. Roman­cierul nostru are însă o atracție particulară pen­tru acei ne­cunoscuți și o dovedește din plin în "Cons­tellation", un roman-reportaj ce re­cons­ti­tuie o ca­tastrofă aviatică reală, petrecută cu mult îna­intea nașterii sale. E vorba de prăbu­șirea, la 27 oc­tombrie 1949, în insulele Azo­re, a unui avion al com­paniei Air France cu des­ti­nația New York. La bordul avionului de­numit Cons­tellation se aflau 48 de per­soane, pa­sageri și mem­bri ai echipajului. N-au exis­tat supra­vie­țuitori. În grupul de victime se numără și două ce­lebrități - boxerul Marcel Cerdan, iubitul le­gendarei Edith Piaf, ce se ducea în America să-și recu­cerească titlul de campion mondial la ca­te­go­ria mijlocie, și violonista virtuoză Ginette Neveu, fostă elevă a lui George Enescu, însoțită de fratele ei ce o acompania la pian, invitați pentru o serie de con­certe. Deși figurile lor ar fi meritat "cer­cu­lețul roșu", pe Adrien Bosc îl inte­resează deo­potrivă toți cei îm­bar­cați pen­tru ultimul lor drum. Pentru a-și trans­forma demersul jurnalistic în roman, el nu a investigat doar în arhive sau la fața locului, nu a stat doar de vorbă cu puținii mar­tori care mai sunt sau cu ur­mași ai victimelor ci, acolo unde infor­mațiile i-au lipsit, a umplut in­terstițiile cu ima­ginație, astfel încât ne face să retrăim viețile acestor oameni și să ne uimim încă o dată de rolul hazardului în destinul omenesc. El nu și-a propus "fic­țiunea unui eu om­nis­ci­ent ce îm­bra­că veș­mintele vic­ti­me­lor, așa cum te strecori în costu­mele unui mic tea­tru de epocă", ci doar com­­punerea unor elemente con­crete, ex­trase din rea­litate, care, puse cap la cap, for­mea­ză un tot muzical. Spunând po­vestea aces­tor vieți pri­zo­niere ale desti­nului în car­linga lui Cons­tella­tion, Bosc își pune și în­tre­bări cu re­zonanță generală, căutând răs­pun­suri dincolo de "melasa senti­men­telor" perso­nale. Peste toate pla­nea­ză însă miste­rioa­sa fatalitate: unii pasageri înscriși pe listă fuseseră debarcați pentru a face loc "ero­ului național" Cerdan, antrenorului și impre­sarului său; Cer­dan însuși luase în ultimul moment avionul și nu vaporul, la insis­ten­țele iubitei sale Edith, ce-l aștepta nerăbdătoare la New York; niște păstori basci săraci găsiseră un con­tract la o fermă americană etc. Ceea ce părea la în­ceput o an­chetă despre o veche tragedie se îmbibă pe parcurs de viață și sensuri. Senza­țio­na­lis­mul de care fac abuz jurna­liștii e evitat prin între­țe­serea trecutului bio­­gra­fic al per­sonajelor, a zilei din 1949 ce le-a pus ca­păt vieților și a prezentului roman­cierului, in­fluen­țat de idei expuse de alți artiști. Deși su­biectul "catastrofă" e exploatat până la sa­ție­ta­te de filme de serie B și de literatura co­mer­cială, ceea ce reușește în "Cons­tellation" ro­man­­­cierul debutant e remarcabil.