Tudose a renunţat, practic, la cea mai mare parte a "programului" care a asigurat victoria PSD-ului la ultimele "parlamentare". Predecesorul său, Sorin Grindeanu, a fost demis - cel puţin aparent - pentru mult mai puţin. E drept, fostul premier a sesizat şi a susţinut public că programul guvernamental impus de coaliţia PSD-ALDE este imposibil de realizat în literă, fără a produce o gravă destabilizare a economiei româneşti. Grindeanu confirma astfel părerea majorităţii absolute a specialiştilor în domeniu, că acest aşa-zis program avea doar menirea de a asigura PSD-ului câştigarea alegerilor, pasul următor fiind confiscarea integrală a statului, modificarea sistemului legislativ, controlul presei neaservite şi blocarea ONG-urilor axate pe drepturile omului. După unii observatori, PSD-ul s-a înscris astfel pe linia promovării curentului iliberal, extrem de activ în Polonia şi Ungaria. În fapt, "programul" viza o ţintă mult mai terestră, aceea a asigurării posibilităţii de manevră în spaţiul unei componente a puterilor separate ale statului, puterea judecătorească. Obiectivul real a fost "albirea" liderului PSD, Liviu Dragnea, incapabil să ocupe - până la eliminarea legală a efectelor condamnării lui penale - funcţia executivă în stat. Alături de Dragnea s-au situat, bineînţeles, în această bătălie împotriva Justiţiei, toţi "baronii" şi politicienii care au avut sau au de-a face cu rigorile Legii, adică toţi marii corupţi. Grindeanu a fost vinovat că a cedat la presiunea străzii, în cazul celebrei OUG 13, şi că, după ce, mai mult decât binevoitoarea CCR a dat "undă verde" modificării codurilor juridice în sensul dorit de Dragnea, a lăsat înmuierea Legii pe seama Parlamentului.
Mihai Tudose, înlocuitorul fostului premier, a făcut praf, pe faţă, programul PSD-ist, considerat de şeful partidului, Dragnea, o adevărată "Biblie guvernamentală", şi - totuşi, până acum - nu a păţit nimic. Renunţarea la majoritatea taxelor şi impozitelor (de tip socialist), care trebuie să umple bugetul în vederea măririi salariilor şi pensiilor, a fost dictată, desigur, de realitatea economică şi de angajamentele internaţionale ale României. Şi aşa, pentru primele creşteri din cele promise, ţara s-a îndatorat masiv pe piaţa financiară (internă şi externă) şi a renunţat, aproape total, la investiţiile care trebuiau să-i faciliteze dezvoltarea. Dar această "trezire la realitate" nu a provocat nici cele mai anemice reacţii ale şefului suprem, Liviu Dragnea retrăgându-se într-un con de umbră. După duritatea răspunsului la politica de tergiversare a fostului premier, Sorin Grindeanu, această atitudine provoacă mirare. Un jurnalist cu "vocaţii dâmboviţene" a speculat că şeful PSD-ist i-ar fi lăsat "mână liberă" premierului Tudose, în chestiunile economice, cu condiţia ca acesta să rezolve, la rându-i, printr-o OUG, strecurată discret, spinoasa lui problemă personală, legată de "abuzul în serviciu", o dezbatere a ei în Parlament atrăgând (prea) mult atenţia asupra beneficiarului, spre indignarea societăţii civile şi spre căderea în derizoriu moral în faţa lumii democratice. Absolvit pe această cale de dosarul penal ce îl ameninţă, Dragnea va putea, peste câteva luni, să îl înlocuiască pe Tudose, eventual învinuindu-l, în mod subtil, de neîndeplinirea "programului".
Eu nu cred însă că Mihai Tudose (oricâte păcate i s-ar putea pune în spate) are o mentalitate de slugoi politic dusă la extrem. În ciuda "angajamentelor" luate la preluarea funcţiei, el ştie că o nouă cădere guvernamentală este aproape imposibilă. Premierul şi-a asigurat şi "neutralitatea" prezidenţială, acceptând ferm, alocarea a 2% din buget, pentru programul de apărare al ţării, inclusiv pentru achiziţionarea sistemului de rachete "Patriot", în favoarea căruia Klaus Iohannis s-a pronunţat la Washington. El şi-a asigurat şi sprijinul baronilor locali ai PSD-ului, prin Legea salarizării unitare (153/2017), care dă posibilitatea ca primarii şi funcţionarii locali să-şi stabilească nivelul veniturilor de acest tip în funcţie de fondurile drenate de la bugetul central şi din cele regionale. Mihai Tudose a înţeles foarte bine că Sevil Shaideh, ministrul Dezvoltării Regionale, nu poate fi lăsată să facă "de capul ei" această repartizare de venituri. Primul ministru este conştient că majoritatea absolută a colegilor lui de cabinet sunt membri ai "clanului din Teleorman", dar este la fel de conştient şi de faptul că slugile cele mai fidele sunt de un oportunism total, atunci când se pune problema păstrării situaţiei lor personale. "Răstirile" lui Tudose la colegii săi "nevolnici" nu au provocat, de aceea, nicio replică, cei vizaţi acceptându-le fără crâcnire. În sfârşit, premierul Tudose mai ştie şi că "poporul PSD" nu mai suportă un nou cutremur intern, care ar pune în evidenţă egoismul absolut al "liderului maxim", capabil să sacrifice totul, pentru ca propria-i piele să rămână la adăpost şi care ar lăsa numirea noului prim-ministru, la mâna (constituţională) a preşedintelui ţării. Deja, sirenele din viitorul partid de centru-stânga, PRO România (iniţiat de foştii lideri PSD-işti excluşi din partid, de Liviu Dragnea), au început să sune. Dacă premierul va da, până la urmă, acea OUG dorită de "şeful din Teleorman", el o va emite numai după ce va fi sigur că efectele ei nu-i vor afecta statutul. Dragnea s-ar putea regăsi "mai alb şi mai curat", adică fără alte dosare penale, după cum visează şi majoritatea politicienilor din PSD sau din alte partide, dar fără puterea reală la care aspiră. În PSD funcţionează perfect zicala că "orice naş îşi are naşul". Fostul prieten şi, actualmente, adversar al lui Dragnea, Victor Ponta, are - de această dată - dreptate. Viitorul lider al PSD va fi, dacă nu cumva este deja, Mihai Tudose.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
