Leacurile străvezii ale verii - Cura marină

- Apa de mare, valurile, spumele şi foşnetele adâncului sunt un sprijin, nu îndestul preţuit, pentru sănătate. Folosiţi-le! Nu vă costă nimic! -

Sfârşitul lui iulie şi începutul lui august sunt perioade optime pentru mersul la mare. Acum, apa are temperatura ideală, riscurile expunerii la soare sunt considerabil re­duse, canicu­lele nu mai au intensitatea din iulie. Din punct de vedere al sănătăţii, marea are acum ca­­lităţi ideale ca factor tera­peutic. Studiate cu rigu­ro­zitate ştiin­ţifică, băile marine s-au dovedit a fi pentru organism o ade­vărată terapie. Nici vorbă, o baie în mare rămâne înainte de toate o bucurie, o desfătare la contac­tul cu apa şi soarele, însă e fas­ci­nant să cunoaştem şi câte ceva des­pre efectele benefice ale curei marine.

Farmacia din apa mării

Din punct de vedere chimic, marea este un uriaş laborator. Miliarde de alge, scoici şi microorga­nisme filtrează şi îmbogăţesc încontinuu această apă. Prezenţa sării, în pro­por­ţii mari, şi a iodului, fac din apa de mare un antiinfecţios redutabil. Mulţi din cei care au avut contact mai înde­lungat cu apa de mare au observat că cele mai încăpă­ţâ­nate ecze­me şi abcese s-au retras la un sim­plu tra­tament cu nisip, soare şi, mai ales, apă de mare. În contact cu apa de mare, rănile de gravitate mică şi medie se vindecă de 2-3 ori mai rapid, iar riscul de infectare este mult mai redus. Apa de mare este în­continuu pre­lucrată de o mulţime de specii de alge, unele dintre ele microscopice, acestea fiind de fapt cele care curăţă apa, o îmbogăţesc în substanţe fo­losi­toare şi îi dau misterioasele proprietăţi cura­tive. Odi­nioară, medicina din zona litora­lului se baza în mare măsură pe efec­tele vindecătoare ale apei de mare. A rămas legendară în Dobrogea arta vin­de­cătoare a ţăranilor turci (care din păcate s-a pier­dut), care ştiau să facă o anumită tăietură sub lim­bă, prin care se scurgea "sângele rău", după care era ţinută, tot sub lim­bă, vreme de jumătate de oră, o gură de apă de mare. Cu acest procedeu se vin­decau ciroza, bolile de piele, chiar şi anumite forme de cancer. Tot din me­di­cina populară din această zonă ne-a rămas cura internă cu apă de ma­re, care a dat în anumite cazuri rezul­tate surprinzător de bune şi pe care o vom reda integral ceva mai jos.

Leacuri de vindecare cu apă de mare

Mersul prin apă până la genunchi
* Tulburări de circulaţia sângelui

"Tratamentul" este foarte simplu: zilnic, dimi­neaţa şi spre asfinţit, se va merge prin apă până la genunchi, vreme de 15-20 de minute, în pas vioi. În felul acesta, apa va face un masaj continuu şi foarte blând al gam­belor şi al tălpilor, ma­saj care va avea o ac­ţiu­ne foarte puternică asu­pra vaselor de sânge. Este metoda cea mai simplă şi eficientă pentru pre­venirea şi comba­te­rea anumitor afecţiuni, cum ar fi: vari­cele, picioarele reci - tulburări cir­culatorii la nivelul extremităţilor, fle­­bita (în afara fazelor acute), reuma­tis­mul, se­chelele fracturilor mem­bre­lor infe­rioare, diver­sele afecţiuni infla­ma­torii la nivelul pi­cioarelor, infecţii cu ciuperci sau bac­terii la nivelul tăl­pii. Singurele opre­lişti la acest trata­ment sunt bo­lile de piele şi cardio­vas­culare acute, când va fi cerut acordul me­dicului specialist.

Mersul prin apă până la piept
* Obezitate şi surmenaj

Este o metodă ideală de recon­strui­re a corpului şi de înlăturare a efec­telor sedentaris­mu­lui cumulat vreme de un an întreg. Nu există, bineînţeles, nici un "ritual" după care să fie fă­cută această baie, cu precizarea că ea tre­buie să fie cât mai dinamică, cu cât mai multă mişcare (ajutaţi-vă, la mers, de braţe), pentru a-şi putea atinge sco­pul. Procedeul se bazează pe efectele presiunii apei asupra organelor inter­ne şi pe efortul su­plimentar care este făcut de muşchi în mediul acvatic. In­dicaţiile acestei proceduri sunt nu­me­roa­se: supraponderabilitate şi obe­zitate, îngroşări ale abdomenului şi ta­liei, atonie digestivă, constipaţie, tul­burări hormonale (mai ales la femei), indiges­tie, tulburări de apetit, surme­naj in­telectual, astenie fizică şi psihi­că, terapie recuperatorie fizică şi ner­voasă după accidente (cu avizul medi­cu­lui), întâr­zieri de creş­tere şi de ma­tu­rizare la copii.
Nu trebuie să ne speriem când, după primele zile de băi, observăm că, în locul miraculoasei modelări a corpu­lui, straturile adipoase sunt par­că mai evidente ca oricând. A­ceasta se dato­rează faptului că întreg siste­mul mus­cular a fost pus la trea­bă, ceea ce a dus momentan la o "de­finire" (la o sepa­rare) mult mai puter­nică a ţesu­tului muscular de cel adi­pos. În timp, uneori chiar şi la câteva săptămâni după aces­te băi, procesul de remo­delare fizică se va desăvârşi, ajun­gându-se la mult do­rita formă armo­nioasă a cor­pului.
Un ultim avertisment este adresat mâncăcioşilor: dacă aveţi probleme cu obezitatea, pofta de mâncare de după băi­le marine este bine să o poto­liţi cu multe lichide, dar fără zahăr. Dacă nu beţi lichide ime­­diat după baie, organis­mul, care continuă să ardă calorii într-un ritm rapid şi după ce am încetat baia, îşi va cere drep­turile şi va apărea o sen­­zaţie de foame persis­tentă.

Baia în apa de mare rece
* Meteosensibilitate, deficienţe imunitare

Iată şi un exemplu con­cret al ghi­nionului trans­­format în noroc. Chiar dacă mulţi dintre noi îşi do­resc în vacanţă mai degrabă o apă caldă şi mereu li­niştită, apa rece poate fi şi ea fo­losită, şi atunci, fără îndo­ială că nu ni se va mai pă­rea atât de neplă­cută. O baie în apă rece nu va fi mai lungă de 10 minute şi nici mai scur­tă de 3 mi­nute. Tem­pe­ratura minimă a apei per­misă pentru adulţi este de 15 grade, iar pen­tru copii de 18 grade. Imediat după ieşirea din apă, se fac frecări ener­gice cu un prosop sau exerci­ţii dina­mice de încăl­zire. Câteva indicaţii ale acestei me­tode sunt: sensibilitate la frig, circu­laţie periferi­că deficitară, reumatism în forme uşoa­re, deficienţe imunitare, sensibilitate la infecţii res­piratorii (gutu­rai, gripă, bronşită, pneu­monie), digestie len­tă, atonie diges­tivă, tul­burări de asimi­lare, in­fec­ţii urinare, celulită, vergeturi, obe­zi­ta­te, îmbă­trâ­nirea pre­ma­tură a pielii.
Contraindicaţii la băile reci: bolile res­piratorii aflate în fază acută, pro­bleme car­diace în sta­dii grave, ac­ci­dente vasculare re­cente, ciclu menstrual (mai ales în prima zi), slăbiciune fizică ac­centuată, infecţii acute urinare, ale ova­relor şi anexelor.

Masaj cu valuri
* Celulită şi vergeturi

Cea mai puternică acţiune se obţine pla­sân­du-vă în zona de spargere a valu­rilor (cu condiţia să vă menţineţi echi­li­brul). Un ma­saj cu valuri complet du­rează 15 minute, rotindu-vă aşa încât să fie stimulate, pe rând, toate zo­nele cor­pului. Câteva indicaţii ale acestei me­tode: celulită, vergeturi, astenie fizi­că, astenie nervoasă, afecţiuni me­ta­bolice care însoţesc sedentarismul, spas­me musculare.
O cură de înfrumuseţare completă cu valuri va fi făcută minimum 12 zile la rând, timp în care se vor face şi băi în apă până la umeri, pen­tru fortifi­carea musculaturii.

Dimineaţa, pe malul mării
* Probleme respiratorii

Ora ideală pentru începerea aces­tei plimbări este cu foar­te puţin timp înainte de răsăritul soa­relui, când ac­ţiu­nea aerosolilor natu­rali este inten­să. Durata plim­bării este de mini­mum o oră, în care se va res­pira cât mai profund. Dacă medicul sau ins­truc­to­rul de gimnas­tică recuperatorie v-a ini­ţiat în exerciţii res­piratorii, este bine să ştiţi că efi­cienţa aces­tora se du­blea­ză, când sunt efec­tua­te pe ţăr­mul mă­rii şi la ora po­trivită (adică la răsă­rit).
Această metodă, în apa­renţă bana­lă, ame­lio­rează sau vindecă sur­prin­ză­tor de multe afecţiuni. Dintre aces­tea men­ţionăm: bron­şita cronică, tu­ber­­cu­loza pulmonară, astmul şi bronşita ast­matiformă, sen­sibili­ta­tea mare la bolile res­pi­ratorii, tul­bu­rări de creş­tere şi calcifiere la copii (ra­hi­tism). Plim­bările sunt recomandate şi ca te­ra­pie recu­pe­ra­torie pen­tru persoa­ne­le cu proble­me respiratorii cauzate de lu­crul în me­diu toxic, fumat, inspirarea acci­dentală de gaze toxice.

Un pahar cu apă de mare
* Colite şi dureri de gât

Trecând peste gustul apei de mare, pe care mulţi nu îl găsesc prea plăcut, efectele unei cure cu apă sa­lină me­rită toată atenţia, deoarece însumează re­zul­tatele ingerării mai multor caşete cu oligoele­men­te şi enzime (pe care apa de mare le conţine). Re­ţeta este simplă: se bea în pri­­ma zi o înghiţitură de apă, crescân­du-se cu o în­ghi­ţitură progresiv, până se ajunge la un litru pe zi şi apoi în des­creştere, până la o înghiţitură. Este o metodă de a elimina neplăcu­tele co­lite de fermen­taţie, tulburările de cal­cifiere şi de­mineralizările, de­bilitatea fizică. Pentru a trata lipsa poftei de mân­care, se iau două linguriţe de apă de mare înainte de masă. Un alt efect al curei cu apă de mare este spo­rirea imu­nităţii la unele boli infec­ţi­oase, care afec­tează mai ales aparatul res­pi­rator (gripă, amigdalită). Apa de mare inter­vine şi în me­ta­bolismul glu­cidelor şi lipidelor, fiind un mijloc de dezintoxicare a organis­mului, pre­cum şi un ajutor pen­tru reglarea greu­tăţii corporale. Folosită ca gar­ga­ră sau pentru clătirea gurii, apa de mare este in­dicată în tratamentul gin­givitelor şi stomatitelor, al durerilor de gât per­sis­tente, al amigdalitelor.
Precauţii: dacă se observă tul­burări digestive, nu va fi crescută can­titatea de apă băută ori chiar va fi gra­dat redusă. Apa de mare este cu atât mai bună, cu cât este recoltată de la adâncimi mai mari şi din locuri ne­poluate (nivelul po­luării apei de mare este comunicat pe internet).