După demolarea propriului guvern, condus de Sorin Grindeanu, liderul social-democraţilor a fost obligat să constate că nici lângă noul cabinet nu se simte prea bine. Compus din aproximativ aceiaşi slujitori credincioşi ai şefului teleormănean, guvernul Tudose a început, la rându-i, să dea rateuri în realizarea faimosului "program de guvernare", care a asigurat victoria PSD-ului la trecutele parlamentare. Situaţia era previzibilă. Majoritatea specialiştilor în economie au subliniat, încă de la lansarea lui, consecinţele nefaste pe care transpunerea sa "pe teren" le-ar provoca. "Programul" era însă vehiculul care trebuia să asigure accesul la guvernare, prin dobândirea unei majorităţi parlamentare suficiente, cum s-a şi întâmplat. Dar sarcina principală a guvernului format ca urmare a reuşitei în alegeri era nu atât implementarea imposibilului proiect PSD-ist, cât blocarea Justiţiei în "cazul Dragnea" şi, prin extensie, şi a tuturor politicienilor corupţi vizaţi de ea. Odată "onorabilizat", liderul suprem ar fi putut să preia oficial atributele statului, ajungând - cu ajutorul celor îndatoraţi - să controleze totul şi, desigur, să furnizeze scuzele cele mai credibile pentru ratarea "marilor obiective". Graba adoptării OUG 13, "noaptea ca hoţii", cea de-a doua "marţea neagră", stoparea implicării "serviciilor" în actul de justiţie devin, astfel, explicabile. Cabinetul Grindeanu nu a reuşit în adevărata sa "misiune" şi a fost răsturnat, tânărul premier înţelegând între timp că "programul" prin care se masca adevărata sa misiune este imposibil de finalizat.
Ratarea aservirii puterii judecătoreşti a dus la schimbarea tacticii lui Dragnea. În vechea echipă a noului premier, Mihai Tudose, a fost păstrat, la Justiţie, ministrul Tudorel Toader, adeptul aparenţelor legaliste în modificarea codurilor juridice în direcţia dorită de şeful PSD-ist. Îndulcirea legală şi repetată a prescrierilor Justiţiei este o acţiune mai sigură, dar mai lentă. Dar chiar dacă "echipa Dragnea" s-a blindat în acest proces prin dobândirea sprijinului CCR, care şi-a pierdut "înţelepciunea solomonică", dându-şi pe faţă politizarea (de la numirea în fruntea ei a lui Valeriu Dorneanu), şi prin declanşarea unui război intern în DNA (principala instituţie juridică anticorupţie ce obstaculează "albirea" liderului), rezultatele nu mai sunt atât de sigure şi imediate. Şi iată că Dragnea s-a repliat! Eşecul "misiunii Grindeanu" l-a făcut să accepte varianta subordonării Justiţiei în paşi mici. Riscurile noii opţiuni sunt însă mari pentru că, pe de o parte, chiar şi cei din camarila sa realizează că "şeful" nu este interesat decât de propria-i persoană, fără să-i pese de ceilalţi, şi - pe de altă parte, dezvăluirea aberaţiilor "programului de guvernare", care a securizat accesul la putere, devine tot mai pregnantă. Mihai Tudose, prim-ministru formal, a fost obligat să utilizeze "dublul limbaj" faţă de partenerii externi, vizita la Bruxelles, la Consiliul UE, fiind doveditoare în acest sens, şi să sugereze anume "renunţări" la unele obiective ale "programului" (impozitul pe gospodărie, cel pe cifra de afaceri a firmelor, taxa de solidaritate etc.) în urma unor aşa-zise simulări sau studii de impact. Inconsistenţa programului guvernamental afectează însăşi baza electorală a PSD-ului şi, în consecinţă, trebuie - cel puţin până la clarificarea situaţiei liderului - stopată, deşi vocile critice din interiorul partidului au fost (şi încă vor fi) amendate.
Planurile lui Dragnea nu mai au motorul turat. Anchetele DNA indică implicarea sa, înaintea preluării şefiei absolute a PSD-ului, într-o mulţime de afaceri oneroase (Teldrum, "investiţiile braziliene" etc.) în ciuda "măiestriei" cu care ele au fost realizate. Ratarea "programului de guvernare", chiar cu promisiunile de "rectificare bugetară", îi nemulţumeşte pe principalii beneficiari, primarii PSD-ului, care i-au certificat ascensiunea şi maniera de conducere. Tergiversarea şi nerespectarea alocărilor bugetare în proiectele naţionale (infrastructură, sănătate, apărare) îl supune criticilor prezidenţiale, preşedintele ţării fiind, prin constituţie, garantul respectării angajamentelor acesteia. Retezarea "vocilor critice" din partid generează o rezistenţă surdă în interiorul acestuia, liderii de opinie şi "baronii" neacceptând desconsiderarea lor ca "turmă fără glas", în gestionarea treburilor ţării. Reacţiile unor foste şi actuale "vârfuri" PSD-iste (Ponta, Chirică, Teodorovici, Grindeanu), dar şi ale unora dintre cele mai eficiente oficine de propagandă aflate în slujba lui Dragnea (Antena 3) indică faptul că răbdarea "poporului PSD-ist" a început să se erodeze tot mai rapid. Dragnea este obligat să se ia la întrecere cu timpul. Oricât de binevoitori ar fi premierul Tudose, ministrul Toader, simpatizanţii PSD din Curtea Constituţională ai d-lui Dragnea, ei nu pot merge până la sacrificarea propriilor cariere, întru "reabilitarea tăticului". Atacurile dure din media subordonată (România TV, B1, Evenimentul Zilei ş.a.m.d.) împotriva Justiţiei devin, prin încrâncenare şi exagerare, tot mai puţin credibile, iar lipsa de soluţii din economie - în ciuda promisiunilor paleative - tot mai evidentă. "Drumul" d-lui Dragnea pare a se apropia de sfârşit.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
