După demolarea propriului guvern, condus de Sorin Grindeanu, liderul social-democraților a fost obligat să constate că nici lângă noul cabinet nu se simte prea bine. Compus din aproximativ aceiași slujitori credincioși ai șefului teleormănean, guvernul Tudose a început, la rându-i, să dea rateuri în realizarea faimosului "program de guvernare", care a asigurat victoria PSD-ului la trecutele parlamentare. Situația era previzibilă. Majoritatea specialiștilor în economie au subliniat, încă de la lansarea lui, consecințele nefaste pe care transpunerea sa "pe teren" le-ar provoca. "Programul" era însă vehiculul care trebuia să asigure accesul la guvernare, prin dobândirea unei majorități parlamentare suficiente, cum s-a și întâmplat. Dar sarcina principală a guvernului format ca urmare a reușitei în alegeri era nu atât implementarea imposibilului proiect PSD-ist, cât blocarea Justiției în "cazul Dragnea" și, prin extensie, și a tuturor politicienilor corupți vizați de ea. Odată "onorabilizat", liderul suprem ar fi putut să preia oficial atributele statului, ajungând - cu ajutorul celor îndatorați - să controleze totul și, desigur, să furnizeze scuzele cele mai credibile pentru ratarea "marilor obiective". Graba adoptării OUG 13, "noaptea ca hoții", cea de-a doua "marțea neagră", stoparea implicării "serviciilor" în actul de justiție devin, astfel, explicabile. Cabinetul Grindeanu nu a reușit în adevărata sa "misiune" și a fost răsturnat, tânărul premier înțelegând între timp că "programul" prin care se masca adevărata sa misiune este imposibil de finalizat.
Ratarea aservirii puterii judecătorești a dus la schimbarea tacticii lui Dragnea. În vechea echipă a noului premier, Mihai Tudose, a fost păstrat, la Justiție, ministrul Tudorel Toader, adeptul aparențelor legaliste în modificarea codurilor juridice în direcția dorită de șeful PSD-ist. Îndulcirea legală și repetată a prescrierilor Justiției este o acțiune mai sigură, dar mai lentă. Dar chiar dacă "echipa Dragnea" s-a blindat în acest proces prin dobândirea sprijinului CCR, care și-a pierdut "înțelepciunea solomonică", dându-și pe față politizarea (de la numirea în fruntea ei a lui Valeriu Dorneanu), și prin declanșarea unui război intern în DNA (principala instituție juridică anticorupție ce obstaculează "albirea" liderului), rezultatele nu mai sunt atât de sigure și imediate. Și iată că Dragnea s-a repliat! Eșecul "misiunii Grindeanu" l-a făcut să accepte varianta subordonării Justiției în pași mici. Riscurile noii opțiuni sunt însă mari pentru că, pe de o parte, chiar și cei din camarila sa realizează că "șeful" nu este interesat decât de propria-i persoană, fără să-i pese de ceilalți, și - pe de altă parte, dezvăluirea aberațiilor "programului de guvernare", care a securizat accesul la putere, devine tot mai pregnantă. Mihai Tudose, prim-ministru formal, a fost obligat să utilizeze "dublul limbaj" față de partenerii externi, vizita la Bruxelles, la Consiliul UE, fiind doveditoare în acest sens, și să sugereze anume "renunțări" la unele obiective ale "programului" (impozitul pe gospodărie, cel pe cifra de afaceri a firmelor, taxa de solidaritate etc.) în urma unor așa-zise simulări sau studii de impact. Inconsistența programului guvernamental afectează însăși baza electorală a PSD-ului și, în consecință, trebuie - cel puțin până la clarificarea situației liderului - stopată, deși vocile critice din interiorul partidului au fost (și încă vor fi) amendate.
Planurile lui Dragnea nu mai au motorul turat. Anchetele DNA indică implicarea sa, înaintea preluării șefiei absolute a PSD-ului, într-o mulțime de afaceri oneroase (Teldrum, "investițiile braziliene" etc.) în ciuda "măiestriei" cu care ele au fost realizate. Ratarea "programului de guvernare", chiar cu promisiunile de "rectificare bugetară", îi nemulțumește pe principalii beneficiari, primarii PSD-ului, care i-au certificat ascensiunea și maniera de conducere. Tergiversarea și nerespectarea alocărilor bugetare în proiectele naționale (infrastructură, sănătate, apărare) îl supune criticilor prezidențiale, președintele țării fiind, prin constituție, garantul respectării angajamentelor acesteia. Retezarea "vocilor critice" din partid generează o rezistență surdă în interiorul acestuia, liderii de opinie și "baronii" neacceptând desconsiderarea lor ca "turmă fără glas", în gestionarea treburilor țării. Reacțiile unor foste și actuale "vârfuri" PSD-iste (Ponta, Chirică, Teodorovici, Grindeanu), dar și ale unora dintre cele mai eficiente oficine de propagandă aflate în slujba lui Dragnea (Antena 3) indică faptul că răbdarea "poporului PSD-ist" a început să se erodeze tot mai rapid. Dragnea este obligat să se ia la întrecere cu timpul. Oricât de binevoitori ar fi premierul Tudose, ministrul Toader, simpatizanții PSD din Curtea Constituțională ai d-lui Dragnea, ei nu pot merge până la sacrificarea propriilor cariere, întru "reabilitarea tăticului". Atacurile dure din media subordonată (România TV, B1, Evenimentul Zilei ș.a.m.d.) împotriva Justiției devin, prin încrâncenare și exagerare, tot mai puțin credibile, iar lipsa de soluții din economie - în ciuda promisiunilor paleative - tot mai evidentă. "Drumul" d-lui Dragnea pare a se apropia de sfârșit.