Nu e nici un stat cu două viteze - una a celor paralizaţi de frica schimbărilor şi alta a oamenilor cu iniţiativă, aşa cum se mai crede. România este o monedă cu două feţe, una văzută şi cealaltă nevăzută. Furată, cu metodă, de trei decenii încoace, de către partea nevăzută - Republica secretă.
Republica secretă este organizată milităreşte şi are ca unic scop drenarea resurselor publice. Şi pentru a avea ce jefui, se îngrijeşte permanent de alimentarea conturilor statului. Nu din producţie, căci asta e o întreprindere grea şi riscantă, ci din "taxa de protecţie" pe care este silit să o plătească fiecare cetăţean cinstit, fie el angajat sau angajator. "Taxă" care poartă multe nume oficiale şi însumează toate dările legale.
Corpul ofiţerilor superiori ai Republicii secrete este invizibil. Nu pentru că aceia care îl compun nu ar avea o poziţie publică (deşi nu e obligatoriu să aibă), ci pentru că nu le ştim adevărata putere. Şi pentru că, de obicei, cei care operează în teren sunt simpli soldaţi, uşor de sacrificat, la o adică.
Uneori, câte un purtător de grade înalte cade victimă luptelor interne pentru putere sau este pedepsit pentru lăcomie - una dintre regulile de aur ale Republicii fiind să nu jupoi carnea până la os, să laşi ceva şi organismului social, să se poată reface. Noi, muritorii de rând, habar n-avem însă de răfuielile de la vârful Republicii, cum nici de existenţa acesteia. Vedem numai ce ni se permite: ascensiuni şi prăbuşiri spectaculoase, arestări fără condamnări, condamnări discutabile, dezertări neaşteptate, deconspirări la comandă, dezvăluiri uluitoare, proiecte orbitoare, ceaţă de vorbe...
Mai sus n-am descris Mafia, căci este mai mult decât atât. Republica secretă s-a născut din încrucişarea Securităţii statului comunist cu dorinţa de putere a tagmei infractorilor mărunţi, dedaţi la capitalism sălbatic, de după decembrie 1989. Posibilităţile uneia, combinate cu metodele celeilalte, ne-au adus unde suntem.
Din fericire, slăbiciunea Republicii secrete rezidă chiar în puterea ei. Fiind sigură că are totul sub control şi că oricum poporul e prost, a devenit neglijentă. Şi în selecţia cadrelor, şi în aplicarea propriilor reguli de gestionare a jafului. Aşa se explică accesul în funcţii publice de importanţă vitală a unor gângavi mental de teapa lui Liviu Pop, senator şi ministru al... Educaţiei, a unor băieţi fără meserie, dar cu trecut de studenţi la Academia SRI, precum Mihai Tudose, azi premier, sau Claudiu Manda, vicepreşedinte al Senatului şi probabil viitor şef al Comisiei parlamentare de control al SRI, a unor iresponsabili ca Victor Ponta şi Crin Antonescu, a unor nesăţioşi ca Darius Vâlcov sau Sorin Oprescu şi a unor aspiranţi la dictatură, ca Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu. Lista e mult mai lungă, dar ideea este ilustrată deja. Republica secretă se poate prăbuşi odată cu oamenii care o slujesc. Nu fără efort din partea structurilor statului care încă nu sunt captive ale Republicii secrete, câte or mai fi rămas. Că rezistenţa există, o dovedeşte inclusiv ultima investigaţie jurnalistică, Rise Project în care Liviu Dragnea este acuzat că a pus mâna pe o societate de stat, pe care apoi a îngrăşat-o cu sute de milioane de euro din bani publici, ca să-i satisfacă lui pofta pentru o viaţă de nabab. Sursa este un document al serviciului secret al Ministerului de Interne, vechi de şase ani. Acum aflăm că DNA are şi ea un dosar pe subiectul ăsta, de un an şi jumătate.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
