"Iubirea nu ne cade în poală"
- Trăim într-o epocă în care oamenii par să aibă timp de orice în afară de dragoste. Credeţi, totuşi, că mai există iubire adevărată?
- Da, dar ea arată cu totul altfel decât clişeul pe care-l cunoaştem cu toţii astăzi. Noi vrem să primim cadou această fericire fără limite, dar dragostea nu-i cade nimănui în poală. O relaţie adevărată de dragoste cere timp şi angajament serios din partea ambilor parteneri.
- Acesta este motivul pentru care eşuează, astăzi, aşa de multe cupluri?
- Cauzele căderii din al şaptelea cer în iadul de pe pământ sunt multiple. Cea mai importantă din ele constă în aceea că partenerii nu pot răspunde aşteptărilor pe care le presupune o relaţie viabilă. Nu au timp. Atenţia lor principală e îndreptată în altă parte. În ziua de azi, prioritatea absolută o reprezintă cariera. Existenţa materială. Bărbatul şi femeia se străduiesc să funcţioneze bine profesional, să promoveze cât mai sus la locul de muncă, să dezvolte afaceri proprii, să dezvolte relaţii sociale avantajoase, să se cultive fizic, pentru a fi şi ca înfăţişare la înălţimea aspiraţiilor măreţe. Stresul şi oboseala produse permanent de aceste solicitări se "colectează" în relaţia de cuplu, în care apar înstrăinarea, lipsa dialogului intim şi, mai ales, dispariţia afecţiunii, pe care fiecare o aşteaptă de la celălalt, dar nu este capabil să o dea el însuşi. Asta este marea problemă, că nici unul, nici celălalt nu au timpul şi forţa necesare să mai ofere ceva, dar aşteaptă, totuşi, de la partener dragoste necondiţionată, ceea ce produce, evident, frustrare.
- Aşteptările noastre faţă de dragoste sunt prea mari?
- Nu prea mari, dar greşite. Pe de-o parte, ne dorim o armonie totală, marea iubire din filme, dar pe de altă parte, ne este frică să ne manifestăm şi să îngăduim sentimente prea profunde, de teamă să nu ne pierdem independenţa. Nimeni nu mai vrea să suporte şi să împartă cu partenerul durerea, neputinţa, decepţia şi nesiguranţa. Dar aceste sentimente sunt parte integrantă a unei relaţii. O cimentează la fel de tare ca şi bucuriile. De aceea, când relaţia ameninţă să devină prea intimă, prea emoţională sau prea dureroasă, fugim, pur şi simplu. Majoritatea mariajelor de azi sunt mai degrabă bazate pe prietenie, mici asocieri în care fiecare îşi vede de treaba lui.
- Dacă partenerul nu este omul potrivit, nu apar, automat, problemele de cuplu?
- Nimeni nu se îndrăgosteşte de omul nepotrivit. Instinctul nostru nu se lasă înşelat. Furnicile din burtă se fac simţite doar când întâlnim omul care ni se potriveşte pe deplin. Ceea ce devine cu vremea nepotrivire este rezultatul neputinţei de-a te acomoda. Lipsa răbdării şi a experienţei.
"Iubirea trebuie să treacă prin suflet, şi-apoi prin cap"
- Dragostea la prima vedere are şanse mai mari de durată? Se spune că dragostea orbeşte.
- Dar nu putem cunoaşte şi iubi un om în doar câteva secunde...
- Ba da, atunci când se aprinde scânteia puternic. În 90% dintre cazuri, lucrul acesta se petrece inconştient, intuitiv, în 3 minute. Semnalele receptate reciproc sunt numeroase: aspectul fizic, îmbrăcămintea, mirosul, gesturile, vocea, privirea etc. Din toţi aceşti factori, inconştientul construieşte o imagine vastă. Cu cât sunt mai numeroase calităţile partenerului care fac să ne vibreze coarda sufletească, cu atât mai puternică este atracţia reciprocă. Noi ne îndrăgostim întotdeauna doar de persoanele a căror structură generală ne completează, în mod ideal, propria personalitate.
- Înseamnă că în toate cuplurile ar trebui să existe armonie...
- Completarea perfectă nu înseamnă linişte, bucurie, deserturi copioase. Ci şansa deosebită de a ne dezvolta optim, alături de omul acela deosebit, care are propria lui personalitate. Să trecem împreună peste rănile mai vechi, peste sentimentele de vinovăţie şi peste temerile de tot felul. Pentru a ne putea elibera întregul potenţial. Dar pentru că aceste procese sunt adeseori dificile şi dureroase, înţelegerea şi atracţia reciprocă trebuie să fie extrem de puternice. Doar în această situaţie este posibil ca doi oameni să se bizuie atât de intens unul pe celălalt şi să se abandoneze reciproc. Pentru că în viaţa obişnuită a unui cuplu, cei doi parteneri nu funcţionează doar ca un stâlp de consolidare a calităţilor celuilalt, ci şi ca o oglindă incoruptibilă pentru acele părţi de personalitate care nu ne plac nici nouă înşine, pe care încercăm să le reprimăm şi de care chiar ne temem.
"Jarul iubirii trebuie întreţinut"
- Cum trebuie îngrijită o relaţie?
- Cel mai important lucru este comunicarea permanentă. Trebuie să ne spunem iar şi iar ce ne preocupă, cum ne simţim, cum vedem şi cum trăim relaţia noastră. În mod fals, mulţi cred că într-o relaţie, sentimentele rămân ca la început, la fel de proaspete, de fierbinţi. Eroare! Sentimentele sunt legate de felul în care ne dezvoltăm fiecare în parte, de felul în care ne maturizăm. Jarul iubirii trebuie întreţinut. Pentru asta e nevoie să vorbeşti despre dragoste.
- Majoritatea femeilor vorbesc mult, în vreme ce bărbaţii preferă să tacă...
- În general, femeile sunt mai comunicative, dar aceasta nu înseamnă că ele le comunică partenerilor ceea ce trebuie. În majoritatea cazurilor, ele se plâng, îşi acuză convivii că nu mai sunt ca altădată, că au devenit indiferenţi. Bărbaţilor le e groază să fie acuzaţi, să le fie pusă la îndoială perfecţiunea erotică sau afectivă. Se prefac că nu înţeleg şi se gândesc la ale lor. Dialogurile despre viaţa în cuplu trebuie purtate la "masa verde", sub formă de tratative, în care problemele dureroase să fie discutate pe faţă, relaxat, cu bunăvoinţa de-a ajunge la o concluzie. Tonul justiţiar sporeşte încrâncenarea şi nemulţumirea existente deja. Bărbaţii, mai ales, sunt obişnuiţi să vorbească doar despre lucruri concrete, despre fapte imediate şi le vine greu să-şi exprime sentimentele, îndoielile şi dorinţele. Dar pot să înveţe să o facă, dacă descoperă că partenerele lor nu îi acuză când îşi declară deschis toate contradicţiile interioare.
"Crizele se rezolvă vorbind"
- Vorbind şi ascultându-l pe celălalt. Problemele nu se rezolvă într-un singur dialog. Ambii parteneri trebuie să înveţe să se re-perceapă reciproc, să redevină curioşi cum trăieşte, gândeşte şi simte celălalt - dar fără aprecieri negative şi invective. Şi pentru că mulţi au uitat cum s-o facă, în unele ţări europene se organizează seminarii în acest sens.
- Oare sunt numeroase cuplurile care trebuie să reînveţe comunicarea?
- Da. Conform ultimelor statistici, un cuplu tânăr (30-40 de ani) vorbeşte în medie mai puţin de 5 minute pe zi. În schimb, bărbaţii se uită la televizor sau stau la computer cam 5 ore zilnic. Şi atunci, ei vorbesc doar pentru a comunica lucruri concrete. Mulţi cunosc mai bine vedetele de televiziune decât pe propria lor parteneră.
"Gelozia e ca sarea în bucate"
- În multe cupluri, unul dintre parteneri trişează. A cui este vina?
- De obicei, a ambilor parteneri. Cel care face pasul greşit trăieşte deplin ceea ce ar dori să facă împreună cu partenerul său. De exemplu: să-şi dăruiască mai multă afecţiune, activităţi comune de interes real, mai multă participare, dragoste mai intensă, mai puţin convenţională. Dacă cei doi devin conştienţi că răspunderea pentru drumul greşit pe care a apucat-o relaţia lor le aparţine în mod egal, infidelitatea poate aduce impulsuri fructuoase în respectiva relaţie.
- Cum ne putem "vindeca" de gelozie şi cum putem trece peste jigniri?
- O cantitate mică de gelozie este ca sarea în bucate, face parte din toate relaţiile de dragoste. Cu asta trebuie să ne obişnuim. Dar trebuie să luptăm, în schimb, împotriva geloziei extreme, fie ea întemeiată sau nu.
- Credeţi că orice relaţie poate fi salvată?
- Teoretic, da. Dar numai dacă ambii parteneri sunt dispuşi să se preocupe mai intens de ei înşişi şi de relaţia lor. Nu este simplu, dar merită. Pentru că partenerii care se despart rămân adeseori legaţi unul de celălalt, ca într-un război al rozelor. Sau recreează în viitoarea relaţie aceeaşi dramă.
"Alarma sună când relaţia sexuală începe să scârţâie"
- Adevărat este că după 4-5 ani, dragostea spontană cedează. Atracţia aceea iniţială care ne face să simţim că zburăm. Şi dacă partenerii nu vorbesc deschis despre această problemă, vieţile lor încep să se despartă. Şi apare senzaţia că te trezeşti dimineaţa lângă un străin, deşi în realitate este partenerul pe care l-ai iubit şi l-ai dorit cândva. Nu-l mai recunoşti, pentru că nu-ţi mai dai osteneala să-l priveşti cu-adevărat, să-l înţelegi, să-l accepţi.
- Nu este normal ca după un număr de ani, relaţia să nu mai funcţioneze, să devină plictisitoare?
- Nu este normal! Sexul nu este o problemă de vârstă sau de durată a unui cuplu, ci expresia însufleţirii, a bucuriei de a trăi alături de cel iubit. Erotismul şi plăcerea sunt sufocate de grijile zilnice, care devin prioritare, de solicitările profesionale în exces, de lipsa de comunicare şi de teamă. Alarma sună când relaţia sexuală începe să scârţâie. Atunci este timpul ca partenerii să vorbească. Să se destăinuie unul celuilalt, să-şi spună deschis cum şi-ar dori să facă dragoste sau să fie mângâiaţi. Fireşte, este destul de greu să te deschizi astfel, devii nesigur, vulnerabil. Dar acceptarea vulnerabilităţii, a sentimentelor contradictorii, creează din nou intimitatea şi dragostea mult dorită.
DINA BRAN
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
