Un arbore ajuns la maturitate poate purta până la 60.000 de flori, împresurate zilnic de albine, care culeg din ele nectar şi polen. Mierea de tei este foarte apreciată, nu numai pentru aroma deosebit de plăcută, ci şi pentru proprietăţile ei medicinale. Producţia de miere realizată de apicultori la hectar variază între 600 şi 1200 de kilograme, în funcţie de diverşi factori, cel dintâi fiind tipul de arbore, căci trebuie ştiut că specia numită Tilia (din familia Tiliaceae) cuprinde nu mai puţin de 30 de varietăţi, între care există mici diferenţe. De exemplu, teiul american (Tilia americana), cu tulpina dreaptă, înălţată până la 40 de metri şi coroana rotundă şi amplă, copac originar din America de Nord, a fost aclimatizat în România şi este cultivat mai ales prin parcuri, în scopuri decorative. Varietăţile indigene, cu înălţimi între 30 şi 40 de metri - cum ar fi teiul argintiu (Tilia argentea), teiul cu frunza mare (Tilia grandifolia) sau teiul pucios (Tilia cordata) sunt răspândite pe tot cuprinsul ţării, prin păduri, dar adesea şi pe marginea drumurilor, având o prezenţă masivă în special în nordul Dobrogei şi în sud-vestul Olteniei.
Lemnul de tei este moale, uşor de prelucrat, însă prea puţin rezistent. Se confecţionează din el, cu precădere, obiecte mici, de pildă chibrituri, creioane, mosoare, calapoade şi tocuri de încălţăminte, rame de tablouri, placaje, ambalaje, planşete pentru desen, unele piese de mobilier pentru bucătărie. Având avantajul că nu este atacat de cari, serveşte la fabricarea plăcilor de rezonanţă pentru piane şi orgi. Fiind sculptat cu uşurinţă, îl regăsim şi în catapetesmele din biserici, iar iconarii îl folosesc ca suport pentru pictarea icoanelor. Tot din el se fac cărbunele pentru desen şi cărbunele activ.
Rafia obţinută din scoarţa de tei era întrebuinţată odinioară la împletirea rogojinilor şi a funiilor. Vestigii de acest fel au fost descoperite şi în situri arheologice care datează din epoca de piatră.
Credinţe şi tradiţii
Utilizări terapeutice
În scopuri curative se folosesc, în primul rând, florile, dar şi frunzele şi chiar stratul alb de sub scoarţă, aşa-numitul alburn, cu care medicina populară trata migrenele şi afecţiunile hepatobiliare. Principiile active ale teiului au acţiune sudorifică, spasmolitică, antitermică, diuretică, decongestivă, antiinflamatoare, combat insomnia şi nervozitatea, ameliorează problemele cutanate şi elimină reziduurile din organism.
Ceaiul din flori de tei (preparat cu 1-2 linguriţe, la 200 ml de apă clocotită şi infuzat 15 minute) are efect sedativ, iar persoanelor care adorm greu li se recomandă să bea o cană seara, înainte de a merge la culcare. Acelaşi ceai, din care se vor consuma însă 2-3 căni pe zi, adăugând şi puţină miere, ajută contra tusei, a bronşitei, a simptomelor de răceală şi gripă, dar şi a dischineziei biliare. Cu infuzia din flori de tei puteţi face şi băi la picioare, când sunteţi răciţi. După ce aţi terminat procedura, este obligatoriu să vă odihniţi întinşi pe pat, timp de jumătate de oră. Iar compresele cu ceai de tei sunt de mare folos la ochii obosiţi, cu pleoapele inflamate.
Amigdalitele, faringitele, laringitele se pot trata cu inhalaţii, utilizând o infuzie mai concentrată (5-10 grame de flori la 200 ml de apă în clocot). O altă variantă de tratament sunt gargarele (mai multe pe zi), iar în acest caz, reţeta indică 4 linguri de flori, la 200 ml apă. După strecurare se mai adaugă şi jumătate de linguriţă de bicarbonat de sodiu.
Frumuseţe
Pe vremea când nu existau atâtea produse cosmetice pentru îngrijirea părului, bunicile şi străbunicile noastre puneau un pumn de flori de tei în oţet şi, după două săptămâni, strecurau oţetul, apoi luau 1 lingură din el şi o amestecau într-o cană de 2 litri cu apă caldă, pe care şi-o turnau pe păr, ca să-l limpezească după spălat.
Reţete
Sirop pentru răceală şi gripă
Ingrediente: câte 1 pumn de flori uscate de tei, soc şi creţuşcă, 1 l de apă, 1 kg de zahăr brun, 25 g de acid citric.
Mod de preparare:
1. Daţi într-un clocot apa şi zahărul, apoi luaţi-le de pe foc. După ce aţi aşteptat să se răcească puţin, adăugaţi şi acidul citric.
2. Puneţi florile în lichidul călduţ, acoperiţi vasul şi lăsaţi-l la infuzat 48 de ore. La sfârşit, strecuraţi siropul şi turnaţi-l în sticle mici.
Utilizare: Cele trei flori ajută la scăderea febrei, au acţiune sudorifică şi antiinflamatoare, fiind aşadar foarte indicate pentru tratarea răcelilor şi a gripelor. Siropul se bea diluat cu apă, însă la fel de bine poate fi întrebuinţat ca îndulcitor al ceaiurilor de plante.
Balsam pentru pielea iritată
Ingrediente: frunze de tei, ulei de floarea soarelui, ulei de cânepă, ceară de albine, uleiuri eterice de grepfruit, lavandă, lemn de cedru şi bergamotă.
Mod de preparare:
1. Tăiaţi mărunt frunzele de tei, puneţi-le într-un borcan şi turnaţi peste ele uleiul de floarea soarelui. Încălziţi borcanul în bain-marie cam 20 de minute. După aceea, strecuraţi uleiul pentru a îndepărta frunzele şi lăsaţi-l să se răcească.
2. Încălziţi în bain-marie 40 de grame din uleiul preparat anterior în care adăugaţi 10 grame de ulei de cânepă şi 5 grame de ceară de albine, până când aceasta din urmă se topeşte complet.
3. Puneţi într-un borcănel de 50 ml câte 2 picături din uleiurile de grepfruit, lavandă, lemn de cedru şi bergamotă, apoi turnaţi deasupra balsamul. Aşteptaţi să se răcească, după care închideţi borcănelul.
Utilizare: Frunzele de tei calmează pielea iritată şi vindecă leziunile minore, iar uleiurile eterice ajută la îngrijirea pielii.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
