Epidemiologii estimează că jumătate din populaţia lumii a trecut prin această infecţie. Numeroase elemente noi, unele chiar fascinante, dintr-un număr aproximat la 930 de mii studii publicate, impun scoaterea bolii din anonimatul mediatic. Mijloacele de depistare, testele serologice, tehnologia imagistică de scanare a creierului, evaluările clinice sau folosirea chestionarelor standardizate privind comportamentul pe grupuri de populaţie foarte mari (bărbaţi, femei, adulţi, copii, gravide) au arătat că această parazitoză poate influenţa starea de spirit la animale şi la oameni.
* Agentul cauzator al bolii. Toxoplasma Gondii este un protozoar identificat în secolul trecut. Infecţia se găseşte la mamifere, felinele fiind gazde perfecte.
* Contaminarea la oameni se face prin ingerarea de chisturi de toxoplasmă, ajunse în mediul lor de viaţă prin fecalele pisicilor. Jumătate din cazuri sunt fără simptome. Aceste forme de existenţă a parazitului, după ce au ajuns în intestinul oamenilor, penetrează în fluxul sanguin, în vasele limfatice, în ganglioni, ţesuturi şi organe. În toată lumea, parazitoza toxoplasmică este cea mai răspândită cauză de infecţie a sistemului nervos central. O pisică infestată poate elimina în două săptămâni până la 10 milioane de chisturi toxoplasmice contaminante, care ajung la oameni pe calea "mână-gură", prin nerespectarea unor reguli elementare de igienă. Mai sunt încă multe aspecte de aflat despre această afecţiune, în special ce se întâmplă cu creierul fătului sau al copilului născut din mamă cu amprentă toxoplasmozică. În rândul populaţiei europene, frecvenţa acestei infecţii este de 30-50% (50-70% în Franţa!). În plus, s-a constatat că poluanţii, metalele grele, chimicalele, vaccinurile, medicamentele, pot cauza, de asemenea, psihoze, retard mental, oligofrenie, demenţă ş.a., prin interferare cu toxoplasmoza, lezând creierul, uneori ireversibil.
* Toxoplasma Gondii şi creierul. De ceva vreme se tot pune întrebarea dacă poate fi adevărat că parazitarea creierului modifică comportamentul celor infestaţi de acest parazit. Bănuiala a apărut după ce s-a descoperit că şoarecii purtători de toxoplasmă nu mai sunt panicaţi de mirosul urinei de pisică. Şi cum există multiple asemănări neurofiziologice între om şi aceste rozătoare, s-a considerat că experimentul pe şoareci trebuie luat cât se poate de în serios. (Medicamentele anti-stres sunt testate iniţial pe şoricei sănătoşi, speriaţi la contactul cu urina pisicii.) Există şi opinii adverse, care susţin că toate acestea nu sunt decât nişte "găselniţe zgomotoase" de provenienţă "science fiction". Tot în legătură cu această infecţie s-a elaborat Teoria Endosimbiozei, conform căreia simbioza există de mii de ani, omul şi acest parazit s-au "tolerat" dintotdeauna, fără a se elimina unul pe altul.
* Diagnosticarea toxoplasmozei umane este un proces complex, bazat prea puţin pe semne clinice, depistat prin analize serologice speciale (imunoglobulinele: A, M, E, G), completate cu tehnologia imagistică (rezonanţă magnetică cu substanţă de contrast, computer tomograf etc.).
* Toxoplasma, femeia gravidă, sarcina, creierul fătului, schizofrenia. Testarea serologică, înainte şi după apariţia unei sarcini, şi apoi trimestrial, este foarte importantă. Parazitul are mare afinitate pentru ţesutul cerebral, având capacitatea de a-l infecta chiar la începutul dezvoltării creierului. S-a constatat că infectarea în trimestrul I de sarcină are urmări mai severe asupra fătului şi a femeii, decât dacă infectarea a survenit în ultimele săptămâni de sarcină, când copiii au dezvoltat ulterior schizofrenie. La oamenii cu imunitate foarte scăzută (purtători de HIV/SIDA, sau aflaţi sub tratamente imunosupresive, citostatice, cortizonice, radioterapie), encefalita toxoplasmică este o boală finală. Iată de ce, examinarea serologică pentru depistarea amprentei toxoplasmice este de maximă importanţă.
Se mai ştie că toxoplasma modifică viteza de reacţie, este prezentă la 50% din cei implicaţi în accidentele rutiere (şoferi, pietoni), produce leziuni, uneori severe, la ochi (la unii copii chiar din viaţa intrauterină), scade coeficientul de inteligenţă, creşte sentimentul de nesiguranţă, de culpabilitate. Scade entuziasmul, pasiunea. În urma cercetărilor efectuate, se ştie că există deosebiri de comportament între cei neinfectaţi şi cei parazitaţi. Unele din aceste modificări diferă între bărbaţi şi femei (ca nivel, testosteronul la bărbaţi creşte valoric, iar la femei scade). Dar cele mai multe schimbări apar odată cu vechimea bolii, care duce, în cele din urmă, la psihoza schizofrenică.
Prezenţa parazitului toxoplasma Gondii la stăpânii de pisici este ignorată, cu risc mare de boală, iar avertismentele specialiştilor lipsesc cu desăvârşire.
Dr. pens. VASILE CONDREA
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
