Există trei grade de arsură. La arsurile de gradul întâi, cum ar fi insolaţia, este lezat numai stratul exterior al pielii. Aceasta provoacă dureri, însă nici pe departe atât de mari ca acelea ale arsurilor de gradul doi, care pătrund mai adânc în tegument, determinând şi formarea de băşici. Paradoxal, la arsurile de gradul trei, care sunt cele mai grave, pacientul nu simte deseori niciun fel de durere, fiindcă de astă dată sunt distruşi şi nervii, care ar trebui să transmită creierului senzaţia durerii. Arsurile de gradul doi şi trei cu o suprafaţă mai mare de 2,5 x 2,5 centimetri necesită asistenţă medicală de urgenţă. Niciun aliment de pe lume nu le poate trata. În schimb, se cunosc unele care pot fi de un real ajutor la arsurile de gradul întâi şi la cele mai uşoare de gradul doi. De exemplu, cartoful.
Alimente cu valoare terapeutică împotriva arsurilor
Cu câţiva ani în urmă, o publicaţie de specialitate din SUA relata un caz mai puţin obişnuit. Un bărbat se opărise cu ulei încins, provocându-şi o rană de aproximativ 7x10 centimetri, pe care şi-a tratat-o la început singur. Pur şi simplu, o spăla cu apă şi săpun şi apoi aplica o cataplasmă cu cartofi raşi, de mai multe ori pe zi. Durerea a dispărut imediat şi n-a mai revenit. Omul s-a prezentat la un cabinet medical abia la cinci zile după accident. Examinând plaga, medicul l-a diagnosticat cu o arsură de gradul doi şi a fost surprins de lipsa durerii.
Desigur, autotratamentul nu este deloc indicat la o rană de asemenea dimensiuni şi nu oricine poate spera să fie la fel de norocos ca eroul acestei întâmplări. În acelaşi timp însă, experienţa trăită de el ne furnizează dovada că substanţele vegetale secundare, conţinute în tuberculul de cartof, pot avea un efect analgezic şi de ameliorare a unor arsuri care nu afectează pielea atât de profund. Iar pe lângă cartofi, vă recomandăm în continuare şi alte alimente pe care le puteţi încerca.
*** Muşeţelul
Ceaiul de muşeţel este o fiertură excepţională, a cărei eficienţă este garantată de dr. Adriane Fugh-Berman, conferenţiar la Institutul de fiziologie şi biofizică al Universităţii Georgetown şi autoare a cărţii The 5 Minute Herb and Dietary Supplement Consult. Specialista spune că infuzia de muşeţel poate calma durerile provocate de arsuri şi că, administrată extern, ea este complet inofensivă. Totuşi, muşeţelul declanşează câteodată reacţii alergice - în cazuri foarte rare, ce-i drept.
Cum se explică acţiunea lui? Această plantă medicinală este cea mai bună sursă cunoscută de alfa-bisabolol, un antiinflamator extrem de puternic.
*** Apa
Poate că vi se pare simplist, dar clasica H2O este unul dintre cele mai bune remedii pentru arsuri. Lăsaţi să curgă apă rece (însă nu rece ca gheaţa, căci aceasta mai mult v-ar dăuna) peste pielea arsă, îndată după ce v-aţi accidentat. Durerea se va calma. Întrucât arsurile deshidratează organismul, ar trebui să beţi zilnic 8 pahare de câte un sfert de litru de apă. Astfel vă asiguraţi că pielea dv. este aprovizionată cu cantitatea de lichid de care are nevoie şi o ajutaţi să se vindece.
*** Ceapa
Bulbii de ceapă contribuie la vindecarea arsurilor. Atât în Europa (în special în Italia), cât şi în Africa şi America, arsurile se tratează în mod tradiţional cu ceapă sau arpagic, tăiate mărunt. Acţiunea lor antiseptică ar putea fi unul dintre motive. Cel de-al doilea are legătură cu descoperirile recente ale cercetătorilor. Un studiu apărut în paginile revistei Trauma confirmă faptul că o substanţă secundară cu rol dezinflamator, quercitina, prezentă în compoziţia chimică a cepei, poate reduce formarea cicatricilor inestetice după arsuri. Mai mult, ea reuşeşte într-o oarecare măsură chiar să vindece aceste cicatrici roşii şi proeminente, numite în limbaj medical cheloizi. Martha Libster, autoarea lucrării Delmar's Integrative Herb Guide for Nurses, recomandă să se aplice cu prudenţă pe pielea arsă cataplasme cu ceapă dată prin blender şi chiar cu coji de ceapă fierte, fiindcă acestea sunt deosebit de bogate în quercitină. Iar, dacă ne-am gândi la o posibilitate de a îmbunătăţi reţeta propusă de ea, am spune că, lângă cojile de ceapă, s-ar putea pune la fiert şi nişte mătase de porumb şi câteva bucăţele de ghimbir. Astfel, decoctul s-ar îmbogăţi cu încă un principiu activ: alantoina.
** Fulgii de ovăz
Atât terciul de modă veche (sau faimosul porridge englezesc de la micul dejun), cât şi noii fulgi instant din magazinele naturiste şi supermarketuri pot ameliora diverse probleme cutanate, inclusiv arsurile. În Australia, unde terapiile complementare sunt încă privite cu oarecare scepticism, a fost testat un amestec compus din parafină lichidă şi 5% gelatină de ovăz la pacienţii cu arsuri acute, care aveau mâncărimi. Dintre participanţii la studiu, unii au folosit timp de zece luni numai parafină lichidă, pe când ceilalţi au primit un preparat cu ovăz. Spre deosebire de cei dintâi, pacienţii care beneficiaseră de tratamentul de gelatină de ovăz au constatat o atenuare considerabilă a senzaţiei chinuitoare de mâncărime.
** Usturoiul
Trebuie să recunoaştem că există persoane sensibile şi predispuse la reacţii alergice, cărora căţeii de usturoi cruzi şi proaspăt tăiaţi le pot provoca arsuri chimice pe piele. O revistă medicală a adus în discuţie un asemenea caz. O tânără mamă, care îşi alăpta copilul de curând născut, şi-a rănit pieptul cu usturoi crud, încercând să-şi vindece cu el o afecţiune cutanată. Semnatarii articolului ajunseseră la concluzia că ar fi posibil ca pieptul unei femei care alăptează să aibă o sensibilitate deosebită la usturoi.
Fără a nega eventualele excepţii de acest fel, virtuţile tămăduitoare ale usturoiului sunt totuşi de mult recunoscute şi valorificate în practică. Heinrich Koch şi Larry Lawson subliniază în cartea lor Allium sativum L. Bazele utilizării terapeutice a usturoiului că nu mai există de mult nicio îndoială în privinţa faptului că planta respectivă ajută la vindecarea arsurilor şi a rănilor. Substanţele sale active stimulează regenerarea pielii şi previn o posibilă suprainfectare. Căţeii de usturoi se zdrobesc şi se aplică sub forma unei cataplasme pe locul afectat.
** Ceaiul
În medicina tradiţională japoneză Kampo, arsurile se tratează cu ceai verde. Şi terapeuţii europeni întrebuinţează uneori, la arsurile superficiale, pliculeţe de ceai folosite şi bine stoarse, deoarece ele conţin taninuri şi polifenoli în cantităţi mari. Mai demult, se obişnuia ca arsurile grave să fie pulverizate cu tanin, pentru a se forma deasupra lor o crustă protectoare.
Şi merele, întrebuinţate ca remediu de uz extern, se pot dovedi de folos contra arsurilor, datorită conţinutului lor de pectină. În cadrul unui studiu realizat în Rusia, s-au testat efectele tratării arsurilor cu o soluţie de pectină extrasă din mere sau din sfeclă roşie, având concentraţia de 1-2%. Cercetătorii au observat că soluţia acţiona optim atunci când începea să fie administrată chiar în ziua producerii arsurii. În lipsa unui asemenea preparat, s-ar putea încerca, vreme de câteva zile, frecarea uşoară a porţiunii de piele arsă cu o bucată de măr crud.
* Castraveţii
Pe lângă gustul lor proaspăt, castraveţii au şi un efect răcoritor, fiind de aceea un leac excelent pentru arsuri. Dr. Carolyn Dean, medic naturopat, şi Jeffrey Yuen, un adevărat guru în domeniul medicinei tradiţionale chineze, îşi îndeamnă pacienţii să prepare o pastă de castraveţi şi s-o aplice ca o cataplasmă pe pielea arsă, pentru a scoate de acolo fierbinţeala.
* Socul
La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, a existat în medicina americană o orientare cunoscută sub numele de "medicii eclectici". Era vorba de un grup de doctori care aplicau în activitatea lor profesională idei şi metode preluate de la diverse şcoli de gândire medicală şi apelau în general la fitoterapie, pentru a-şi trata pacienţii. Mulţi dintre ei foloseau socul pentru tratarea arsurilor - şi nu numai boabele, ci şi florile de soc, care sunt de asemenea comestibile. Dr. John Heinerman, antropolog şi autor al unor remarcabile cărţi de fitoterapie, recomandă în Heinerman's Encyclopedia of Healing Juices sucul rece din boabe de soc pentru vindecarea arsurilor şi a inflamaţiilor. Dacă aţi stat prea mult la soare, frecaţi-vă pielea înroşită şi dureroasă cu boabe de soc. Şi beţi sucul stors din ele, pentru calmarea durerii.
* Mierea
Egiptenii antici tratau arsurile cu miere. Iar cercetările recente le dau dreptate. Studiile efectuate în ultimii ani în Noua Zeelandă, Nigeria şi Emiratele Arabe Unite demonstrează că mierea ajută într-adevăr la rănile provocate de arsuri termice. Dr. Janet Maccaro, autoarea volumului Natural Health Remedies A-Z, spune că arsurile se vindecă mai repede dacă se ţin timp de câteva minute sub un jet de apă rece, se aplică pe ele un strat de miere şi după aceea sunt protejate cu un bandaj.
* Ghimbirul
Sucul obţinut din rădăcina proaspătă de ghimbir este de mare ajutor la arsurile termice, însă nu şi la cele chimice, adică la leziunile provocate pe piele de diferiţi agenţi chimici, cum ar fi acizii concentraţi, bazele tari sau peroxizii. În China, arsurile de gradul întâi şi doi sunt tamponate cu o vată îmbibată în suc de ghimbir. Această procedură calmează durerile, reduce inflamaţia şi totodată formarea de băşici. O puteţi încerca oricând şi dvs.
* Seminţele de in
Marea vindecătoare germană, călugăriţa Hildegard van Bingen, scria în urmă cu aproape 1000 de ani: "Cine a căpătat, undeva pe trupul său, o arsură de la flacără, să pună seminţe de in în apă şi să le lase să fiarbă mult, să înmoaie în zeama lor o pânză de in şi s-o aşeze caldă pe locul ars, ca să tragă fierbinţeala afară." Metoda poate funcţiona şi astăzi, cu condiţia ca pânza folosită să fie sterilă. Un leac foarte bun pentru pielea arsă sau opărită este şi amestecul în părţi egale de ulei de in şi apă de var.
* Papaia
Iată încă un sfat din compendiul de terapii naturale al doctoriţei Janet Maccaro: la o zi sau două după accident, când pielea lezată a început să se vindece, trataţi porţiunea respectivă de tegument cu papaia. Enzimele conţinute în acest fruct ajută la îndepărtarea celulelor moarte. În sprijinul afirmaţiei sale vine şi un studiu al specialiştilor ruşi, care au observat efectul benefic al unui preparat cu papaia asupra arsurilor termice ale animalelor de laborator.
* Tofu
În ghidul ei de fitoterapie, Martha Libster spune că pielea lezată de o arsură poate fi răcorită cu tofu. Preparaţi o pastă din tofu, apă şi ghimbir, întindeţi-o într-un strat uniform pe un tifon şi aplicaţi cataplasma pe rană. Ea va atenua senzaţia de fierbinţeală, reducând şi inflamaţia. Şi consumul de tofu ar fi binevenit la arsuri. Din unele studii realizate în Franţa a reieşit că pacienţii cu arsuri grave, care mănâncă produse de soia, reuşesc să se vindece mai repede.
* Zahărul
Chiar dacă vă sună ciudat, s-a dovedit totuşi că zahărul alb asigură o protecţie perfectă a rănilor şi grăbeşte cicatrizarea. Farmacistul şi terapeutul Jim LaValle, care a înfiinţat şi conduce LaValle Metabolic Institute din Cincinnati, spune că o arsură trebuie mai întâi ţinută sub un jet de apă rece, iar apoi presărată cu zahăr, până când acesta se topeşte şi formează un strat continuu, ca o pojghiţă strălucitoare de gheaţă. Procedura se repetă de două ori pe zi, până la vindecarea arsurii.
Din cămara cu ierburi de leac
Există plante medicinale care calmează durerile provocate de arsuri şi pot accelera vindecarea. Vă sfătuim să încercaţi cu cele de mai jos.
Pătlagina (Plantago major) - Este o plantă comestibilă, care vă poate uşura suferinţele provocate de arsuri. Aplicaţi sucul obţinut din frunzele proaspete de pătlagină direct pe locul afectat şi îi veţi simţi neîntârziat acţiunea calmantă.
Lavanda (Lavandula angustifolia) - Lavanda conţine multe substanţe cu efect antibacterian, analgezic şi antiinflamator şi poate fi inclusă relativ uşor în diverse preparate culinare. Frunzele şi florile ei pot fi întrebuinţate ca ingrediente în supe, salate, dressinguri, gemuri, băuturi răcoritoare, precum şi ca mirodenii în oţet sau vin. Terapeutul Jim LaValle recomandă şi uleiul eteric de lavandă pentru tratarea arsurilor mai puţin grave.
Gălbenelele (Calendula officinalis) - Florile aurii de gălbenele sunt introduse frecvent în felurite creme şi alte produse pentru îngrijirea pielii, iar medicina populară le-a folosit dintotdeauna ca leac pentru arsuri. Extractele de gălbenele contribuie la procesul de vindecare, stimulând producţia de celule epiteliale. De aceea, ele sunt utilizate nu numai la julituri minore şi insolaţii uşoare, ci şi la arsuri superficiale şi opăreli, ca şi la dermatite provocate de bărbierit sau de vânt. Aplicând imediat comprese cu gălbenele pe porţiunea de piele lezată, se împiedică proliferarea unor microorganisme patogene, cum sunt bacteriile, ciupercile şi viruşii. În plus, în florile de gălbenele există trei substanţe vegetale secundare - acidul cafeic, acidul clorogenic şi rutina - care protejează fibrele de colagen din piele împotriva acţiunii dăunătoare a radiaţiilor ultraviolete.