Creşte în pâlcuri prin păduri, lunci, zăvoaie de câmpie, în regiuni deluroase, chiar şi în cele montane, însă cu altitudini de cel mult 1.400 m. Poate fi întâlnit şi pe soluri mai uscate, totuşi se dezvoltă mai bine pe cele umede, iar prezenţa sa pe cursul râurilor nu este doar pur decorativă, ci contribuie efectiv la consolidarea malurilor. Tulpina lui viguroasă şi dreaptă se înalţă până la 40 de metri. Coroana, de formă ovală, îşi îmbracă târziu veşmântul de frunze şi îl pierde toamna, devreme. Crengile răsfirate nu opresc razele soarelui, ci se întind parcă lacome să le prindă. Frasinul este unul dintre copacii iubitori de lumină.
Latinii l-au numit "fraxinus" - cuvânt de la care provine şi denumirea lui din limba română. Atât ei, cât şi strămoşii noştri daci, i-au preţuit lemnul, care este unul greu, dur, însă totodată elastic, destul de uşor de prelucrat. În antichitate, el a servit mai ales la confecţionarea de arcuri şi lănci. Pe măsura trecerii timpului, şi-a găsit din ce în ce mai numeroase întrebuinţări paşnice: în construcţii şi tâmplărie, la roţi de căruţă, diverse obiecte de uz gospodăresc, mai târziu, şi la instrumente muzicale. Industria modernă îl valorifică pe scară largă la fabricarea furnirului pentru mobilă, la construcţia de avioane, autovehicule, vagoane de cale ferată, ca şi la producţia de articole sportive, de exemplu schiuri sau rame de canotaj. Iar din scoarţă se obţine un colorant natural, folosit în vopsitorie.
Legende şi datini
În imaginaţia celor din vechime, frasinul a căpătat o aură simbolică, reprezentând forţa tainică a apei şi a fertilităţii. El se regăseşte nu numai în miturile popoarelor trăitoare pe continentul european, ci şi în unele asiatice. La indieni, de pildă, zeul creaţiei a trimis o săgeată în trunchiul unui frasin, din care s-au ivit apoi oamenii. Tot o săgeată mânuia şi zeul roman al iubirii, Amor, iar ea era făcută din lemn de frasin. Din acelaşi lemn se confecţionau baghetele magice ale druizilor, care domoleau ploaia torenţială şi furtuna, protejând comunităţile împotriva furiei distrugătoare a apelor.
Un loc mult mai important deţine frasinul în mitologia scandinavă. În saga nordică Edda, ca nicăieri altundeva, el poartă un nume. Se cheamă Yggdrasil şi este copacul sacru, gigantic, care susţine întreg universul (asemenea unui axis mundi), adunând între ramurile lui cele nouă lumi (sau nouă planuri ale existenţei). Are trei rădăcini, una dintre ele fiind locul de unde porneşte izvorul cunoaşterii, al înţelepciunii supreme. În preajma lui Yggdrasil vieţuiesc câteva făpturi fantastice: la rădăcină se ascunde balaurul malefic Nidhögg, iar în vârf, îşi are sălaşul duşmanul lui neînduplecat, un vultur bătrân. Cei doi îşi transmit mereu provocări şi insulte, prin intermediul unui mesager sprinten, veveriţa Ratatoskr. Însuşi Odin a trebuit să se supună unei probe iniţiatice, pentru a dobândi puterea şi ştiinţa înaltă, care îl învesteau cu autoritatea de a-i guverna pe zei şi pe oameni. El şi-a străpuns trupul cu propria lance şi s-a spânzurat de una din crengile frasinului. După nouă zile şi nouă nopţi, repetând descântecele pe care le auzea rostite de două personaje feminine misterioase, a simţit cum rana i se vindecă, a fost eliberat de strânsoarea funiei care îl sugruma şi a izbutit să pună stăpânire pe runele magice.
Mult mai aproape de zilele noastre, sătenii obişnuiau ca, de Rusalii şi de Sânziene, să amestece fruze de frasin în hrana animalelor, cu convingerea că astfel le vor ţine sănătoase. Cu sucul stors din frunze erau unşi şi noii-născuţi, pentru a-i feri de boli şi de orice alte pericole.
Utilizări terapeutice
Frunzele frasinului sunt un remediu preţios, cu acţiune diuretică, hemostatică, antipiretică, antiinflamatoare, cicatrizantă, analgezică, depurativă, detoxifiantă, laxativă şi de eliminare a calculilor. Iată câteva sugestii de tratament, preluate din Enciclopedia plantelor, lucrarea de referinţă a prof.dr. Constantin Pârvu.
* Pentru combaterea constipaţiei: 1 lingură de frunze uscate mărunţite se infuzează 15 minute în 200 ml apă clocotită. Ceaiul se bea călduţ, înainte de culcare.
* Împotriva constipaţiei, a gutei şi a bolilor cronice ale aparatului urinar: 1-2 linguri de frunze mărunţite la o cană de apă în clocot, se infuzează 15 minute. Se beau 2-3 căni pe zi.
* Pentru tratarea colecistitelor, angiocolitelor, ulcerului gastric şi duodenal, enterocolitelor, dismenoreei, metroragiilor şi acneei: infuzie din 2 linguriţe de frunze sau flori la 300 ml apă clocotită. Se consumă fracţionat în cursul zilei, după mesele principale.
* Contra reumatismului şi a poliartritei: 2 linguriţe de frunze sau flori se infuzează 15-20 de minute în 500 ml apă clocotită. Ceaiul se bea după masă, în trei reprize. Produce transpiraţie şi diureză.
* Tratament pentru gripă şi guturai: infuzie preparată din 1-2 linguriţe de frunze mărunţite la o cană (200 ml) de apă în clocot. Se consumă zilnic câte 2-3 căni.
* Remediu împotriva leucoreei, hemoroizilor, eczemelor, plăgilor greu vindecabile, acneei: peste 100 g frunze sau flori se toarnă 1 l apă clocotită, se infuzează 30 de minute, apoi se strecoară. Se întrebuinţează pentru spălături vaginale în leucoree şi spălături locale în hemoroizi, arsuri, eczeme, acnee, plăgi.
Seminţelor li se atribuie proprietăţi afrodiziace.
Din scoarţa de frasin se prepară un decoct care ajută la reducerea febrei: 1 linguriţă de scoarţă uscată şi măcinată se fierbe timp de 5 minute într-o cană de apă. Se strecoară şi se administrează cu linguriţa, de mai multe ori pe zi. Odinioară, decoctul de scoarţă era folosit ca leac pentru muşcăturile de şarpe sau cele ale animalelor bolnave de turbare.
Fumigaţie de chemat dragostea
Ingrediente: seminţe de frasin, flori de trandafir, lavandă, vinariţă, anason stelat, benzoe, nisip, un castron rezistent la foc, cărbune pentru fumigaţii.
Cum se procedează: Puneţi la uscat plantele enumerate mai sus, apoi amestecaţi-le în proporţii egale. Aprindeţi un cărbune şi aşezaţi-le deasupra lui. După fumigaţie, aerisiţi bine toate încăperile.
Spirt de frasin
Ingrediente: frunze de frasin, seminţe de frasin, boabe de ienupăr, mentă, sovârf, frunze de salcie, vodcă (38%).
Mod de preparare:
1. Frunzele mărunţite, seminţele şi boabele se amestecă în părţi egale, se pun într-un borcan cu capac şi se acoperă cu vodcă.
2. După ce se înşurubează bine capacul, borcanul este aşezat pentru 14 zile într-un loc cald. Trebuie agitat zilnic. După aceea, conţinutul lui se strecoară şi se păstrează într-o sticlă curată.
Utilizare: La dureri articulare şi afecţiuni reumatice - se fricţionează locurile dureroase.
Aperitiv de frasin
Ingrediente: 7 frunze fragede de frasin, 1 l de vin alb.
Mod de preparare: Turnaţi vinul într-un borcan cu capac, puneţi înăuntru şi frunzele de frasin, apoi închideţi borcanul şi lăsaţi conţinutul la macerat timp de 7 zile. Veţi obţine un aperitiv delicios, numai bun de băut în zilele de vară.
Ceai antireumatic
Ingrediente: frunze de frasin, frunze de salcie, frunze de mesteacăn.
Mod de preparare:
1. Mărunţiţi frunzele şi amestecaţi-le. Luaţi 1 linguriţă din acest amestec şi turnaţi peste ea 250 ml apă clocotită.
2. Infuzaţi 5 minute, apoi strecuraţi şi beţi cu înghiţituri mici.
Utilizare: Ceaiul calmează durerile reumatice. Se pot bea zilnic 2-3 căni.
Smoothie energizant
Ingrediente: 1 pumn de frunze de frasin, 1 pumn de rocoină (Stellaria media), 1/2 avocado, 1/2 măr, zeamă de lămâie, puţin ghimbir proaspăt, 250 ml apă, un strop de ulei de in.
Mod de preparare:
1. Mărunţiţi frunzele de frasin, rocoina, jumătăţile de avocado şi de măr.
2. Mixaţi totul într-un blender, împreună cu zeama de lămâie.
3. Adăugaţi ghimbirul ras, apa şi uleiul de in şi mixaţi încă o dată, mai scurt, la viteza maximă a aparatului. Savuraţi-l pe loc!