Creşterile excesive de salarii şi pensii, scutirile de impozite şi taxe (toate făcute pe hârtie) au scopul precis de a masca, pentru un public astfel narcotizat, adevăratul obiectiv. Cine se pricepe cât de cât la economie realizează că o asemenea, bruscă, aducere a "raiului pe pământ", este imposibilă. "Darurile" PSD-iste ar fi avut oarecare şansă de concretizare dacă ritmul de creştere al economiei reale s-ar menţine mai mulţi ani la peste 5%, dacă investiţiile în producţie şi infrastructură ori cercetare ar atinge cote comparabile cu cele din statele dezvoltate, dacă deficitul bugetar anual nu ar depăşi 3% etc. Or, în justificarea politicii sale sociale, PSD-ul a luat toţi aceşti "piloni" drept siguri, absolut certificabili. Proiectul Legii salarizării unice, necesar şi, într-o perspectivă nedefinită, reparatoriu (mai ales în domeniul Sănătăţii, Educaţiei şi Administraţiei Publice), se bazează pe această credinţă, excluzând orice "accident" posibil în evoluţia economiei mondiale, orice derapaj spre criză financiară în piaţa globală. Reacţia burselor la un eveniment recent, creşterea preţurilor la energie în urma implicării directe a SUA în războiul din Siria, arată cât de naivă este o asemenea credinţă. Strategii PSD-ului nu sunt însă naivi, siguranţa afişată în promovarea proiectului lor economic având, cum am spus, rolul de a-i "orbi" pe cei ce trăiesc de azi pe mâine, pentru ca - pe la spate, "ca hoţii", sau pe faţă, în Parlament - să-şi atingă ţelul de "albire" a liderilor, suspectaţi, urmăriţi, condamnaţi, de o Justiţie care şi-a câştigat o anume independenţă. Când Dragnea, conducătorul PSD, îl ceartă pe ministrul de resort din economie pentru că, speriat de realitate, anunţă că "sacul e gol", ştie foarte bine că bugetarii nu trebuie speriaţi, ci lăsaţi să creadă că "miracolul" se va înfăptui. Dacă "obiectivul real" - supunerea politică a Justiţiei - va fi realizat, se vor găsi destule scuze şi pretexte pentru a demonstra că nu "bunăvoinţa PSD-istă" e de vină pentru mizeria şi sărăcia generalizate. Curăţaţi de emblema corupţiei, de afacerismul dovedit şi de ameninţările din partea Justiţiei, "băieţii" vor fi încălecat, între timp, total statul.
Liderii PSD (şi ai formaţiunilor satelite) şi-au dat seama că principalii lor duşmani în lupta pentru subordonarea Justiţiei sunt, alături de firava şi divizata societate civilă din România, marile organizaţii internaţionale la care ţara a aderat în epoca tulbure a tranziţiei, NATO şi UE. Admiterea în aceste "surse de siguranţă" ale Occidentului s-a datorat, în bună măsură, conjuncturilor geopolitice, aliaţii din NATO şi UE - cu reglementările lor interne uniforme şi acceptate - având nevoie de noi poziţii strategice pentru a răspunde eficient provocărilor din lumea postcomunistă. Integrarea în oricare organizaţie presupune acceptarea regulilor ei, cedarea unei părţi a propriei specificităţi (a unei părţi a suveranităţii, în cazul statelor) pentru asigurarea echilibrului şi funcţionalităţii acesteia. Beneficiile aduse României de admiterea în NATO şi UE au fost garantarea graniţelor, accesul liber la piaţa muncii şi, în general, la "piaţa comună", accesul la fonduri structurale de dezvoltare etc. etc. Obligaţiile aferente au fost - şi sunt - legate de alinierea legislaţiei, dezvoltarea infrastructurii, participarea procentuală la costurile politicii de apărare ş.a.m.d. Pentru UE, dar şi pentru NATO, corupţia - şi în special corupţia de stat - reprezintă o primejdie majoră, generatoare de fisuri în echilibrul instituţional omogenizat. Tocmai de aceea, României şi altor state estice, admise fără ca totalitatea condiţiilor de aderare să fie îndeplinite, li s-au impus "mecanisme de control şi verificare", le-au fost amendate derapajele legislative. Admiterea în UE şi NATO nu a adus ceea ce sperau politicienii români din post-comunism, siguranţă externă şi "neamestecul în treburile interne". Formaţi în ideologia comunismului-naţional de tip ceauşit, ei şi urmaşii lor au sperat mereu la păstrarea propriei dominaţii asupra societăţii, prin menţinerea sistemului politic intern al vasalităţii şi clientelismului, impus de o birocraţie administrativă nereformată, bazată pe tribalism local, ignoranţă, corupţie. Reacţiile antioccidentale, independentiste, naţionalist-identitare, îşi au sursa în sentimentele de frustrare ale politicienilor români (grupaţi, în special, în PSD) faţă de limitele impuse de cele două organizaţii, aspiraţiilor lor spre imunitate şi impunitate, spre dominarea absolută a societăţii pe care, pasămite, o păstoresc. De aceea, după victoria la "parlamentare", pe fondul internaţional tulbure (avansul populismului în SUA, Brexitul, conflictul "îngheţat" din Ucraina şi agresivitatea imperială a Rusiei), liderii PSD-işti au trecut, pe faţă, la atacul împotriva Justiţiei independente: OUG 13, dezincriminarea unor infracţiuni din Codul Penal, ordonanţa primarilor traseişti, confiscarea CNA şi a unor instituţii culturale de stat (TVR, ICR etc.), supunerea Avocatului Poporului ş.a.m.d. Scenariul "loviturii de stat parlamentare" din 2012 se repetă actualmente, dar pe un "fond ideologic" mai bine pregătit ca niciodată. Vuvuzelele mediatice ale PSD-ului susţin pe faţă că Bruxelles-ul "ne colonizează", că multinaţionalele "ne exploatează" şi manevrează, că "tehnocraţii lui Soros" şi "naziştii lui Iohannis" ne distrug "ţărişoara", că manifestanţii împotriva corupţiei sunt cumpăraţi de străini etc. O vizită, destul de discretă, a ideologului neoficial al "ţarului Putin", Aleksandr Dughin, la Bucureşti, a indicat, clar, cursa şi direcţiile propagandistice ale acestei ideologii: România trebuie să iasă din NATO şi UE, să devină "o punte", independentă şi suverană, între Est şi Vest, să-şi afirme în "spaţiul euroasiatic" identitatea culturală ortodoxă, să-şi reia teritoriile pierdute sub Stalin, să adere la "Marea Europă de Est" (adică la regruparea fostelor state socialiste), găsindu-şi astfel împlinirea în "îmbrăţişarea prietenească" a noii Rusii imperiale. La conferinţa lui Dughin n-au participat principalii interesaţi (numele lor putând fi citit pe internet în "lista" acestuia", dar "idealul" lor a fost, involuntar, dezvăluit de el, într-un interviu dat la Digi 24: în Rusia nu există luptă anticorupţie, legile sunt "facultative", iar "ţarul" este etern. De sărbători, de aceea, nu mai putem decât să ne rugăm ca românii să se trezească şi Dumnezeu să apere ţara!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
