Silueta lui delicată, zveltă şi mlădioasă poate fi întâlnită în luminişuri de pădure, pe calcare şi gresii, pe soluri uscate sau umede, însă mai puţin pe cele argiloase, compacte, foarte acide sau cu exces de umiditate. Ne face semn de departe, cu freamătul frunzelor sale subţiri, iar scoarţa albă pare să răspândească lumină în jur.
Mesteacănul simbolizează tinereţea, naşterea şi devenirea. Popoarele din vechime îl priveau ca pe copacul pământului-mamă, care poartă în sine forţa germinaţiei. După era glaciară, când gheţarii s-au retras, mesteacănul s-a numărat printre cei dintâi copaci iviţi pentru a popula întinderile de ţărână jilavă, lipsită de vegetaţie. El este un pionier neînfricat, capabil să reziste la gerurile iernii, la condiţiile cele mai vitrege, pentru ca odată cu sosirea primăverii, să ne arate din nou ce forţă se ascunde în trupuşorul lui aparent firav.
În ţările nordice, acolo unde primăvara se lasă îndelung aşteptată, înmugurirea târzie a mestecenilor dă semnalul unei îndrăgite sărbători tradiţionale. Cu veacuri în urmă, exista obiceiul instalării în centrul comunităţilor a aşa-numitului „copac de mai": un mesteacăn curăţat de crengi, împodobit şi înfipt în pământ. De asemenea, în unele regiuni, tinerii îşi omagiau aleasa inimii punându-i la poartă un mesteacăn micuţ.
O altă datină păstrată din bătrâni este aceea de a aprinde un foc cu vreascuri de mesteacăn sau de a le folosi la fumigaţii pe vreme de furtună, pentru a asigura protecţia casei şi a gospodăriei împotriva trăsnetului. De altfel, scoarţa acestui arbore este singura care poate arde, chiar dacă e umedă.
Utilizări în scop terapeutic
Frunzele de mesteacăn, ca şi sucul obţinut prin presarea lor şi a mugurilor proaspeţi evacuează apa şi reziduurile din ţesuturi, au acţiune detoxifiantă, depurativă, cicatrizantă, tonică şi revigorantă. Stimulează eliminarea toxinelor şi a reziduurilor prin piele şi ajută la calmarea epidermei iritate şi inflamate. Întrebuinţat sub formă de băi sau comprese, mesteacănul reduce edemele.
Crengile de mesteacăn sunt folosite în ceremoniile şamanice de purificare din coliba de sudaţie. Şamponul cu extract din frunze favorizează creşterea părului.
Cu scoarţa arborelui se pot face cataplasme, care au un efect dovedit de scădere a febrei.
Foarte apreciat este în prezent zahărul de mesteacăn (cunoscut şi sub denumirea de xilitol). Având de două ori mai puţine calorii decât zahărul alb, el îşi găseşte întrebuinţare atât în dietele de slăbit, cât şi în regimul bolnavilor de diabet. În acelaşi timp, s-a constatat că poate bloca înmulţirea bacteriilor şi a fungilor. Întrucât s-a demonstrat că previne formarea cariilor dentare, întăreşte gingia şi smalţul dinţilor, xilitolul a fost introdus în diverse gume de mestecat şi paste de dinţi.
Reţete cu mesteacăn
Ceai depurativ
Mod de preparare:
1. Amestecaţi frunzele proaspete. Dacă doriţi să vă faceţi o provizie de ceai, puteţi culegeţi o cantitate mai mare de frunze, pe care le veţi usca, amesteca şi depozita în condiţii corespunzătoare.
2. Pentru o cană se folosesc atâtea frunze câte puteţi lua cu trei degete. Turnaţi peste ele apă fierbinte şi lăsaţi-le la infuzat cam 10 minute. Apoi, ceaiul se strecoară şi se bea cu înghiţituri mici.
Sfatul nostru: Ceaiul depurativ acţionează cel mai bine dacă este băut în intervalele de timp cu luna în descreştere. Se consumă 1-2 căni pe zi în cursul dimineţii, iar cura se încheie în momentul când apare luna nouă. O puteţi relua după următoarea lună plină, în cazul când vi se pare că vă este încă necesară.
Ulei de mesteacăn pentru fermitatea pielii
Mod de preparare:
1. Tăiaţi mărunt frunzele de mesteacăn şi puneţi-le într-un borcan prevăzut cu un capac cu filet. Adăugaţi uleiul de susan, până când nivelul uleiului ajunge cu circa 1 cm deasupra frunzelor.
2. Închideţi borcanul şi aşezaţi-l pentru 7 zile într-un loc cald. Agitaţi-l în fiecare zi. Apoi strecuraţi, aruncaţi frunzele şi turnaţi uleiul de susan într-o sticlă de culoare închisă.
3. Amestecaţi uleiul de susan cu celelalte ingrediente, după cum urmează: pentru 100 ml ulei de susan, luaţi 10 picături de grepfruit, 7 picături de rozmarin, 6 picături de muşcată, 3 picături de chiparos şi 5 picături de ienupăr.
Sfatul nostru: Aplicaţi uleiul de mesteacăn pe picioare dimineaţa şi seara, masând în direcţia inimii. Pentru un peeling care va da fermitate pielii, puneţi în ulei puţină sare de mare (fină) sau cafea măcinată şi amestecaţi, până când veţi obţine o pastă consistentă.
Pulbere pentru igiena danturii
Mod de preparare:
1. Mărunţiţi frunzele de mesteacăn şi de salvie, transformându-le într-o pulbere fină, cu ajutorul unei râşniţe sau al unui mojar. Dacă au rămas şi fragmente ceva mai mari, cerneţi pulberea printr-o sită deasă.
2. Adăugaţi restul ingredientelor, amestecaţi-le bine şi puneţi-le într-o cutie. Ca să vă spălaţi pe dinţi, umeziţi periuţa cu apă, introduceţi-o în cutie şi apăsaţi-o puţin în amestecul de pulberi. Astfel vă îngrijiţi şi vă dezinfectaţi dantura.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
