Simple hârtii cu chipuri de oameni iluştri imprimate pe faţă şi dos, banii nu mai au nicio valoare în sine, de când au fost decuplaţi complet de la etalonul aur. Las la o parte faptul că şi atunci când erau realmente de aur, puteau fi supuşi devalorizării, pentru că o cantitate foarte mare din preţiosul metal, intrată în vistieriile împăraţilor, putea duce la o avalanşă de monede care, firesc, se depreciau, cel puţin pentru o scurtă perioadă.
Am făcut această scurtă introducere pentru a încerca să explic că o cantitate mai mare sau mai mică de hârtii care intră în buzunarul nostru nu ne face neapărat mai bogaţi. Dacă nu aveţi memoria scurtă, aduceţi-vă aminte de anii 90 când guvernanţii ne măreau salariile, dar nu puteam cumpăra mai mult cu ele, pentru că erau imediat tăiate de inflaţie. Lecţia acelor ani este extrem de simplă - nivelul nostru de trai este egal cu cantitatea de bunuri şi servicii pe care le producem în ţară. Când lucrezi la "Dacia Piteşti" şi produci scaune de Logan, trebuie să fii niţel visător ca să crezi că vei putea avea vreodată salariile celor din Marea Britanie, care produc scaune de Rolls Royce, pentru simplul motiv că scaunul lor costă cât tot Loganul tău. La fel se întâmplă şi cu cei aflaţi în siajul industriei şi plătiţi de la buget - profesori, medici, poliţişti, funcţionari. Avem în România salariile pe care economia României le poate plăti. Atât şi nimic mai mult.
În ultima vreme, au trecut deja trei luni, guvernul vrea, totuşi, să ne încredinţeze de contrariu. Ca atare, măreşte salariile şi pensiile, cu aceeaşi nonşalanţă iresponsabilă cu care unii adolescenţi trag pe nas etnobotanice. Dacă pe politicieni îi mai înţeleg (populismul e la modă în politică), nu pricep cum de noi suntem la fel de veseli. De-abia s-a dus Marea Criză din 2008, când economia duduia, iar noi deschideam şampanie după şampanie, de ne-a ieşit fiecare strop pe nas, iar acum ne întoarcem voioşi la păhărelul de cristal, plin cu lichid roz şi bule şi mai roz?
Fie că vreţi să credeţi sau nu, orice salariu umflat din pix de un ministru, orice pensie pe care o luăm, mărită fără fundament economic, se va duce pe apa sâmbetei inflaţiei sau a cursului valutar sau a amândurora. Economia are un mecanism diabolic de simplu, prin care se echilibrează singură. La final, pui pe masă exact atât cât produci, niciun leu mai mult. Diferă doar cantitatea de hârtie pe care o duci la casieriţa din supermarket. Coşul va fi, întotdeauna!, acelaşi.
Şi soluţia, care e soluţia, veţi spune? O să vă spun ce mi-a spus o bătrână când i-am zis că de la anul vor fi pensii mai mari - "De unde mamă, dacă nu se munceşte mai mult?" Aşadar, singura soluţie este să producem mai mult şi mai bine, iar pentru asta e nevoie ca de aer de investiţii ale guvernului în infrastructură şi educaţie. Deci, nu vă bucuraţi când vă cresc pensiile şi salariile, bucuraţi-vă când lângă dumneavoastră s-a mai deschis o autostradă sau o fabrică şi s-au mai angajat nişte oameni. Restul sunt gogonele care, ca orice gogonele, în final seacresc şi miros urât...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
