Pentru prima dată în istoria românilor, composesoratele de pădure, de fâneţe şi de păşune au fost înfiinţate în Transilvania după desfăşurarea revoluţiei de la 1848. Deşi drepturile recunoscute ale iobagilor au fost legiferate târziu, la 1871, "comunitatea de proprietate" a funcţionat perfect de-a lungul secolelor. În 1923, legea este definită şi mai clar: "Composesoratele sunt păşunile, fâneţele şi pădurile foştilor iobagi ori ale succesorilor lor, de drept recunoscute ca atare, care sunt folosite în comun". În ultimele două decenii, proprietăţile comune au fost reconstituite. Ele reprezintă salvarea unei mari părţi a pădurii, "pădurea composesorală", ţinând seama că pădurea individuală şi pădurea de stat (Romsilva) sunt "forţate" să accepte jaful şi distrugerea. Inginerul Aurel Marhan, şeful composesoratului "Obştea Jiană" din Petrila, Valea Jiului, depune mărturie. Are sub observaţie 5000 de hectare de pădure şi o mie de hectare de păşuni.
"Formele noastre de proprietate composesorală împiedică jaful şi haosul din pădurile statului"
- Pădurea românească se împuţinează, fiind furată şi atacată din toate părţile. S-ar părea că numai formele asociative pot fi salvarea unei mari părţi a codrului verde... Numai composesoratele multiseculare salvează pădurea! Ce prevede, în această direcţie, Legea Fondului Funciar din anul 2000, domnule Marhan?
- Legea amintită prevede că membrii formelor asociative, aflate în devălmăşie sau indiviziune, nu pot înstrăina propriile cote-părţi unor persoane din afara acestora. Composesoratele sunt cercuri închise. Un membru al unui composesorat nu-şi poate vinde partea decât unui alt membru din acelaşi composesorat. Apoi, tot în acelaşi articol de lege scrie: "Terenurile acestor forme asociative nu pot fi înstrăinate în niciun mod, nici în întregime, nici în parte". Deci, aviz celor care îşi mai închipuie că, fără a fi membri în asemenea composesorate, pot cumpăra, "pe doi lei", terenurile respective. Aceste terenuri, în caz că formele asociative se dizolvă, vor trece automat în proprietatea publică a consiliilor locale în raza cărora se află. Pe scurt, formele noastre de proprietate composesorală împiedică jaful şi haosul din pădurile statului. Şi la noi se taie, nimic de zis, dar calculat, sub supravegherea unui consiliu silvic, folosind reguli de vârstă, de soi, de calitate. Pe deasupra, pădurile aflate sub această regulă nu pot fi vândute cât timp trăiesc proprietarii. Sunt proprietăţi sfinte, faţă de care legea dominantă este corectitudinea. Dacă un soţ se desparte de soţia lui, fiecare îşi va lua în proprietate exact cât a avut la nuntă. Soţia mea avea zero hectare de pădure, eu am avut o sută de hectare. Dacă ar fi să ne despărţim, rămân cu pădurea mea, este proprietate primită de la bunicul, ce va merge mai departe, la copii. Lucrurile sunt simple, clare şi sănătoase.
"La noi nu există «pardon»"
- Se spune că profesionalismul pădurarului este mai mare la composesorat, decât la stat. Dacă este adevărat, lăudaţi-i!
- Noi tot ce exploatăm regenerăm. La noi, pardon nu există. Pardon poate fi la pădurile de stat, chiar la cele particulare, dar la un composesorat serios nu există. Mi-am făcut un ocol silvic propriu, în care am încredere şi care pune în mişcare sufletul pădurii. Mulţumită lui, ştiu că pădurea mea nu se duce pe apa sâmbetei. E vorba de a mea, dar şi de a celor peste 800 de proprietari pentru care lucrez. Înainte de a prelua întreaga suprafaţă, ocolul silvic de stat a exploatat o bună parte din pădurea noastră, deşi fuseseră avertizaţi că nu e a lor. Astăzi, după ce am făcut calculele, am găsit că o bună suprafaţă de pădure nu mai există. Faceţi bine şi daţi-ne pădurea înapoi! Şi ne-au dat-o, Doamne, mulţam! De unde? De la stat. De la domnul stat român. Care are nişte angajaţi, aici, în pădure, puşi să fure, nu să construiască. Că alt domeniu nu mai există. Mineritul l-am vândut, l-am făcut praf. Siderurgia a murit. Când se va duce şi pădurea de stat, vom ajunge la cerşit. După cum o măcuie hoţii, n-o s-o mai vedem curând.
"Nu ne-am ales conducători, ne-am ales jefuitori"
- "Dracul", îmi zic. De ce umblă dracul ăsta pe acolo? De ce nu stă dracului acasă? Vezi, să nu te vadă Dracul, zice câte unul către femeia trimisă la furat lemne. Eu ce să fac? Mă duc să văd şi oile, şi pădurea, şi fâneţele, şi pajiştile... N-o să-i amendez pentru un braţ de vreascuri, dar cu carul plin nu pot trece. Carele prinse sunt trimise la ocol. Acolo sunt măsurate şi se calculează amenda. În caz că trece carul plin şi pădurarul meu nu l-a văzut, are şi el amendă. Nu scapă. Ştiu, tentaţia există, mai ales că e alimentată şi de exemple cum e austriacul Schweighofer din Sebeş, care cumpără lemn furat. De vină e Adrian Năstase. El le-a făcut contract pe 30 de ani. Să taie şi să distrugă timp de trei decenii! Am văzut păduri şi-n Ungaria, şi-n Elveţia, şi-n Polonia... Se vede diferenţa dintre ei şi noi. Ei îşi ţin pădurile ca pe sfântul duh. Nu face fiecare ce vrea, ca în România. Pădurea e aur. Păi, noi i-am creat condiţii lui Schweighofer să ia lemn furat. Ăştia-s conducătorii noştri. Nu ne-am ales conducători, ne-am ales jefuitori! I-au lăsat pe străini să intre în păduri, mai al dracu' decât comuniştii. Năstase, Hrebenciuc, Verestoy, ei au făcut "Hoţia" din România.
"Cu oameni de ăştia în fruntea ţării să ştiţi că rămânem şi fără par de fasole în grădini..."
- Situaţia este cunoscută, lumea ştie că bogăţiile naturale au luat alte drumuri. Ce se mai poate face acum?
- Un lucru este grav: oamenii cu scaun la cap, buni organizatori şi buni conducători, nu se bagă în faţă. Refuză. Au observat că totul este aranjament, dar nu pentru cetăţeni... Şi eu m-am retras. Am rămas cu pădurea. Au tot vrut să vină cu mine, dar nu le-am permis. Nu am acceptat pe nimeni, mai ales pe ăia care doreau să construiască, pe pământul nostru, o pârtie de schi a primăriei. Tu, cu berbecul tău, eu, cu oaia mea.
- Guvernul Dacian Cioloş a înăsprit amenzile, atât pentru hoţii de lemn, cât şi pentru paznicii silvici. Furtul a scăzut drastic, cu mai bine de 80%. Noul guvern PSD-ALDE vrea să schimbe tot, scăzând pedepsele şi eliminând amenzile. Cum comentaţi?
- Cioloş a lucrat foarte cinstit, la Bruxelles, la Paris şi pe unde a mai ajuns... A crezut că şi în România poate să facă la fel, să strângă un pic şurubul, să împingă organizarea pe calea bună. Degeaba. Veniră ăştia la putere şi, deodată, toată vina o poartă... "Cioloş şi Iohannis". Ei, alde-pesediştii, sunt albi ca zăpada. E ruşinos! Ce vor de la noi? Să punem paznici la fiecare brad? Pentru că furtul se va generaliza din nou dacă schimbă legea.
- Cum vedeţi situaţia pădurii pe mai departe? Să ne imaginăm că cineva din actualul guvern doreşte să îndrepte lucrurile.
- Guvernanţii actuali nu pot să îndrepte nimic, pentru că nu sunt în stare. Hoţ la hoţ nu-şi scoate ochii. Pădurea trebuie dată organizaţiilor de oameni de specialitate, care să aibă grijă de ea ca de propriul copil. Pădurea, ca să nu dispară, n-o poţi trata altfel decât ca pe un copil. Vin ăştia şi spun că Năstase a fost salvatorul, iar Cioloş, criminalul. Săracii de ei! Cu oameni de-ăştia în fruntea ţării, rămânem şi fără par de fasole în grădini...
Fotografii de Florentin Popa
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
