Pentru prima dată în istoria românilor, composesoratele de pădure, de fânețe și de pășune au fost înființate în Transilvania după desfășurarea revoluției de la 1848. Deși drepturile recunoscute ale iobagilor au fost legiferate târziu, la 1871, "comunitatea de proprietate" a funcționat perfect de-a lungul secolelor. În 1923, legea este definită și mai clar: "Composesoratele sunt pășunile, fânețele și pădurile foștilor iobagi ori ale succesorilor lor, de drept recunoscute ca atare, care sunt folosite în comun". În ultimele două decenii, proprietățile comune au fost reconstituite. Ele reprezintă salvarea unei mari părți a pădurii, "pădurea composesorală", ținând seama că pădurea individuală și pădurea de stat (Romsilva) sunt "forțate" să accepte jaful și distrugerea. Inginerul Aurel Marhan, șeful composesoratului "Obștea Jiană" din Petrila, Valea Jiului, depune mărturie. Are sub observație 5000 de hectare de pădure și o mie de hectare de pășuni.
"Formele noastre de proprietate composesorală împiedică jaful și haosul din pădurile statului"
- Pădurea românească se împuținează, fiind furată și atacată din toate părțile. S-ar părea că numai formele asociative pot fi salvarea unei mari părți a codrului verde... Numai composesoratele multiseculare salvează pădurea! Ce prevede, în această direcție, Legea Fondului Funciar din anul 2000, domnule Marhan?
- Legea amintită prevede că membrii formelor asociative, aflate în devălmășie sau indiviziune, nu pot înstrăina propriile cote-părți unor persoane din afara acestora. Composesoratele sunt cercuri închise. Un membru al unui composesorat nu-și poate vinde partea decât unui alt membru din același composesorat. Apoi, tot în același articol de lege scrie: "Terenurile acestor forme asociative nu pot fi înstrăinate în niciun mod, nici în întregime, nici în parte". Deci, aviz celor care își mai închipuie că, fără a fi membri în asemenea composesorate, pot cumpăra, "pe doi lei", terenurile respective. Aceste terenuri, în caz că formele asociative se dizolvă, vor trece automat în proprietatea publică a consiliilor locale în raza cărora se află. Pe scurt, formele noastre de proprietate composesorală împiedică jaful și haosul din pădurile statului. Și la noi se taie, nimic de zis, dar calculat, sub supravegherea unui consiliu silvic, folosind reguli de vârstă, de soi, de calitate. Pe deasupra, pădurile aflate sub această regulă nu pot fi vândute cât timp trăiesc proprietarii. Sunt proprietăți sfinte, față de care legea dominantă este corectitudinea. Dacă un soț se desparte de soția lui, fiecare își va lua în proprietate exact cât a avut la nuntă. Soția mea avea zero hectare de pădure, eu am avut o sută de hectare. Dacă ar fi să ne despărțim, rămân cu pădurea mea, este proprietate primită de la bunicul, ce va merge mai departe, la copii. Lucrurile sunt simple, clare și sănătoase.
"La noi nu există «pardon»"
- Se spune că profesionalismul pădurarului este mai mare la composesorat, decât la stat. Dacă este adevărat, lăudați-i!
- Noi tot ce exploatăm regenerăm. La noi, pardon nu există. Pardon poate fi la pădurile de stat, chiar la cele particulare, dar la un composesorat serios nu există. Mi-am făcut un ocol silvic propriu, în care am încredere și care pune în mișcare sufletul pădurii. Mulțumită lui, știu că pădurea mea nu se duce pe apa sâmbetei. E vorba de a mea, dar și de a celor peste 800 de proprietari pentru care lucrez. Înainte de a prelua întreaga suprafață, ocolul silvic de stat a exploatat o bună parte din pădurea noastră, deși fuseseră avertizați că nu e a lor. Astăzi, după ce am făcut calculele, am găsit că o bună suprafață de pădure nu mai există. Faceți bine și dați-ne pădurea înapoi! Și ne-au dat-o, Doamne, mulțam! De unde? De la stat. De la domnul stat român. Care are niște angajați, aici, în pădure, puși să fure, nu să construiască. Că alt domeniu nu mai există. Mineritul l-am vândut, l-am făcut praf. Siderurgia a murit. Când se va duce și pădurea de stat, vom ajunge la cerșit. După cum o măcuie hoții, n-o s-o mai vedem curând.
"Nu ne-am ales conducători, ne-am ales jefuitori"
- Ați fost director la mină zeci de ani. Astăzi sunteți... director la pădure. Sus, în munte, momârlanii, foști mineri, vă păzesc turmele. Ei vă strigă uneori "domn director", dar alteori vă zic mult mai rău...
- "Dracul", îmi zic. De ce umblă dracul ăsta pe acolo? De ce nu stă dracului acasă? Vezi, să nu te vadă Dracul, zice câte unul către femeia trimisă la furat lemne. Eu ce să fac? Mă duc să văd și oile, și pădurea, și fânețele, și pajiștile... N-o să-i amendez pentru un braț de vreascuri, dar cu carul plin nu pot trece. Carele prinse sunt trimise la ocol. Acolo sunt măsurate și se calculează amenda. În caz că trece carul plin și pădurarul meu nu l-a văzut, are și el amendă. Nu scapă. Știu, tentația există, mai ales că e alimentată și de exemple cum e austriacul Schweighofer din Sebeș, care cumpără lemn furat. De vină e Adrian Năstase. El le-a făcut contract pe 30 de ani. Să taie și să distrugă timp de trei decenii! Am văzut păduri și-n Ungaria, și-n Elveția, și-n Polonia... Se vede diferența dintre ei și noi. Ei își țin pădurile ca pe sfântul duh. Nu face fiecare ce vrea, ca în România. Pădurea e aur. Păi, noi i-am creat condiții lui Schweighofer să ia lemn furat. Ăștia-s conducătorii noștri. Nu ne-am ales conducători, ne-am ales jefuitori! I-au lăsat pe străini să intre în păduri, mai al dracu' decât comuniștii. Năstase, Hrebenciuc, Verestoy, ei au făcut "Hoția" din România.
"Cu oameni de ăștia în fruntea țării să știți că rămânem și fără par de fasole în grădini..."
- Situația este cunoscută, lumea știe că bogățiile naturale au luat alte drumuri. Ce se mai poate face acum?
- Un lucru este grav: oamenii cu scaun la cap, buni organizatori și buni conducători, nu se bagă în față. Refuză. Au observat că totul este aranjament, dar nu pentru cetățeni... Și eu m-am retras. Am rămas cu pădurea. Au tot vrut să vină cu mine, dar nu le-am permis. Nu am acceptat pe nimeni, mai ales pe ăia care doreau să construiască, pe pământul nostru, o pârtie de schi a primăriei. Tu, cu berbecul tău, eu, cu oaia mea.
- Guvernul Dacian Cioloș a înăsprit amenzile, atât pentru hoții de lemn, cât și pentru paznicii silvici. Furtul a scăzut drastic, cu mai bine de 80%. Noul guvern PSD-ALDE vrea să schimbe tot, scăzând pedepsele și eliminând amenzile. Cum comentați?
- Cioloș a lucrat foarte cinstit, la Bruxelles, la Paris și pe unde a mai ajuns... A crezut că și în România poate să facă la fel, să strângă un pic șurubul, să împingă organizarea pe calea bună. Degeaba. Veniră ăștia la putere și, deodată, toată vina o poartă... "Cioloș și Iohannis". Ei, alde-pesediștii, sunt albi ca zăpada. E rușinos! Ce vor de la noi? Să punem paznici la fiecare brad? Pentru că furtul se va generaliza din nou dacă schimbă legea.
- Cum vedeți situația pădurii pe mai departe? Să ne imaginăm că cineva din actualul guvern dorește să îndrepte lucrurile.
- Guvernanții actuali nu pot să îndrepte nimic, pentru că nu sunt în stare. Hoț la hoț nu-și scoate ochii. Pădurea trebuie dată organizațiilor de oameni de specialitate, care să aibă grijă de ea ca de propriul copil. Pădurea, ca să nu dispară, n-o poți trata altfel decât ca pe un copil. Vin ăștia și spun că Năstase a fost salvatorul, iar Cioloș, criminalul. Săracii de ei! Cu oameni de-ăștia în fruntea țării, rămânem și fără par de fasole în grădini...
Fotografii de Florentin Popa