Un adult - de mai puţin de 20 de ori. Ăsta e verdictul pe care l-au dat cercetătorii, după aşa zise "măsurători aprofundate". Cât de valabile sunt cifrele de mai sus nici ei nu sunt aşa siguri. Însă în legătură cu un lucru au căzut totuşi la pace. Anume, că şcoala, serviciul, convenţiile sociale, cu alte cuvinte maturitatea, ne fac să devenim din ce în ce mai serioşi şi să ne irosim capacitatea de a râde spontan. O pierdere considerabilă, dacă luăm în calcul ultimele descoperiri care afirmă - nu doar că râsul e grozav pentru sănătate - ci şi că e cel mai eficient remediu împotriva îmbătrânirii.
Mai tare ca morfina
În 1964, după un lung şi istovitor reportaj făcut în Rusia, celebrul jurnalist şi scriitor Norman Cousins a fost diagnosticat cu o formă extrem de rară de artroză reactivă, pusă de medici pe seama stresului. Însoţită de dureri cumplite, afecţiunea părea să evolueze într-un ritm îngrijorător, ceea ce i-a făcut pe medici să nu-i dea şanse de supravieţuire mai mari de câteva luni. Cousins s-a încăpăţânat să contrazică tot personalul medical. A reflectat şi, luând în calcul că boala s-a declanşat din cauza stresului, el fiind perfect sănătos înainte de deplasarea în Rusia, a ajuns la concluzia că are nevoie de un remediu la polul opus. Mai exact, de o stare de bine excesiv. A părăsit spitalul pe semnătură, şi-a luat o cameră în hotelul de vizavi, să nu fie prea departe, şi a început să se trateze singur, cu doze foarte mari de vitamina C şi cu porţii regulate de filme comice, care-l făceau să râdă. Încetul cu încetul, în ciuda durerilor paralizante, starea lui de sănătate s-a îmbunătăţit şi şi-a reluat controlul asupra picioarelor. În şase luni era din nou capabil să meargă, iar în doi ani de zile, şi-a reluat jobul la "Saturday Review".
Întâi, şi-a făcut cunoscută experienţa într-un articol publicat în "New England Journal of Medicine". Însă povestea lui a ajuns să facă vâlvă cu adevărat abia după apariţia cărţii sale, Anatomia unei boli, în care dezvăluie toate detaliile poveştii şi în care afirmă că zece minute de râs în hohote îi dăruiau două ore de linişte, fără dureri, efect pe care nici măcar injecţiile cu morfină nu i-l mai puteau oferi.
Dacă e adevărat că râsul ia durerea cu mâna, atunci probabil suntem în faţa unuia dintre cele mai ieftine medicamente întâlnite vreodată. E ceea ce a gândit şi William F. Fry, când, pe urmele cărţii lui Cousin, a pornit cercetări extinse asupra efectelor râsului. Părintele gelotologiei (căci aşa a fost numită ştiinţa râsului) a demonstrat că 20 de secunde de râs cu poftă au aproape aceleaşi efecte ca 3 minute petrecute pe o bicicletă sau pe o bandă de alergare de fitness. Râsul scade incidenţa infecţiilor respiratorii, antrenează diafragma şi favorizează eliminarea reziduurilor prezente în plămâni. În plus, e capabil să producă o cantitate mare de endorfine, care sunt analgezice naturale. Colegul lui de breaslă, Dr. Lee Berk, a mers şi mai departe şi a împărţit pacienţii suferinzi de inimă în două grupe de studiu: jumătate au fost plasaţi sub strictă supraveghere medicală, iar cealaltă jumătate au fost puşi să urmărească la video zilnic, timp de 30 de minute, episoade foarte amuzante. După un an, cei din a doua categorie aveau mai puţine aritmii, tensiunea mult mai mică, un nivel scăzut al hormonilor de stres şi necesitau doze mult mai mici de medicamente. În timp ce grupul ţinut departe de beneficiile râsului a experimentat de două ori şi jumătate mai multe atacuri de cord.
Râsul ne face adaptabili
În definitiv, şi Freud atrăgea atenţia asupra beneficiilor râsului. Umorul, afirma el, permite fiinţei umane să-şi exprime refuzul de a se lăsa învinsă de suferinţă, să afirme invincibilitatea eului şi să facă să triumfe principiul plăcerii. După mai bine de un veac, oamenii de ştiinţă îi confirmă părerile. În 1996, profesorul Rod Martin, "specialist în râs" de la Universitatea Western Ontario din Canada, a ajuns la concluzia că a-ţi trăi viaţa cu detaşare şi umor are consecinţe măsurabile asupra stării de sănătate psihică. "Oamenii cu un sănătos simţ al umorului sunt mai puţin dărâmaţi de experienţele îndeobşte traumatizante ale vieţii. Cei care ştiu să râdă au tendinţa mai degrabă să considere marile încercări ale vieţii drept provocări stimulatoare decât drept eşecuri lamentabile. Printre altele, au şi o stimă de sine mai ridicată şi sunt mai realişti în felul în care se auto-apreciază. Sunt optimişti, iar viaţa lor socială e mai plină." Însă, remarcă autorul, rămâne totuşi dificil de determinat cu precizie dacă aceste stări favorabile rezultă dintr-un simţ al umorului elevat sau, din contră, aceste trăsături sunt cele care permit abordarea vieţii cu mai mult umor. În tot cazul, Rod Martin subliniază că umorul poate fi uneori şi nesănătos: atunci când e folosit ca mecanism inconştient de apărare, când serveşte la a te ascunde de propriile probleme sau la evitarea lor şi când îi denigrează pe alţii.
Dar nu întotdeauna când râdem e pentru că ne distrăm. Din contră. După spusele neurobiologului Robert Provine, doar în unul din zece cazuri râdem cu adevărat, din amuzament. Autor al mai multor cărţi, a studiat mecanismele râsului timp de ani de zile. Observaţiile pe care le-a făcut l-au adus la concluzia că râsul exercită înainte de orice o funcţie socială. Capacitatea de a râde des e semn de adaptabilitate, de toleranţă, de versatilitate. Râsul e deci un ingredient important în echilibrul psihic al oricărei persoane. Şi nu numai. Să poţi să râzi alături de cineva, iată cheia pentru o relaţie de succes. Sau cel puţin asta ne lasă să înţelegem sondajele, care arată că 80% din cei chestionaţi în legătură cu caracteristicile pe care şi le-ar dori la partenerul de cuplu au plasat prioritar simţul umorului.
De ce să râdem?
Ce anume face ca râsul şi umorul să aibă efecte benefice asupra organismului? În primul rând, faptul că generează puternice emoţii pozitive, care declanşează la rândul lor întărirea imunităţii. Apoi, a vedea viaţa cu un grăunte de umor înseamnă să dai jos un bagaj de stres inutil, care-ţi amăreşte existenţa. Persoanele cu un puternic simţ al umorului sunt mai adaptate social şi mai seducătoare, deci mai atrăgătoare şi, implicit, au parte de mai multă afecţiune. Or, se ştie, starea de bine şi de sănătate e direct corelată cu cantitatea de afecţiune, mângâiere şi atingere de care avem parte. Cu alte cuvinte, să râdem, căci râsul ademeneşte dragostea şi ne face sănătoşi. O spun şi oamenii de ştiinţă:
* Râsul creşte toleranţa la durere mult mai mult decât alte intervenţii şi nu face asta printr-o formă de distragere a atenţiei, ci chiar printr-o reală diminuare a durerii resimţite.
* Cei care râd zilnic înregistrează niveluri foarte scăzute de cortizol, hormonul de stres, şi niveluri foarte ridicate ale hormonului de creştere.
* Râsul creşte capacităţile antimicrobiene ale salivei, deschizând piste interesante de studiu în ce priveşte tratamentul eczemei. Un studiu realizat pe 20 de persoane suferind de eczemă a dovedit că, după vizionarea unei comedii, pacienţii au cunoscut o îmbunătăţire semnificativă a ratei de dermicid (un antimicrobian produs de glandele salivare, care la persoanele suferind de eczemă are niveluri foarte scăzute). Un studiu similar făcut pe 40 de copii atinşi de dermatită atopică arată că o porţie zilnică de 30 de minute de râs înlătură anxietatea, reglează numărul de treziri nocturne şi pofta de mâncare, reducând nivelul de grelină din salivă (hormon care stimulează apetitul).
* Umorul calmează nervii. Un studiu de acum zece ani, realizat pe 29 de pacienţi suferind de schizofrenie, care timp de 3 luni au vizionat zilnic câte un film umoristic, a revelat scăderea considerabilă a furiei, anxietăţii şi a stării de depresie şi îmbunătăţirea competenţelor sociale. Râsul zilnic i-a făcut mai conştienţi de sprijinul care li se acordă şi a condus la întărirea legăturilor între pacienţi şi personalul medical.
* Umorul şi râsul regulat cresc capacitatea de adaptare, aduc satisfacţie şi dau individului sentimentul eficienţei personale, afirmă un alt studiu realizat pe persoane cu vârsta cuprinsă între 50 şi 75 de ani. Persoanele în vârstă care râd des arată şi se simt mult mai bine.
Cu râsul la spital
În anii '70, doctorul indian Madan Kataria a adus în mediul cercetătorilor extraordinara descoperire că organismul uman nu poate diferenţia între râsul adevărat şi râsul provocat şi prefăcut. Dacă beneficiile fiziologice sunt aceleaşi, mai contează cum ajungem la ele? Consecinţa a fost că tot mai mulţi medici au căutat să includă în terapiile lor forme diverse de bună-dispoziţie. Doctorul Patch Adams (minunat interpretat pe marele ecran de actorul Robin Williams) a spart gheaţa, începând să-şi îngrijească pacienţii travestit în...clovn. Azi, spitalele şi centrele în care râsul şi umorul sunt considerate instrumente terapeutice sunt nenumărate. În Canada, există chiar o instituţie cu numele "Doctor Clown", dedicată copiilor şi persoanelor în vârstă. Înregistrate sub simpatica titulatură de «prescriptions de tendresse» (reţete de tandreţe), intervenţiile îşi propun să diminueze spaima de spitalizare, frica de anumite tratamente invazive şi să alunge singurătatea celor fără aparţinători. Într-un singur an, Doctor Clown a înregistrat 30.000 de intervenţii. Multe alte centre terapeutice au înţeles mesajul acestor cercetători şi s-au dotat cu săli de râs pentru adulţi, cu videotecă de filme comice şi bibliotecă de literatură umoristică.
Putem învăţa să râdem?
"La câte am pe cap numai de râs nu-mi arde mie", spun cei mai mulţi. Să chicoteşti, să râzi şi să faci poante poate fi o nimica toată când ai asta în sânge sau când viaţa e roz. Dar cum şi de unde să începi dacă de la natură ai o fire mai sumbră şi nici nu-ţi merge prea bine? Unii recomandă psihoterapia sau cărţile de dezvoltare personală, care pot fi de un real ajutor în a înţelege mai bine viaţa şi în a înfrunta nefericirile ei. Alţii pariază pe o spiritualitate lipsită de dogme şi constrângeri. A şti că există undeva o Inteligenţă Supremă care ne ghidează, ne veghează în permanenţă şi are grijă de drumul nostru poate oferi acea siguranţă necesară pentru a trăi viaţa mai relaxat, cu zâmbetul pe buze. Indienii au mers chiar mai departe şi, la sugestia doctorului Kataria, în 1995, au înfiinţat Cluburile de Râs. Azi sunt peste 6000 de astfel de cluburi, răspândite în peste 60 de ţări, care oferă variate tehnici şi materiale comice celor care au uitat cum să râdă. Am scormonit prin ele şi, de dragul cititorilor, am ales câteva.
Aşadar...
1. Stabiliţi-vă ca prioritate râsul. Totul începe de la hotărârea de a nu rata nicio ocazie de a râde. "M-am hotărât să râd mai mult" e prima şi cea mai importantă rezoluţie.
2. Luaţi-vă un animal de companie. Urmăriţi cu atenţie rutina unei pisici sau a unui câine şi garantat veţi găsi motive să izbucniţi în hohote. Animalele nu au umor, dar au un fel extraordinar de a ne face să râdem. Poate şi pentru că stresul şi nefericirea le sunt rareori cunoscute.
3. Jucaţi jocuri de societate. Că e vorba de rummy, de şeptică, de fazan sau de bridge, jocurile alături de prieteni stimulează glumele şi simţul umorului. Folosiţi-le ca pretexte să râdeţi mai mult.
4. Învăţaţi să râdeţi de voi înşivă. Daţi-vă voie să vă copilăriţi şi să vă prostiţi, scrieţi-vă un mesaj comic pe oglinda din baie sau imaginaţi-vă că aţi redevenit copil pentru câteva clipe. Face enorm de bine.
5. Încercaţi ceva nou. N-aţi patinat niciodată? N-aţi frământat niciodată aluatul? N-aţi reparat o priză? N-aţi dansat niciodată tango? Orice lucru nou vine la pachet cu o stinghereală care poate declanşa râsul.
6. Ţineţi un jurnal cu toate vorbele memorabile ale prietenilor şi membrilor familiei, cu acele poante care au amuzat pe toată lumea la întâlnirile dintre voi. Vă vor readuce zâmbetul pe buze când le veţi citi şi veţi stârni şi altora râsul peste ani.
7. Lipiţi-vă de oameni veseli. Iar când simţiţi că vă încearcă depresia, evitaţi să-i sunaţi pe cei la care vă plângeţi de obicei. Încercaţi altă abordare, mai veselă şi mai autoironică.
8. Stabiliţi repere de zâmbit. De pildă, stabiliţi ca, de fiecare dată când duceţi un pahar la gură să beţi ceva, imediat după să zâmbiţi. Când zâmbeşti, şi universul îţi zâmbeşte înapoi.
9. Citiţi şi lucruri vesele, oricât de serioase şi elevate ar fi lecturile voastre obişnuite. Măcar o dată pe săptămână daţi-vă voie să citiţi ştiri amuzante şi superficiale, să cumpăraţi o revistă pe care nu o luaţi de obicei sau să alegeţi o carte umoristică.
10. Râdeţi în drum spre muncă. Cumpăraţi un audiobook amuzant care poate fi ascultat în maşină sau la căşti. În loc să vă enervaţi dimineaţa din cauza traficului, vă veţi face o rezervă de bună-dispoziţie pentru toată ziua.
11. Petreceţi timp cu copiii. Veţi fi uimit de rezervele de umor şi de felul în care vede lumea un copil de 5 ani.
12. Ascultaţi-i pe alţii cum râd. Nu vi s-a întâmplat niciodată să râdeţi pur şi simplu pentru că râsul cuiva din anturaj e absolut molipsitor? Căutaţi episoade vesele sau înregistrări în care se râde şi veţi râde garantat şi voi.
13. Abonaţi-vă la un site de umor. Fie că e pe facebook sau pe email, veţi avea zilnic cel puţin o surpriză care vă va întrerupe rutina cu o porţie de râs.
14. Împărtăşiţi veselia. Nu lăsaţi lucrurile amuzante să treacă pe lângă voi. Profitaţi şi trimiteţi-le şi altora. Ridicaţi receptorul şi povestiţi ce vi s-a întâmplat. Vă va face mai veseli şi îi va bucura şi pe alţii.