"Fiecare din noi a plătit, de pe urma corupţiei, bani mulţi şi ani mulţi"
- Protestele declanşate în ianuarie, faţă de guvernul PSD-ALDE, au continuat şi în februarie. Prin numărul de participanţi, ajuns în toată ţara la 600.000 într-o singură zi, ele au avut un caracter special, şi pot fi comparate doar cu mitingul-maraton din Piaţa Universităţii a anului 1990. Pornite din revolta faţă de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 13, prin care erau scăpaţi de închisoare numeroşi politicieni corupţi, manifestaţiile s-au prelungit şi după ce actul normativ a fost anulat. Cum vă explicaţi declanşarea şi alimentarea acestei ample mişcări civice de stradă? Credeţi că ea mai are motive să continue?
- Întâi, să observăm că, deşi mesajul este în principal unul moral, protestele au şi motive materiale, chiar dacă în mod indirect. Revendicările nu sunt de factură sindicală: nu se cer măriri de lefuri, pensii sau alte beneficii, dar ţintesc stoparea corupţiei şi pedepsirea hoţilor. Or, asta înseamnă şi oprirea furtului din propriile noastre buzunare, pentru că politicienii corupţi s-au înfruptat din banii statului, deci ai noştri. Fiecare din noi a plătit, de pe urma corupţiei, bani mulţi şi ani mulţi. Chiar liderul PSD, Liviu Dragnea, a recunoscut că, timp de 27 de ani, s-a furat pe rupte, din toate părţile. Atunci, clasa politică are o răspundere majoră. Pagubele urişe, care ne-au afectat pe toţi, au fost produse de toate partidele aflate la guvernare. Altfel am fi trăit, altul era bugetul ţării şi poate şi realizările ei, dacă nu ar fi fost furate zeci de miliarde de euro. Protestele mai arată un fapt deosebit de important: societatea românească nu este integral apatică, resemnată şi incapabilă să reacţioneze la ce o lezează, aşa cum am fi crezut. Există un segment semnificativ în ea, care este bine informat, viu, puternic, deloc indiferent şi care cere guvernului un lucru de bun simţ: să funcţioneze corect. Iată de ce demonstraţiile au impresionat nu numai la noi, ci şi în străinătate. România nu s-a mai găsit de la revoluţie încoace pe primele pagini ale marilor ziare occidentale. Cu obiectivul neatins încă, proasta funcţionare a guvernului ar trebui să facă protestele să continue. Cabinetul Grindeanu nu prezintă garanţia că nu va încerca pe mai departe, prin alte mijloace, să prejudicieze interesele românilor, să pună căpăstru Justiţiei şi să-i scape de puşcărie pe corupţi. Cei care ies seară de seară în Piaţa Victoriei din Bucureşti sau în pieţele altor mari oraşe din ţară o fac exact din acest motiv. Şocant este că partidele aflate la putere nu înţeleg sau nu vor să ia în serios mesajul străzii. Au pus în circulaţie o serie de scenarii, care mai de care mai absurde, căci cu cât e mai gogonată minciuna cu atât este mai crezută. Cică oamenii au fost scoşi în stradă de Soros, de SRI sau de multinaţionale. Preşedintele Iohannis a fost acuzat că a declanşat o nouă mineriadă. Propagandiştii PSD şi ALDE nu au nici proprietatea termenilor, nici simţul realităţii. La drept vorbind, Klaus Iohannis n-ar fi putut aduna la proteste nici zece inşi. Nu că ceilalţi acuzaţi ar fi fost cu mult mai capabili sau cel puţin la fel de interesaţi să organizeze proteste. Tot ce au făcut în ultima lună cei de la putere arată că OUG 13, de la care a pornit scandalul, nu a fost o greşeală, ci parte a unei strategii. Şi mă tem că, după tot ce s-a întâmplat, n-au învăţat decât că trebuie să-şi rafineze mijloacele pentru a-şi atinge scopurile. Oricum, paşii înapoi pe care i-au făcut sub presiunea străzii şi mai ales a Comisiei Europene şi a SUA, recte retragerea ordonanţei şi demisia ministrului Justiţiei, Florin Iordache, nu marchează o schimbare de atitudine. Atitudinea se vădeşte în discursul lor, care a rămas tot unul anti-Justiţie, anti-european, anti-democratic. Deci, rămân aceleaşi şi obiectivele. Şi-atunci, cum să înceteze protestele? Bătălia se va muta în Parlament, unde PSD şi ALDE au o "majoritate obtuză", cum a numit-o Vasile Dâncu. Deci, cel mai probabil, demonstraţiile, care au fost paşnice, creative şi pline de umor, vor continua. Cuvântul de ordine al participanţilor este "rezist" şi trimite la rezistenţa prin inteligenţă. Dacă se notau toate sloganurile de pe pancartele manifestanţilor sau rostite de cei din Piaţa Victoriei, aveam un ghid al guvernării corecte. Fără minciună, hoţie, violenţă, cu transparenţă decizională... În virtutea acestor manifestări excepţionale, România a fost dată ca un exemplu de reacţie democratică, pentru apărarea statului de drept, în toată presa internaţională.
"Politicienii vor să pună mâna pe Justiţie şi Justiţia vrea să pună mâna pe politicieni"
- Lupta pentru controlul Justiţiei a intrat într-o nouă fază. Majoritatea parlamentară vrea să scoată o lege pentru răspunderea magistraţilor, iar procurorii sunt puşi pe liste negre.
- Ne aflăm în faza în care politicienii vor să pună mâna pe Justiţie şi Justiţia vrea să pună mâna pe politicieni. În acest război, un rol teribil joacă televiziunile mogulilor, care lovesc în toţi cei care vor să cenzureze derapajele puterii sau să limiteze corupţia. Magistraţii sunt şi acum traşi la răspundere, iar Consiliul Superior al Magistraturii are toate mijloacele pentru asta. De pildă, deja judecătoarea Camelia Bogdan, care l-a condamnat pe Dan Voiculescu, a fost exclusă din magistratură, într-o primă instanţă. Să sperăm că îşi va dovedi nevinovăţia la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, altfel, hotărârile date de ea vor fi sub semnul dubiului. De asemenea, procurorul Mircea Negulescu, de la DNA Prahova, a fost silit să demisioneze, după ce au fost făcute publice nişte înregistrări care nu-i făceau cinste. Însă, alianţa PSD-ALDE nu se mulţumeşte cu ce face CSM, ci intenţionează să mute controlul asupra magistraţilor, la Parlament. Cât despre ameninţarea procurorilor, Puterea a început cu şefii Parchetului General, Augustin Lazăr, şi al DNA, Codruţa Kovesi, pe care vrea să-i revoce din funcţii, sub pretextul că şi-au depăşit atribuţiile, când au început ancheta asupra miniştrilor care au adoptat OUG 13.
De evoluţia lucrurilor depinde spre ce ne îndreptăm: spre un stat care controlează corupţia sau spre un control total al corupţiei asupra statului. Deocamdată, situaţia e nedecisă. Ce reuşeşte DNA este să mai rărească corupţia, dar nu îndeajuns. E şi foarte greu, pentru că avem o corupţie endemică, adică una în toate straturile sociale, la toate nivelurile de decizie, inclusiv în Justiţie. Marea temere este ca, sub influenţa schimbării vântului la Putere, o parte din Justiţie să nu cumva să-şi schimbe atitudinea, să treacă la achitări în masă, la tergiversarea dosarelor de corupţie, să folosească prea mult ştampila cu NUP.
"Nu se anunţă schimbări în bine"
- Dincolo de cifrele comunicate de Codruţa Kovesi, am remarcat aceeaşi încordare între puterea executivă şi DNA. Guvernul a fost reprezentat de Ana Birchall, ministru interimar al Justiţiei în acel moment, care a criticat DNA. Printre altele, ea a calificat drept un insucces faptul că a crescut numărul de dosare în care instanţele au pronunţat achitări. Însă, ăsta e un semn bun. Înseamnă că Justiţia funcţionează şi că, unde nu sunt probe concludente, nu dictează codamnări, în mod abuziv. Altfel, dacă toate dosarele întocmite de procurori ar obţine condamnări, ar însemna că eşti condamnat încă de la Parchet, că nici nu are rost să mai mergi în instanţă. În SUA sau în alte state dezvoltate, numărul de achitări e mult mai mare şi nimeni nu vedea asta ca pe ceva rău. În rest, raportul DNA n-a surprins şi nici n-a dezamăgit. Am observat însă că, de această dată, nu a mai fost o atmosferă de festivitate, ca până acum.
- În fine, ultimul eveniment notabil al lunii a fost remanierea guvernamentală. Are vreo cheie în care trebuie citită?
- Prima schimbare şi cea mai aşteptată a fost la Ministerul Justiţiei, protofoliul preluat de Tudorel Toader, un specialist, pare-se, incontestabil, cu o avere şi mai puţin contestabilă sub aspectul mărimii ei. Toader a fost membru al Curţii Constituţionale, membru al Comisiei de la Veneţia, rector al Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. El este noutatea în guvern, restul fiind doar permutări. Rămâne de văzut dacă îşi va reconfirma bunul renume sau va face jocuri politice inadmisibile. Ministrul pentru Mediul de Afaceri, Florin Jianu, demisionase încă de la începutul protestelor, pentru a nu gira acţiunile guvernului, cu care nu era de acord. În locul său a fost numit Alexandru Petrescu, care era la Ministerul Economiei. Iar Ministerul Economiei a fost preluat de Mihai Tudose, care a mai fost ministru pe vremea lui Victor Ponta. La Ministerul Afacerilor Europene a fost înlocuită Mihaela Toader cu celebra Rovana Plumb, şi ea fost ministru în guvernul Ponta. În concluzie, această remaniere a fost, în cea mai mare parte, forţată de demisia lui Florin Jianu, care a făcut un gest de onoare la care trebuia să recurgă tot guvernul. Poate că dacă Liviu Dragnea, premierul de facto, şi Sorin Grindeanu, prim-ministrul formal, ar fi luat în seamă acest gest, precum şi îndemnurile unui Mihai Chirica, fost vicepreşedinte al PSD şi fost lider al partidului la Iaşi, daunele de imagine ale partidului şi ale guvernului ar fi fost mai mici. Însă, PSD, sub conducerea autoritară a lui Dragnea, a aruncat acuzaţii asupra lui Jianu, minimalizând atitudinea sa demnă, l-a mazilit pe Chirica, pentru a închide gura şi altora din partid care ar dovedi coloană vertebrală, şi a organizat contra-manifestaţii, după obiceiul din vremea lui Ion Iliescu, pentru a pune românii unii împotriva altora. Nu avem, deci, a aştepta niciun fel de schimbare în bine a partidului şi nici a guvernului.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
