În aproape trei decenii de discuţii publice s-au făcut praf orice credibilitate, orice măsură şi orice adevăr. Nici o instituţie nu mai stă în picioare, doar faţadele mai sunt sprijinite dindărăt de către nume numai bune de înjurat. La răstimpuri, cad şi frontoanele. În ceaţa creată, se descurcă fiecare cum poate. Cei mai mulţi se prind de poalele primului fals profet mai guraliv pe care-l întâlnesc. Nu pentru că lipsesc reperele, ci din neputinţa de a le recunoaşte.
Mentalitatea egalitaristă, moştenită din comunism şi potenţată în democraţia originală, a dus la o democratizare absurdă a discursului public. Fenomenul este exact exprimat în două ziceri populare: "nu-şi cunoaşte lungul nasului" şi "vorbeşte şi Ion, că şi el e om". Corespondente acestora, două sunt sursele de alimentare a procesului. Prima: "demitizarea" elitei intelectuale (de toate orientările, nu doar a "boierilor minţii"), care a însemnat, de fapt, arderea ei în efigie, cu un patos invers proporţional cu nivelul de educaţie al celor care au practicat-o. Act concomitent cu abolirea exerciţiului de admiraţie. A doua: accesul nefiltrat al oricui la tribună. Dezvoltarea reţelelor sociale virtuale a dus la eliminarea oricărei grile de selecţie a "vectorilor de opinie". Deja mass media coborâseră enorm ştacheta, din nevoi comerciale. Era de ajuns că te-miri-cine avea acces să-şi exprime părerile în tipărituri sau emisiuni radio şi tv. Dar internetul a dus dezbaterile publice în subsol. Noul zeu al comunicării face vedete şi lideri de opinie din personaje dintre cele mai stupide şi primejdioase, dar care au trecere la un auditoriu care le seamănă. În acest context, orice subiect intrat pe agenda publică devine obiect de hârjoană între diletanţi. Specialiştii, dacă îndrăznesc să se pronunţe, sunt trataţi în rând cu toţi ceilalţi. Recursul la autoritate este ilar. Mulţimea stabileşte cine deţine autoritatea la un moment dat. Evident, nu pe criterii raţionale, ci pe zvâcniri emoţionale. Cutare alimentează anumite frici şi capătă vânt la pupa, prin aplauzele celor bântuiţi de spaimele cu pricina. Cutare gâdilă orgoliul unor categorii, mai largi sau mai restrânse, de băgători de seamă şi este promovat de la statutul de repetent la statura de academician. Mulţimea îl urmează. Preţ de o clipă, dar destul pentru ca scării de valori să i se rupă definiv fuşteii. Chiar dacă masele sunt în general capricioase, se întâmplă şi să rămână o vreme în trena câte vreunui vorbete rupt de realitate sau care aduce la moară făina măcinată de alţii. Dar îl vor părăsi imediat ce va apărea un altul, care le va folosi mai bine tarele în contra lor.
Nu doar mulţimile amorfe sunt duse astfel de nas, precum ursul de belciug, ci, deseori, şi oameni cu pretenţii. Aceştia însă nu se lasă seduşi decât de nume. Notorietatea ţine loc de bun simţ. Interesele străvezii, caracterul urât, trecutul dubios sunt minimalizate cu nonşalanţă, când nu ignorate pur şi simplu. Sub cuvânt că nu contează biografia şi psihologia, ci teza. De parcă un escroc ar putea fi de încredere, ori un mitoman ar putea spune adevărul. Las că teza este preluată necritic, exact pe temeiul că a spus-o cutare. În dezbaterile politice, astfel de înşelătorii de bâlci sunt la ordinea zilei. Ar fi amuzante, dacă n-ar afecta destine. Manipularea ţine la omul neşcolit, neinformat sau fără discernământ. El nu deosebeşte autenticul de fals, valoarea de kitsch, expertiza de impostură ş.a.m.d. Soluţia rezidă într-un efort de pedagogie naţională pentru reaşezarea în rosturile şi demnităţile lor a profesiilor şi poziţiilor sociale. Altfel spus, trebuie reînvăţate mai întâi ierarhia şi smerenia. Abia după aceea am avea premisele unei educaţii mai profunde, care să ne ajute să nu mai orbecăim. Câtă vreme elevul îşi dispreţuieşte dascălul, pentru că nu-i recunoaşte funcţia şi calitatea, nu va învăţa nimic. Cât timp incompetenţa şi corupţia vor dicta ordinea, ne paşte anarhia. Câtă vreme nimeni nu are nevoie de călăuză, vom rătăci. Până când vom fi o armată de "generali" fără nici un soldat, nu vom mai câştiga nici un război.
Aşadar, înapoi la repere! Oameni, cărţi, tradiţie.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
