"Netratată la vreme, boala duce la perturbări psihice"
- În ultima vreme, la pagina "Cititorii întreabă" sosesc "plângeri" legate de-o suferinţă confuză a zonei renale: CISTITA NEBACTERIANĂ. Ce diferenţă este între ea şi cistita "clasică", provocată cel mai des de bacteria E.coli?
- Cistita nebacteriană este un alt nume pentru vezica dureroasă cronică sau cistita interstiţială. Ea apare sub forma unor crize dureroase a căror frecvenţă poate fi lunară şi a căror durată poate fi de câteva zile. Durata, frecvenţa şi intesitatea crizelor dureroase poate creşte în timp. Această suferinţă afectează grav confortul persoanei respective, care se duce foarte des la toaletă, pentru cantităţi mici de urină, şi se trezeşte şi noaptea de câteva ori pentru a urina.
- Ce spuneţi seamănă cu un chin. Apar şi implicări psihice în această afecţiune?
- Durerea aceasta repetată, prelungită poate duce cu timpul la afectarea echilibrului psihic. Persoana respectivă poate acuza atacuri de panică sau depresie. Este obligatoriu ca orice formă de tratament a suferinţei vezicale să asocieze şi un tratament pentru îmbunătăţirea echilibrului psihic. Altfel ameliorarea simptomelor urinare ar fi prea lentă, aceasta va descuraja şi mai mult pacienta, şi terapia va fi sortită eşecului.
- Ce tratament de urgenţă trebuie instituit?
- Cistita interstiţială este frecvent confundată cu cistita bacteriană, chiar de către medici. Drept urmare, aceste paciente sunt mult timp tratate cu antibiotice, ca pentru o cistită clasică cu bacterii. Un studiu al societăţii italiene pentru cistita interstiţială (AICI) a arătat că în Italia durează mai mult de 10 ani până când o persoană cu vezică dureroasă cronică/cistită interstiţială este diagnosticată şi tratată corect.
- Bolnavii pot fi atât bărbaţi cât şi femei?
- Da. Sindromul acesta dureros este mai frecvent la femei dar, personal, consider ca mulţi dintre bărbaţii trataţi de prostatită cronică suferă, de fapt, tot de vezică dureroasă cronică/cistită interstiţială şi de aceea ar trebui să beneficieze de alt fel de terapie.
- Ce fenomen provoacă durerile mari şi frecvenţa urinării?
- Durerile sunt mai ales legate de umplerea vezicii cu urină. Propria urină este dureroasă pentru vezică. Unele persoane resimt durerea ca pe o jenă, presiune, apăsare. De asemenea, unele persoane o simt în zona uretrei, în organele genitale sau spre zonele inghinale. Cel mai frecvent este însă resimţită în abdomenul inferior, în zona vezicii, creşte pe măsură ce se umple vezica. Persoana în cauză simte o ameliorare când se duce la toaletă şi îşi goleşte vezica.
- Mai există şi alte simptome?
- În timp, din cauza durerii din pelvis, apare o contractură musculară a perineului şi muşchilor pelvini, care face ca persoana să urineze greu, cu jet slab, întrerupt şi să rămână cu senzaţia că nu a golit vezica. Această luptă pentru a goli ultimele picături, prin efort abdominal, face mult rău, deoarece creează presiune mare în vezică şi intensifică şi întreţine senzaţia dureroasă. Este un cerc vicios ce trebuie neapărat întrerupt. Exerciţiile şi terapia de relaxare perineală sunt primul pas în tratarea acestor pacienţi.
- Apar şi pierderi de urină, în cistita nebacteriană? În ce constau ele, concret?
- În majoritatea cazurilor, nu se pierde urină. Din contră, bolnavii urinează mai greu, deoarece durerea cvasipermanentă îi face să contracte mereu perineul, care nu se mai relaxează la urinare. Persoanele care pierd urină din cauza sindromului numit vezică hiperactivă urinează des, dar nu din cauza durerii, ci pentru că senzaţia de a urina, atunci când apare, este atât de intensă, încât din frica de a nu pierde urina, se grăbesc să ajungă la toaletă.
- Ce cauză are cistita nebacteriană?
- Este acceptată explicaţia că mucusul care acoperă prin interior vezica urinară este deficitar, şi astfel, peretele vezicii vine în contact cu urina, care este acidă şi care provoacă iritaţii şi uneori eroziuni în peretele vezicii. De aceea alimentele care cresc aciditatea urinei pot agrava simptomele.
- Tratamentul include şi reguli alimentare?
- Afecţiunea poate fi ameliorată prin evitarea alimentelor ce măresc aciditatea urinei. Cele mai frecvente sunt oţetul, murăturile, băuturile acidulate, citricele, roşiile. Uneori, bicarbonatul alimentar, administrat după fiecare masă (două linguriţe după masă, într-un pahar cu apă) are efect în alcalinizarea urinei şi ameliorarea simptomelor.
- Aţi vorbit despre alimentaţie, relaxarea perineului şi reechilibrare psihică. În cazul când apar şi leziuni vezicale, cum trebuie procedat?
- Pentru ameliorarea leziunilor vezicale sunt folosite suplimente alimentare, cum este Quercitina sau Aloe Vera, şi substanţe pentru refacerea mucusului vezical, care sunt introduse direct în vezică. Aceasta metodă poartă numele de instilaţii vezicale, iar substanţele introduse conţin heparină sau acid hialuronic. Se fac instilaţii săptămânale timp de 10-20 săptămâni.
- În cât timp apar rezultatele?
- În practică am întâlnit numeroase paciente care, cu instilaţii, cu medicaţie şi cu regim alimentar, nu mai acuză dureri. Urinarea lor este în continuare mai frecventă decât la alte persoane, dar dispariţia durerii este principalul beneficiu.
- Există şi variante de tratamente fără medicamente?
- Este puţin probabil să avem rezultate notabile folosind doar o singură metodă de tratament. Asocierea metodelor, aşa cum am spus, are cel mai mare succes. O metodă nouă de tratament constă în stimularea electrică a centrilor ce relaxează vezica. Nervul tibial posterior, care trece pe lângă gleznă, poate fi folosit pentru această procedură, deoarece urcă până la centrii nervoşi care controlează relaxarea vezicii. Se aplică pe piele doi electrozi şi se efectuează şedinţe de 20 de minute, de două ori pe săptămână, timp de 10 săptămâni. Apoi, pacientul revine o dată pe lună pentru şedinţe de întreţinere. Această metodă nu are reacţii adverse şi poate fi folosită în asociere cu medicamentele amintite, care astfel pot fi recomandate în doze mai mici.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
