Cistitele nebacteriene - Dr. ANDREI MANU-MARIN

Florentin Popa
- medic primar urologie, specializare neuro-urologie și urodinamică, EVOMED București, tel. 0740/07.73.37, www.evo-med.ro -

"Netratată la vreme, boala duce la perturbări psihice"

- În ultima vreme, la pagina "Cititorii întrea­bă" sosesc "plângeri" legate de-o suferință con­fuză a zonei renale: CISTITA NEBACTERIANĂ. Ce diferență este între ea și cistita "clasică", pro­vocată cel mai des de bacteria E.coli?

- Cistita nebacteriană este un alt nume pentru vezica dureroasă cronică sau cistita interstițială. Ea apare sub forma unor crize dureroase a căror frecvență poate fi lunară și a căror durată poate fi de câteva zile. Durata, frecvența și intesitatea cri­zelor dureroase poate crește în timp. Această suferință afectează grav confortul persoanei respec­tive, care se duce foarte des la toaletă, pentru cantități mici de urină, și se trezește și noaptea de câteva ori pentru a urina.

- Ce spuneți seamănă cu un chin. Apar și implicări psihice în această afecțiune?

- Durerea aceasta repetată, prelungită poate duce cu timpul la afectarea echilibrului psihic. Per­soana respectivă poate acuza ata­curi de panică sau depresie. Este obligatoriu ca orice formă de tra­tament a suferinței vezicale să asocieze și un trata­ment pentru îmbunătățirea echilibrului psihic. Alt­fel ameliorarea simptomelor urinare ar fi prea lentă, aceasta va descuraja și mai mult pacienta, și terapia va fi sortită eșecului.

- Ce tratament de urgență trebuie instituit?

- Cistita interstițială este frecvent confundată cu cistita bacteriană, chiar de către medici. Drept ur­mare, aceste paciente sunt mult timp tratate cu antibiotice, ca pentru o cistită clasică cu bacterii. Un studiu al societății italiene pentru cistita intersti­țială (AICI) a arătat că în Italia durează mai mult de 10 ani până când o persoană cu vezică dureroasă cronică/cistită interstițială este diagnosticată și tratată corect.

- Bolnavii pot fi atât bărbați cât și femei?

- Da. Sindromul acesta dureros este mai frec­vent la femei dar, personal, consider ca mulți dintre bărbații tratați de prostatită cronică suferă, de fapt, tot de vezică dureroasă cronică/cistită interstițială și de aceea ar trebui să beneficieze de alt fel de te­rapie.

- Ce fenomen provoacă durerile mari și frecvența urinării?

- Durerile sunt mai ales legate de umplerea vezicii cu urină. Propria urină este dureroasă pentru vezică. Unele persoane resimt durerea ca pe o jenă, presiune, apăsare. De asemenea, unele persoane o simt în zona uretrei, în organele genitale sau spre zonele inghinale. Cel mai frecvent este însă re­simțită în abdomenul inferior, în zona vezicii, creș­te pe măsură ce se umple vezica. Persoana în cauză simte o ameliorare când se duce la toaletă și își golește vezica.

- Mai există și alte simptome?

- În timp, din cauza durerii din pelvis, apare o contractură musculară a perineului și mușchilor pelvini, care face ca persoana să urineze greu, cu jet slab, întrerupt și să rămână cu senzația că nu a golit vezica. Această luptă pentru a goli ultimele picături, prin efort abdominal, face mult rău, deoa­rece creează presiune mare în vezică și intensifică și întreține senzația dureroasă. Este un cerc vicios ce trebuie neapărat întrerupt. Exercițiile și terapia de relaxare perineală sunt primul pas în tratarea acestor pacienți.

- Apar și pierderi de urină, în cistita nebacteriană? În ce constau ele, concret?

- În majoritatea cazurilor, nu se pierde urină. Din contră, bolnavii urinează mai greu, deoarece durerea cvasipermanentă îi face să contracte mereu perineul, care nu se mai rela­xează la urinare. Persoanele care pierd urină din cauza sindromului numit vezică hiperactivă urinează des, dar nu din cauza durerii, ci pentru că senzația de a urina, atunci când apare, este atât de intensă, în­cât din frica de a nu pierde urina, se grăbesc să ajungă la toaletă.

- Ce cauză are cistita nebacteriană?

- Este acceptată explicația că mucusul care aco­peră prin interior vezica urinară este deficitar, și astfel, peretele vezicii vine în contact cu urina, care este acidă și care provoacă iritații și uneori eroziuni în peretele vezicii. De aceea alimentele care cresc aciditatea urinei pot agrava simptomele.

- Tratamentul include și reguli alimentare?

- Afecțiunea poate fi ameliorată prin evitarea alimentelor ce măresc aciditatea urinei. Cele mai frecvente sunt oțetul, murăturile, băuturile acidu­late, citricele, roșiile. Uneori, bicarbonatul alimen­tar, administrat după fiecare masă (două lingurițe după masă, într-un pahar cu apă) are efect în alca­linizarea urinei și ameliorarea simptomelor.

- Ați vorbit despre alimentație, relaxarea pe­rineului și reechilibrare psihică. În cazul când apar și leziuni vezicale, cum trebuie procedat?

- Pentru ameliorarea le­ziunilor vezicale sunt fo­lo­site suplimente alimentare, cum este Quercitina sau Aloe Vera, și substanțe pentru refacerea mucusului vezical, care sunt introduse direct în vezică. Aceasta metodă poartă numele de instilații vezicale, iar sub­stanțele introduse conțin he­pa­rină sau acid hia­lu­ronic. Se fac instilații săptămânale timp de 10-20 săptămâni.

- În cât timp apar rezultatele?

- În practică am întâlnit numeroase paciente care, cu instilații, cu medicație și cu regim ali­mentar, nu mai acuză dureri. Urinarea lor este în continuare mai frecventă decât la alte persoane, dar dispariția durerii este principalul beneficiu.

- Există și variante de tratamente fără me­di­camente?

- Este puțin probabil să avem rezultate notabile folosind doar o singură metodă de tratament. Aso­cierea metodelor, așa cum am spus, are cel mai mare succes. O metodă nouă de tratament constă în stimularea electrică a centrilor ce relaxează vezica. Nervul tibial posterior, care trece pe lângă gleznă, poate fi folosit pentru această procedură, deoarece urcă până la centrii nervoși care controlează rela­xarea vezicii. Se aplică pe piele doi electrozi și se efectuează ședințe de 20 de minute, de două ori pe săptămână, timp de 10 săptămâni. Apoi, pacientul revine o dată pe lună pentru ședințe de întreținere. Această metodă nu are reacții adverse și poate fi folosită în asociere cu medicamentele amintite, care astfel pot fi recomandate în doze mai mici.