1. Alegerile parlamentare de anul acesta se dispută, practic, între două partide mari: PSD şi PNL. Fiecare din ele ar trebui să obţină peste 50% din voturi pentru a face guvernul singure. Posibilele alianţe postelectorale sunt şi ele creionate: PSD-ALDE, alături de PRU, dacă va accede în parlament, plus inevitabilul UDMR, versus PNL-USR, cărora se li se poate adăuga PMP, dacă trece pragul. La ce fel de guvernare şi la ce schimbări imediate ne putem aştepta, în cazul în care câştigă social-democraţii şi, respectiv, în cel în care victoria va aparţine liberalilor?
2. Care sunt, în opinia dvs., primele trei urgenţe ale ţării, de care va trebui să se ocupe viitorul guvern, indiferent ce coloratură va avea el?
Sabina Fati, redactor-şef adjunct "România Liberă"
"Dacă PSD şi ALDE iau peste 50% din voturi, ne putem aştepta la derapaje de tot felul"
1. Dacă PSD şi aliaţii săi nu reuşesc să treacă de 50%, atunci aritmetica va lucra pentru partidele care se consideră de "dreapta": PNL, USR, UDMR. De partea lor, ar putea juca, de altfel, şi preşedintele Klaus Iohannis, care este în măsură să influenţeze lucrurile, din poziţia sa de arbitru subiectiv şi care-şi doreşte mult să aibă propriul lui prim-ministru. Pentru o eventuală nouă candidatură de preşedinte, Iohannis are nevoie de un guvern loial, cinstit şi muncitor. Cu toate că Dacian Cioloş pare omul ideal din acest punct de vedere, lucrurile sunt mult mai complicate, iar Klaus Iohannis, care are o experienţă politică limitată, nu ştie cât de periculos este să aduci un om din afara partidului, pentru un fotoliu atât de important. Ultimul mare eşec al unei ecuaţii similare a avut loc în 2012, când Traian Băsescu l-a adus pe Mihai Răzvan Ungureanu în fruntea guvernului: PDL l-a rejectat, MRU a fost dat jos printr-o moţiune de cenzură, şi democrat-liberalii au pierdut puterea în favoarea PSD. Poate că Dacian Cioloş ar fi mai abil şi ar avea sprijinul structurilor liberalilor, deşi e frustrant pentru militanţii PNL. Apoi, guvernările de coaliţie sunt dificile şi zbuciumate, iar partenerii mereu nemulţumiţi de vizibilitatea pe care o au, de greutatea lor în deciziile pe care le ia executivul, de banii pe care i-ar putea redistribui în teritoriu (eventual, în aşa fel încât să câştige mai mult localităţile unde au primari de aceeaşi culoare ca ei). Dacă PSD şi ALDE vor avea după redistribuire peste 50%, lucrurile ar putea fi mai simple, cu toate că nu este încă destul de clar dacă Liviu Dragnea se va mulţumi cu funcţia de şef al Camerei Deputaţilor sau dacă va avea ambiţia să fie premier. Prima variantă ar asigura o trecere lină spre noua guvernare, în vreme ce a doua ipoteză ar putea duce la derapaje de toate felurile.
"Să terminăm drumul spre Vest"
2. Prima urgenţă ar fi o reală deblocare a fondurilor europene. Aici, prioritatea, inclusiv simbolică, ar fi terminarea autostrăzii Bucureşti-Arad, drumul care ar demonstra cu adevărat că mergem spre Vest. E nevoie de bani şi pentru investiţiile din domeniul sănătăţii şi educaţiei. Doi: reformarea serioasă a Educaţiei. O schimbare profundă şi definitivă a unui domeniu compromis, în care copiii îşi petrec 34 de ore pe săptămână la lucru, aproape la fel cât un adult, iar plagiatele doctoratelor au arătat care este nivelul universităţilor autohtone. Trei: schimbarea sistemului de sănătate, în aşa fel încât, atât doctorilor, cât şi pacienţilor, să le fie redată demnitatea. Peste toate acestea trebuie să existe o preocupare majoră pentru menţinerea independenţei justiţiei, păstrarea DNA şi încurajarea DIICOT.
Sebastian Lăzăroiu, analist politic
"Toate datele duc spre o coaliţie PSD-PNL"
- PSD este câştigătorul alegerilor, deci nu poate fi eliminat din nicio coaliţie de guvernare
- PNL este singurul sprijin al preşedintelui Iohannis, deci nu poate fi eliminat din nicio coaliţie la guvernare
- Orice coaliţie care să excludă unul din cele două partide este prea fragilă pentru a rezista mai mult de doi ani
- Nevoia de reforme structurale în ultimii doi ani cere o voinţă politică mai amplă în Parlament. Aşadar, cel mai probabil aranjament post-electoral, fără convulsii, este PSD-PNL, cu Dacian Cioloş premier. Dar asta e ceva ce se ştia de cel puţin un an de zile.
Iohannis încearcă un joc pe termen scurt şi mediu, cu două partide: PNL, pe care îl trimite la guvernare şi, probabil, în felul ăsta, îl şi sacrifică, şi USR, un partid nou, rămas în Opoziţie. USR nu poate fi ignorat, cu un scor de 13-15%, şi ar urma să-i asigure sprijinul lui Iohannis pentru un nou mandat în 2019. O coaliţie PSD-PNL va provoca probabil un mic cutremur în PSD, fără consecinţe pe termen scurt, dar cu efecte pe termen mai lung. Ponta şi gruparea sa ar putea pleca din partid şi s-ar putea alătura PRU, pentru un nou proiect, cu bătaie în 2019.
"Urgente sunt reformele în educaţie, sănătate şi administraţie"
2. Cele trei mari reforme de maximă urgenţă sunt: Reforma în educaţie (în special partea curiculară), Reforma în sănătate şi Reforma administrativ-teritorială (reorganizarea pe regiuni şi depolitizarea administraţiei). Sunt reforme foarte greu de realizat cu o coaliţie fragilă de guvernare (şi, deci, o Opoziţie foarte puternică). Asemenea reforme nu pot avea succes decât într-o formulă supra-majoritară PSD-PNL.
Sever Voinescu, redactor-şef "Dilema Veche"
1. Uneori, am impresia că, inteligenţi fiind, alunecăm fără să ne dăm seama în scenarii politice prea minuţioase, că mintea noastră livrează tot mai multe variante pe care, singură, vrea să le examineze, că dăm politicii prea multă structură, când ea, de fapt, sfidează orice logică. Mi se pare că analiza combinaţiilor acestea de tip "fiecare-cu-fiecare" nu duce nicăieri, tocmai pentru că dau politicii noastre imaginea unei partuze cam haotice. Acum, cu cinci zile înaintea alegerilor parlamentare, habar nu am cine va face guvernul şi cine va fi în opoziţie, dar nu simt neapărat o nelinişte din cauza asta. Mai întâi, trebuie să înţelegem că nu există nicio diferenţă ideologică între partidele de la noi. În România, "dreapta/stânga" este o ficţiune a unor visători sau, cel mult, un fel mai elegant de a vorbi al politicienilor despre ei înşişi. Ideologia presupune credinţă în ceva, încredere, investiţie personală - or, nimic din toate acestea nu se regăseşte în ethosul politic de la noi. De la viitoarea guvernare, oricare ar fi, nu mă aştept la prea multe. Mi se pare suficient să menţină orientarea fermă spre Vest a României, să rămână credincioasă statului de drept şi democraţiei, să fie prudentă din punct de vedere economic.
"Oricine gândeşte în termenii a trei urgenţe se situează în ficţiune"
2. De ani de zile, guvernele anunţă o listă lungă de "priorităţi zero". Este amuzant să vezi câte priorităţi există şi că toate sunt "zero"! Guvernarea unei societăţi complexe, astăzi, presupune o vastă simultaneitate. O grămadă de lucruri trebuie rezolvate deodată: sistemul de sănătate, educaţia, infrastructura, problemele sistemului energetic, sistemul fiscal, justiţia, apărarea şi siguranţa naţională, cultura şi problemele artelor, sportul cu văicărelile lui. Cred că oricine gândeşte în termenii a trei urgenţe se situează în ficţiune. Ideea de bun-simţ că un guvern mai bine se apucă să facă ceva, un singur lucru, bine, temeinic, până la căpăt este, mai degrabă, expresia exasperării noastre că ne apucăm de toate, dar nu trecem niciodată de primii paşi, decât o bună idee de guvernare. România, ca orice altă ţară europeană, are cetăţeni liberi care aşteaptă, toţi, lucruri destul de diferite de la guvern. Şi toţi aceşti cetăţeni au, simultan, dreptate. În plus, este dovedit istoric că o ţară merge bine sau merge prost cu totul, nu pe segmente. O ţară care are autostrăzi bune are şi spitale bune, şi şcoli bune, şi servicii sociale bune. N-am văzut o ţară care, să zicem, are un excelent sistem de educaţie, dar are drumuri proaste şi spitale infecte. Dezvoltarea unei ţări presupune o sincronizare a tuturor acestor domenii. Un guvern bun este acela care le poate duce pe toate cu un pas înainte, căci toate sunt ale ţării.
Anchetă realizată de CLAUDIU TÂRZIU
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
