Un vot pentru viitor

În urmă cu trei decenii, în "epoca Ceauşescu", Ana Blandiana a scris într-un poem ce a rămas în memoria vremii, un vers celebru: "Suntem un popor vegetal".

Ver­sul exprima, printre altele, stupoarea că românii ac­ceptă, resemnaţi, toate constrângerile şi minciunile vân­turate de propaganda comunistă. S-a văzut însă, până la urmă, că "mă­măliga a explodat", revolta din decem­brie 1989 răs­turnând un regim ce părea de neclintit. Ro­mânii au de­monstrat atunci că, totuşi, nu sunt o turmă ce înghite pe nemestecate toate "ofertele" propagandei de partid, în­deosebi cele legate de primejdiile ce pân­desc ţara, dacă re­gimul aflat la putere este răsturnat. Moştenitorii "tra­diţiilor" comuniste au revenit acum, la 27 de ani după res­pingerea minciunii totalitare, la "te­mele" puse în circulaţie atunci. Pentru alegerile din 11 decembrie, PSD, ALDE, PRU şi chiar PMP-ul le pro­pun alegătorilor un vot îm­po­triva "cozilor de topor" ale stră­inătăţii, care "ne-a invadat ţărişoara", "ne-a luat tot ce e românesc", "ne-a im­pus obi­ceiuri străine". Un neamţ, Klaus Werner Iohannis, ne con­duce, ca preşedinte, un "bruxellez", Dacian "Julien" Cio­loş, ne administrează ca premier, o reţea "sorosistă" ne orientează alianţele şi ne controlează resursele etc. Toţi cei care, ca şi în decembrie 1989, sunt în­clinaţi să creadă asemenea mons­truozităţi propa­gan­distice ar trebui să se în­trebe ce au făcut, totuşi, în cei 27 de ani de postco­mu­nism, propagatorii lor. PSD-ul a fost aproape tot timpul la guvernare. Şefii ALDE au ad­minis­trat, sub diverse de­numiri şi sigle, destulă vreme ţara. Iar PRU este alcătuit din "rezerva de cadre" a PSD-ului şi rămăşiţele diver­şilor lui sateliţi, care s-au "reformat" sau au năpârlit ideologic du­pă împrejurări. În 27 de ani, Ro­mânia a fost invadată de poftele lor de avere şi putere, a fost ţinută în loc de minciunile şi pomenile lor de partid, de jaful "la drumul mare" pe care l-au practicat. E drept, au fost "ajutaţi" şi de politicieni din "opoziţie", dornici "ca tot românul" de chi­verniseală fără muncă. Acum, când un premier "bru­xellez" sau ce-o fi, Dacian Cioloş, ajutat de Justiţia in­de­pendentă, le-a stopat propensiunea spre hoţie şi umilire a statului de drept, ei ţipă în gura mare că ţara e pe cale de dispariţie, vândută străinilor "la bu­cată", supusă legilor dictate de aceştia. Vorba lui Sebas­tian Ghiţă, liderul PRU şi amicul lui V.V. Ponta, "mai bine hoţ român, decât stră­in" (cum i-a sintetizat "doc­tri­na" jurnalista Tia Şerbă­nes­cu). Cinismul reprezen­tan­ţilor PSD, ALDE, PRU merge, aşadar, până acolo încât susţin pe faţă hoţia, cu o condiţie, desigur... să fie româ­nească!
Aroganţa declaraţiilor propagandistice date de con­ducătorii "stângii patriotice" se întemeiază pe "ar­gu­men­te" interne şi externe. Brexit-ul, alegerea lui Trump la preşedinţia SUA, problema uriaşă a emigranţilor şi agre­­sivitatea tot mai marcată a Rusiei au tulburat echi­librul lumii anunţând, probabil, intrarea într-o epocă politică mai pragmatică, mai tranşantă. Occidentul nu mai pare atât de dispus să-şi asume deschideri spre restul lumii. Cine ţine pasul cu el, bine, cine nu, nu. "Băieţii" din PSD, ALDE, PRU şi sateliţii lor mascaţi au sesizat mo­mentul de "rela­xare a controlului" occi­den­­tal - pe care Ro­mânia l-a ac­ceptat, pentru a fi pri­mi­tă în "familia" aces­tuia - şi s-au de­cis, spre în­cân­tarea Rusiei, să-şi afirme "independenţa", adică po­si­bi­litatea de a-şi impune liber, fără constrângeri, pro­priile aspiraţii şi valori. Sebastian Ghiţă vrea să fure... româneşte, fără ca DNA, ANI sau DIICOT să-l opreas­că, aplicând nişte reguli (de sorginte occidentală) care de­finesc statul de drept. În interior, ţara, văduvită de re­sur­sele ei umane cele mai performante (plecate, pentru a se împlini şi realiza, în alte spaţii, în care regulile statului de drept fac, totuşi, previzibilă direcţia vieţii), este dominată de masa celor dependenţi de spri­ji­nul statului - ruralii, pensionarii, şomerii - care-şi duce traiul de azi pe mâine. Această masă a devenit electo­ratul fidel al PSD-ului şi al sateliţilor lui, acceptând mereu să fie momită cu pro­misiuni de ajutoare, fa­ci­lităţi, pensii şi sa­larii tot mai mari, chiar dacă - în fapt - în­deplinirea lor lasă bugetul statal complet gol, fără po­sibilităţi de in­vestiţii în infrastructură, industrie, în­văţă­mânt sau sănă­tate. În cinismul lor, liderii PSD-ului ştiu că promisiunile sunt fără acoperire, dar "scopul scuză mijloacele", mai ales că, electoral, prin exage­ra­rea lor, pun echipa de "teh­nicieni" în situaţia de a se de­zice, realist, de ele sau în cea de a intra şi ei într-o spi­­­rală a minciunii. Dragnea, Ponta, Tăriceanu, Ghiţă şi cei­lalţi vor să confişte puterea şi apoi vor găsi diverse mo­dalităţi de a nu-şi onora promisiunile.
PSD-ul, ALDE, PRU şi "clonele" lor speră să câş­tige peste 50% din voturile electoratului. Votanţii de dreapta, mai informaţi şi mai critici, balansează între deta­şare (ne­pre­zentarea la vot) şi divizare. Dezamăgi­rile provocate de evoluţia sinuoasă a PNL-ului îi vor orienta, pe unii din­tre ei, spre USR. Partidul antisistem al lui Nicuşor Dan s-a des­chis spre tineretul activ, pre­gătit şi competent. Cea mai mare parte a acestuia este însă plecată, iar mobilizarea lui se petrece, de obicei, în momente de cumpănă, cum s-a în­tâmplat la "pre­zi­den­ţiale". Dar la parlamentare nu exis­tă, din această perspectivă, un tur secund. Dias­pora are oricum, în cazul de faţă, o pondere mai mică, numărul de aleşi re­parti­zaţi ei fiind relativ redus. Disciplinaţi, de­pen­denţi "de pixul" şefilor lor locali, ruralii, pensionarii şi func­­ţionarii speriaţi de ziua de mâine vor vota in cor­po­re pentru cei care, ca întotdeauna, le promit verzi şi us­cate. Nu contează că Dragnea, Ponta, Tăriceanu sau Ghiţă (şi ne­număraţi alţii) sunt certaţi cu (sau cercetaţi de) lege, câ­tă vreme "listele" îi ascund, iar partidele lor adu­nă o ma­joritate "darnică" (cea a penalilor), care le va permite să "ad­ministreze" ţara. Ajunşi la putere, îl vor bloca şi pe pre­­şedinte, care (după o lege susţinută chiar de PSD de curând) a anunţat că nu va numi un penal în func­­­ţia de pre­mier, şi, mai ales, Jus­ti­ţia, trecând sub con­tro­lul lor ins­ti­tuţiile acesteia. Atunci va fi, în sfârşit, Ro­mâ­­nia "in­de­pendentă", cen­trată pe ea însăşi, vegetând în miş­­carea lu­mii. Să fii avut, totuşi, dreptate, poeta? Să fim, to­­tuşi, "un popor ve­getal"? Votul din 11 decembrie, esen­ţial pen­tru vii­to­rul imediat al ţării, o va confirma sau infirma.