- Deşi organismul uman conţine doar un gram şi jumătate de iod, acest element coordonează zeci şi sute de procese fiziologice, fără de care nu am putea trăi, gândi şi simţi. Tocmai datorită importanţei sale extraordinare pentru sănătatea fiecăruia dintre noi, vă propunem să aflaţi mai multe din secretele iodului -
Iodul a fost descoperit de chimistul francez Bernard Curtois, care a reuşit, la începutul secolului al XIX-lea, să izoleze un gaz de o minunată culoare violet, pe care l-a botezat după numele grecesc al culorii, IOEDES. Până la mijlocul secolului XX, adică mai bine de o sută de ani de la descoperirea lui, nu s-a ştiut nimic despre rolul iodului în organismul uman. Abia odată cu cercetarea glandei tiroide, s-a observat că aceasta conţine o cantitate însemnată de compuşi ai iodului, compuşi ce intră în compoziţia hormonilor tiroidieni, care coordonează arderile din corpul uman şi contribuie la tot ce înseamnă activitate nervoasă, având un rol foarte important şi în ceea ce numim metabolism. Corpul nostru nu ar putea asimila zaharurile, grăsimile, proteinele, fără iod. De asemenea, nu şi-ar putea coordona bătăile inimii, contracţiile muşchilor şi nici nu şi-ar putea dobândi şi menţine rezistenţa oaselor. Fără acest oligoelement din tiroidă nu putem gândi şi nu ne putem dezvolta intelectual. Interesant este, însă, că maximum 30% din iodul organismului este concentrat în tiroidă, restul de 70% fiind prezent în ţesuturi şi organe, la care nu ne-am aştepta, cum ar fi ochii sau glandele salivare, pereţii arteriali, mucoasa gastrică, lichidul cerebro-spinal ori glanda mamară. Ce face iodul în aceste ţesuturi? Medicina secolului XXI nu prea ştie să ne răspundă la această întrebare, iodul fiind printre cei mai enigmatici nutrienţi din organism. Totuşi, se ştie că acest element are un rol important în procesele de apărare în faţa microbilor, de dezvoltare a sistemului nervos al copiilor sau de auto-distrugere a celulelor maligne.
Deficitul de iod în organismCea mai importantă tulburare ce apare în organism atunci când avem prea puţin iod este hipotiroidismul, o afecţiune care se manifestă la aproximativ 4% dintre adulţi, dar cu o certă tendinţă de creştere. Simptomele hipotiroidismului produs de deficienţa de iod sunt: oboseala extremă, încetineala proceselor mentale, depresia uşoară, creşterea în greutate şi apariţia aşa numitei guşe, scăderea temperaturii corpului şi senzaţia de frig. La copii, deficitul de iod are efectele cele mai dramatice, pentru că le afectează grav dezvoltarea intelectuală, făcându-i să memoreze greu, să aibă o viteză de asociere şi deducţie slabă, dându-le încetineală în gândire, dar şi o coordonare motorie deficitară. Nu în ultimul rând, deficitul de iod afectează maturizarea sexuală, iar la femeile adulte, în absenţa acestui element, apar ciclurile anovulatorii şi infertilitatea. Lipsa de iod mai creşte riscul de tiroidită autoimună şi riscul de cancer tiroidian, dar unii cercetători consideră că lipsa de iod măreşte şi incidenţa cancerului de prostată, mamar, de col uterin şi ovarian. În timpul sarcinii, deficitul de iod aduce după sine riscuri pentru mamă şi copil deopotrivă. Mamele riscă pusee de hipertensiune, iar la copil se va dezvolta incomplet sistemul nervos central, deficitul extrem de iod conducând la apariţia aşa-numitului cretinism.
Cum se ia iodulZilnic, un bărbat adult are nevoie de aproximativ 190 micrograme de iod, în timp ce femeile au un necesar de 210 micrograme pe zi. În România zilelor noastre, sarea este în mod obligatoriu iodată, indiferent dacă este de consum sau pentru gătit. Aşadar, cel puţin la nivel teoretic, fiecare persoană care îşi sărează mâncarea va avea un aport consistent din acest element. La nivel practic, iodizarea sării nu a rezolvat totuşi problema deficitului din acest element, pentru că realitatea biologică nu ţine cont de gândirea legiuitorilor. Există o mare diferenţă între efectele iodului natural, prezent în legume, fructe şi alge, şi iodul de sinteză, care nu este decât o substanţă anorganică, obţinută prin procedee industriale. Iodul natural conţine aşa-numiţii co-factori, adică substanţe organice care ajută la asimilarea sa şi la îndeplinirea rolului său în procesele hormonale, imunitare, nervoase etc. Iată care sunt sursele cele mai bune de iod biologic: produsele lactate (laptele proaspăt, iaurtul), ceapa şi usturoiul verde, fasolea boabe, fasolea verde, ouăle fierte, sarea naturală de Himalaya, tonul, cartofii copţi. Dintre fructe, cele mai bogate în acest element sunt: bananele, căpşunile, prunele (mai ales cele uscate), merişorul. De regulă, alimentele verzi, proaspete conţin iod nu în cantităţi foarte mari, dar perfect asimilabil şi însoţit de nutrienţi care îi amplifică acţiunea detoxifiantă şi reglatoare hormonală.
Iodul de sintezăAşa cum spuneam, îl găsim în cantităţi însemnate în sarea cea de toate zilele, care, obligatoriu, este îmbogăţită cu acest element, în ţara noastră existând şi o lege în acest sens. Din păcate, în afară de această lege, nu există şi nişte studii care să ne arate cum a evoluat sănătatea oamenilor de când suntem obligaţi să înghiţim iod de sinteză. Există medici, cum ar fi regretatul alergolog Maria Chirilă, care au afirmat că: "a acorda întregii populaţii a ţării numai un singur sortiment de sare iodată este un fel de experiment de tip Auschwitz". Este o afirmaţie dură, dar care scoate în evidenţă faptul că sarea iodată are o toxicitate ridicată, deoarece, pe lângă substanţa anorganică numită iodură de potasiu, ea mai conţine doi stabilizatori, cel puţin controversaţi: E 535, adică ferocianura de sodiu, şi E 536, adică ferocianura de potasiu. Acest amalgam de substanţe din sarea iodată este acuzat că ar fi responsabil de creşterea incidenţei tiroiditei autoimune, a nodulilor şi a cancerului tiroidian, a alergiilor, a cancerului la sân.
Capsulele cu iod naturalSunt obţinute dintr-o categorie de plante care, probabil, are cea mai mare concentraţie de iod din lume şi anume: algele marine. Au fost descoperite specii de alge capabile să metabolizeze cantităţi uriaşe de iod, una dintre aceste specii, cunoscută sub numele de Fucus vesiculosus sau Kelp, fiind campioană absolută la acest element. În această algă, iodul se găseşte alături de polizaharide, vitamine din complexul B, magneziu şi zinc natural, precum şi mulţi alţi nutrienţi care fac acest oligoelement asimilabil şi îi dau maximum de eficienţă terapeutică. Această algă mai este cunoscută şi pentru faptul că are în compoziţia sa substanţe cu un puternic efect antitumoral, dar şi de drenaj al enigmaticului sistem limfatic al organismului uman, fiind deosebit de bună pentru stimularea imunităţii.
Iată, în continuare, câteva dintre indicaţiile terapeutice ale iodului natural, extras din această algă.
Iodul natural şi hipotiroidia
Acest oligoelement este poate cel mai puternic ajutor pentru reglarea pe cale naturală a activităţii glandei tiroide, atunci când aceasta îşi "încetineşte activitatea". O cantitate de doar 150-200 micrograme de iod natural administrat zilnic are darul de a intensifica metabolismul, de a regla temperatura corpului (element de maximă importanţă în timpul sezonului rece), de a reda tonusul fizic şi de a consolida sistemul osos. Tiroida are nevoie de iod pentru a produce hormonii săi, tiroxina şi triiodotirona, care reglează în organism zeci de procese, influenţând decisiv nu doar fiziologia noastră, ci şi procesele de gândire şi chiar emoţiile. Din acest motiv, la persoanele cu hipotiroidie, administrarea sistematică de iod ajută la redobândirea optimismului şi a tonusului psihic, la creşterea capacităţii de concentrare mentală şi de memorare, crescând eficienţa în muncă şi în activităţile zilnice.
Iodul natural şi copiiiMulţi părinţi preferă să nu le prepare celor mici mâncare cu sare iodată, din cauza potenţialului toxic, în special alergen, al acesteia, preferând variantele disponibile în magazinele naturiste, de sare naturală. La aceşti copii, precum şi la cei obligaţi să ţină regimuri fără sare (din cauza medicaţiei sau a unor afecţiuni) suplimentarea dietei cu iod natural este obligatorie pentru o dezvoltare sănătoasă a sistemului lor nervos. Iodul extras din alge nu doar că ajută la normalizarea unor procese cognitive, cum ar fi memorarea, deducţia sau corelarea, dar contribuie şi la dezvoltarea normală şi sănătoasă a oaselor şi danturii celor mici. De asemenea, iodul natural este un factor activ în dezvoltarea şi menţinerea capacităţii naturale de apărare a organismului în faţa infecţiilor.
Iodul natural, obezitatea şi slăbitulExtractul din alga Fucus vesiculosus, cea mai populară sursă de iod, este adesea folosit pentru curele de slăbit. Pur şi simplu, acest element intensifică metabolismul, cu alte cuvinte, arderile de calorii din organismul uman făcându-ne să consumăm mai multă energie când efectuăm efort, dar - atenţie! - şi atunci când suntem în repaus. Practic, în timpul curei cu iod din această algă (durează 4 săptămâni), consumul sporit de energie va determina organismul să apeleze la rezervele de grăsime, care vor fi consumate gradat, făcându-ne să scădem în greutate. Desigur, nu vom slăbi un kilogram pe zi, dopându-ne cu iod (ar fi periculos pentru sănătate), dar iodul ne va ajuta, cu siguranţă, să îmbunătăţim efectele unui regim alimentar sănătos şi ale sportului.
Iodul natural, părul şi unghiileSuplimentat chiar în cantităţi mici, iodul este un stimulator al creşterii aşa-numitului ţesut cheratinos, adică a părului şi a unghiilor. Evident, rezultatele apar după cel puţin trei luni de cură, creşterea acestor ţesuturi fiind lentă, iar modificarea lor în bine apărând în timp. Iodul natural face ca firul de păr să dezvolte o structură mai omogenă şi să capete o rezistenţă mai mare la rupere. La nivelul unghiilor, ţesutul cheratinos va deveni, la rândul său, mai elastic şi mai rezistent, căpătând un aspect mai uniform şi regulat. Pe lângă iodul din alge, se recomandă şi ingerarea de siliciu natural, extras din coada-calului (Equisetum arvense) sau din urzică (Urtica dioica), combinaţia: iod + siliciu fiind imbatabilă pentru îmbunătăţirea aspectului părului şi al unghiilor.
Iodul natural şi contaminarea cu metale radioactive sau mercurUn aspect, din păcate, puţin cunoscut este că, în cazul expunerii accidentale la radiaţii de tip beta sau gama, cum ar fi în situaţia emisiilor apărute în cazul avariilor la echipamentele nucleare, administrarea de iod este prima măsură de ajutor. Una-două capsule de iod natural, administrate zilnic, în primele zile de expunere la radiaţii, sunt esenţiale pentru a reduce riscul de contaminare.
O altă măsură de decontaminare, odată ce am fost expuşi la emisii radioactive, sunt curele de 4 săptămâni cu iod natural, din care se iau 300-400 micrograme pe zi. Pe lângă iod, pentru a accelera decontaminarea, se recomandă şi administrarea sâmburilor de caise sau mere (conţin mici cantităţi de acid cianhidric, care de asemenea ajută la eliminarea metalelor grele şi radioactive), precum şi a zeolitului silicic, care este un adevărat magnet pentru metalele radioactive pe care le va scoate din organism prin procesele de eliminare normale.
Aceeaşi cură cu iod, folosită pentru decontaminarea radioactivă, este valabilă şi contra intoxicaţiei cu mercur a organismului.
Iodul natural şi infecţiileIodul din legume, fructe şi alge marine reprezintă o excelentă protecţie împotriva bacteriilor care afectează plămânii, aparatul urinar sau căile respiratorii superioare. Aşadar, dacă suferiţi de pneumonii, sinuzite, cistite sau bronşite recidivante, o cură de 3-4 săptămâni cu iod natural poate avea un efect decisiv pentru vindecare. Cu excepţia persoanelor cu hipertiroidie, administrarea acestui element nu are efecte adverse, nu intră în contradicţie cu nici un alt tratament cu antibiotice, naturale sau de sinteză.
Iodul natural şi cancerulAcest oligoelement are un rol foarte important în prevenirea şi combaterea bolilor tumorale de toate felurile. Mai exact, iodul din organism are rolul de ucigaş indirect al celulelor canceroase, un nivel suficient de iod într-un loc afectat de cancer având efectul de a "reaminti" celulelor din compoziţia tumorii că au un program de autodistrugere (program cu apoptoză) şi determinându-le să se sinucidă. La persoanele sănătoase, iodul participă la un adevărat proces de sortare a celulelor, lăsându-le neafectate pe cele sănătoase şi determinându-le să se autodistrugă pe cele care au suferit mutaţii, având potenţial malign.
Precauţii la administrarea ioduluiDe regulă, iodul natural administrat în doze normale (în jur de 200 micrograme pentru adulţi şi copii şi 300 micrograme pentru femeile însărcinate) nu are efecte adverse, fiind o substanţă de origine vegetală, perfect compatibilă cu organismul uman. Problemele pot apărea atunci când este supradozat, deşi - de regulă - organismul ştie să elimine surplusul de iod, atunci când acesta este în formă organică. Problemele cele mai mari apar atunci când iodul natural este administrat împreună cu cel de sinteză, prezent în sarea de bucătărie, acumularea acestuia în exces putând produce hipertiroidie, noduli tiroidieni, precum şi tiroidită autoimună. Aşadar, recomandarea este să folosiţi tipuri de sare naturală, ne-iodată, din magazinele naturiste, preferând să vă suplimentaţi iodul din surse naturale, adică alimente şi suplimente de alge, în dozele recomandate.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
