Iodul a fost descoperit de chimistul francez Bernard Curtois, care a reușit, la începutul secolului al XIX-lea, să izoleze un gaz de o minunată culoare violet, pe care l-a botezat după numele grecesc al culorii, IOEDES. Până la mijlocul secolului XX, adică mai bine de o sută de ani de la descoperirea lui, nu s-a știut nimic despre rolul iodului în organismul uman. Abia odată cu cercetarea glandei tiroide, s-a observat că aceasta conține o cantitate însemnată de compuși ai iodului, compuși ce intră în compoziția hormonilor tiroidieni, care coordonează arderile din corpul uman și contribuie la tot ce înseamnă activitate nervoasă, având un rol foarte important și în ceea ce numim metabolism. Corpul nostru nu ar putea asimila zaharurile, grăsimile, proteinele, fără iod. De asemenea, nu și-ar putea coordona bătăile inimii, contracțiile mușchilor și nici nu și-ar putea dobândi și menține rezistența oaselor. Fără acest oligoelement din tiroidă nu putem gândi și nu ne putem dezvolta intelectual. Interesant este, însă, că maximum 30% din iodul organismului este concentrat în tiroidă, restul de 70% fiind prezent în țesuturi și organe, la care nu ne-am aștepta, cum ar fi ochii sau glandele salivare, pereții arteriali, mucoasa gastrică, lichidul cerebro-spinal ori glanda mamară. Ce face iodul în aceste țesuturi? Medicina secolului XXI nu prea știe să ne răspundă la această întrebare, iodul fiind printre cei mai enigmatici nutrienți din organism. Totuși, se știe că acest element are un rol important în procesele de apărare în fața microbilor, de dezvoltare a sistemului nervos al copiilor sau de auto-distrugere a celulelor maligne.
Deficitul de iod în organism
Cea mai importantă tulburare ce apare în organism atunci când avem prea puțin iod este hipotiroidismul, o afecțiune care se manifestă la aproximativ 4% dintre adulți, dar cu o certă tendință de creștere. Simptomele hipotiroidismului produs de deficiența de iod sunt: oboseala extremă, încetineala proceselor mentale, depresia ușoară, creșterea în greutate și apariția așa numitei gușe, scăderea temperaturii corpului și senzația de frig. La copii, deficitul de iod are efectele cele mai dramatice, pentru că le afectează grav dezvoltarea intelectuală, făcându-i să memoreze greu, să aibă o viteză de asociere și deducție slabă, dându-le încetineală în gândire, dar și o coordonare motorie deficitară. Nu în ultimul rând, deficitul de iod afectează maturizarea sexuală, iar la femeile adulte, în absența acestui element, apar ciclurile anovulatorii și infertilitatea. Lipsa de iod mai crește riscul de tiroidită autoimună și riscul de cancer tiroidian, dar unii cercetători consideră că lipsa de iod mărește și incidența cancerului de prostată, mamar, de col uterin și ovarian. În timpul sarcinii, deficitul de iod aduce după sine riscuri pentru mamă și copil deopotrivă. Mamele riscă pusee de hipertensiune, iar la copil se va dezvolta incomplet sistemul nervos central, deficitul extrem de iod conducând la apariția așa-numitului cretinism.
Cum se ia iodul
Zilnic, un bărbat adult are nevoie de aproximativ 190 micrograme de iod, în timp ce femeile au un necesar de 210 micrograme pe zi. În România zilelor noastre, sarea este în mod obligatoriu iodată, indiferent dacă este de consum sau pentru gătit. Așadar, cel puțin la nivel teoretic, fiecare persoană care își sărează mâncarea va avea un aport consistent din acest element. La nivel practic, iodizarea sării nu a rezolvat totuși problema deficitului din acest element, pentru că realitatea biologică nu ține cont de gândirea legiuitorilor. Există o mare diferență între efectele iodului natural, prezent în legume, fructe și alge, și iodul de sinteză, care nu este decât o substanță anorganică, obținută prin procedee industriale. Iodul natural conține așa-numiții co-factori, adică substanțe organice care ajută la asimilarea sa și la îndeplinirea rolului său în procesele hormonale, imunitare, nervoase etc. Iată care sunt sursele cele mai bune de iod biologic: produsele lactate (laptele proaspăt, iaurtul), ceapa și usturoiul verde, fasolea boabe, fasolea verde, ouăle fierte, sarea naturală de Himalaya, tonul, cartofii copți. Dintre fructe, cele mai bogate în acest element sunt: bananele, căpșunile, prunele (mai ales cele uscate), merișorul. De regulă, alimentele verzi, proaspete conțin iod nu în cantități foarte mari, dar perfect asimilabil și însoțit de nutrienți care îi amplifică acțiunea detoxifiantă și reglatoare hormonală.
Iodul de sinteză
Așa cum spuneam, îl găsim în cantități însemnate în sarea cea de toate zilele, care, obligatoriu, este îmbogățită cu acest element, în țara noastră existând și o lege în acest sens. Din păcate, în afară de această lege, nu există și niște studii care să ne arate cum a evoluat sănătatea oamenilor de când suntem obligați să înghițim iod de sinteză. Există medici, cum ar fi regretatul alergolog Maria Chirilă, care au afirmat că: "a acorda întregii populații a țării numai un singur sortiment de sare iodată este un fel de experiment de tip Auschwitz". Este o afirmație dură, dar care scoate în evidență faptul că sarea iodată are o toxicitate ridicată, deoarece, pe lângă substanța anorganică numită iodură de potasiu, ea mai conține doi stabilizatori, cel puțin controversați: E 535, adică ferocianura de sodiu, și E 536, adică ferocianura de potasiu. Acest amalgam de substanțe din sarea iodată este acuzat că ar fi responsabil de creșterea incidenței tiroiditei autoimune, a nodulilor și a cancerului tiroidian, a alergiilor, a cancerului la sân.
Capsulele cu iod natural
Sunt obținute dintr-o categorie de plante care, probabil, are cea mai mare concentrație de iod din lume și anume: algele marine. Au fost descoperite specii de alge capabile să metabolizeze cantități uriașe de iod, una dintre aceste specii, cunoscută sub numele de Fucus vesiculosus sau Kelp, fiind campioană absolută la acest element. În această algă, iodul se găsește alături de polizaharide, vitamine din complexul B, magneziu și zinc natural, precum și mulți alți nutrienți care fac acest oligoelement asimilabil și îi dau maximum de eficiență terapeutică. Această algă mai este cunoscută și pentru faptul că are în compoziția sa substanțe cu un puternic efect antitumoral, dar și de drenaj al enigmaticului sistem limfatic al organismului uman, fiind deosebit de bună pentru stimularea imunității.
Iată, în continuare, câteva dintre indicațiile terapeutice ale iodului natural, extras din această algă.
Iodul natural și hipotiroidia
Acest oligoelement este poate cel mai puternic ajutor pentru reglarea pe cale naturală a activității glandei tiroide, atunci când aceasta își "încetinește activitatea". O cantitate de doar 150-200 micrograme de iod natural administrat zilnic are darul de a intensifica metabolismul, de a regla temperatura corpului (element de maximă importanță în timpul sezonului rece), de a reda tonusul fizic și de a consolida sistemul osos. Tiroida are nevoie de iod pentru a produce hormonii săi, tiroxina și triiodotirona, care reglează în organism zeci de procese, influențând decisiv nu doar fiziologia noastră, ci și procesele de gândire și chiar emoțiile. Din acest motiv, la persoanele cu hipotiroidie, administrarea sistematică de iod ajută la redobândirea optimismului și a tonusului psihic, la creșterea capacității de concentrare mentală și de memorare, crescând eficiența în muncă și în activitățile zilnice.
Iodul natural și copiii
Mulți părinți preferă să nu le prepare celor mici mâncare cu sare iodată, din cauza potențialului toxic, în special alergen, al acesteia, preferând variantele disponibile în magazinele naturiste, de sare naturală. La acești copii, precum și la cei obligați să țină regimuri fără sare (din cauza medicației sau a unor afecțiuni) suplimentarea dietei cu iod natural este obligatorie pentru o dezvoltare sănătoasă a sistemului lor nervos. Iodul extras din alge nu doar că ajută la normalizarea unor procese cognitive, cum ar fi memorarea, deducția sau corelarea, dar contribuie și la dezvoltarea normală și sănătoasă a oaselor și danturii celor mici. De asemenea, iodul natural este un factor activ în dezvoltarea și menținerea capacității naturale de apărare a organismului în fața infecțiilor.
Iodul natural, obezitatea și slăbitul
Extractul din alga Fucus vesiculosus, cea mai populară sursă de iod, este adesea folosit pentru curele de slăbit. Pur și simplu, acest element intensifică metabolismul, cu alte cuvinte, arderile de calorii din organismul uman făcându-ne să consumăm mai multă energie când efectuăm efort, dar - atenție! - și atunci când suntem în repaus. Practic, în timpul curei cu iod din această algă (durează 4 săptămâni), consumul sporit de energie va determina organismul să apeleze la rezervele de grăsime, care vor fi consumate gradat, făcându-ne să scădem în greutate. Desigur, nu vom slăbi un kilogram pe zi, dopându-ne cu iod (ar fi periculos pentru sănătate), dar iodul ne va ajuta, cu siguranță, să îmbunătățim efectele unui regim alimentar sănătos și ale sportului.
Iodul natural, părul și unghiile
Suplimentat chiar în cantități mici, iodul este un stimulator al creșterii așa-numitului țesut cheratinos, adică a părului și a unghiilor. Evident, rezultatele apar după cel puțin trei luni de cură, creșterea acestor țesuturi fiind lentă, iar modificarea lor în bine apărând în timp. Iodul natural face ca firul de păr să dezvolte o structură mai omogenă și să capete o rezistență mai mare la rupere. La nivelul unghiilor, țesutul cheratinos va deveni, la rândul său, mai elastic și mai rezistent, căpătând un aspect mai uniform și regulat. Pe lângă iodul din alge, se recomandă și ingerarea de siliciu natural, extras din coada-calului (Equisetum arvense) sau din urzică (Urtica dioica), combinația: iod + siliciu fiind imbatabilă pentru îmbunătățirea aspectului părului și al unghiilor.
Iodul natural și contaminarea cu metale radioactive sau mercur
Un aspect, din păcate, puțin cunoscut este că, în cazul expunerii accidentale la radiații de tip beta sau gama, cum ar fi în situația emisiilor apărute în cazul avariilor la echipamentele nucleare, administrarea de iod este prima măsură de ajutor. Una-două capsule de iod natural, administrate zilnic, în primele zile de expunere la radiații, sunt esențiale pentru a reduce riscul de contaminare.
O altă măsură de decontaminare, odată ce am fost expuși la emisii radioactive, sunt curele de 4 săptămâni cu iod natural, din care se iau 300-400 micrograme pe zi. Pe lângă iod, pentru a accelera decontaminarea, se recomandă și administrarea sâmburilor de caise sau mere (conțin mici cantități de acid cianhidric, care de asemenea ajută la eliminarea metalelor grele și radioactive), precum și a zeolitului silicic, care este un adevărat magnet pentru metalele radioactive pe care le va scoate din organism prin procesele de eliminare normale.
Aceeași cură cu iod, folosită pentru decontaminarea radioactivă, este valabilă și contra intoxicației cu mercur a organismului.
Iodul natural și infecțiile
Iodul din legume, fructe și alge marine reprezintă o excelentă protecție împotriva bacteriilor care afectează plămânii, aparatul urinar sau căile respiratorii superioare. Așadar, dacă suferiți de pneumonii, sinuzite, cistite sau bronșite recidivante, o cură de 3-4 săptămâni cu iod natural poate avea un efect decisiv pentru vindecare. Cu excepția persoanelor cu hipertiroidie, administrarea acestui element nu are efecte adverse, nu intră în contradicție cu nici un alt tratament cu antibiotice, naturale sau de sinteză.
Iodul natural și cancerul
Acest oligoelement are un rol foarte important în prevenirea și combaterea bolilor tumorale de toate felurile. Mai exact, iodul din organism are rolul de ucigaș indirect al celulelor canceroase, un nivel suficient de iod într-un loc afectat de cancer având efectul de a "reaminti" celulelor din compoziția tumorii că au un program de autodistrugere (program cu apoptoză) și determinându-le să se sinucidă. La persoanele sănătoase, iodul participă la un adevărat proces de sortare a celulelor, lăsându-le neafectate pe cele sănătoase și determinându-le să se autodistrugă pe cele care au suferit mutații, având potențial malign.
Precauții la administrarea iodului
De regulă, iodul natural administrat în doze normale (în jur de 200 micrograme pentru adulți și copii și 300 micrograme pentru femeile însărcinate) nu are efecte adverse, fiind o substanță de origine vegetală, perfect compatibilă cu organismul uman. Problemele pot apărea atunci când este supradozat, deși - de regulă - organismul știe să elimine surplusul de iod, atunci când acesta este în formă organică. Problemele cele mai mari apar atunci când iodul natural este administrat împreună cu cel de sinteză, prezent în sarea de bucătărie, acumularea acestuia în exces putând produce hipertiroidie, noduli tiroidieni, precum și tiroidită autoimună. Așadar, recomandarea este să folosiți tipuri de sare naturală, ne-iodată, din magazinele naturiste, preferând să vă suplimentați iodul din surse naturale, adică alimente și suplimente de alge, în dozele recomandate.