Sindromul de canal carpian

Sănătate cu alimente

Încheietura mâinii este străbătută de un canal - chirurgii îl numesc "tunel carpian" - o structură osteofibroasă, prin care comunică antebraţul cu zona profundă a palmei. Prin el trec vasele de sânge, tendoanele muşchilor flexori ai degetelor şi nervul median. Fiind lipsit de elastici­tate şi destul de îngust (are diametrul aproximativ egal cu grosimea degetului mare), o inflamaţie apă­rută în interiorul său poate provoca de­seori compresia nervului median, ceea ce declanşează o serie de simptome cum sunt durerile, scăderea forţei mus­culare şi a sensibilităţii tactile, anchi­lo­zarea degetelor şi paresteziile, mani­fes­tate mai puternic în cursul nopţii. A­ceas­tă afecţiune, cunoscută ca "sindro­mul de canal carpian" sau "neuropatia mediană a încheieturii mâinii", se în­tâlneşte de obicei la persoane cu vârste cuprinse între 30 şi 60 de ani, numărul îmbolnăvirilor fiind de cinci ori mai mare printre femei, decât în rândul bărbaţilor. O posibilă explicaţie a acestei dispro­porţii ar fi aceea că, de-a lungul diferitelor etape ale existenţei sale, femeia este expusă la permanente oscilaţii ale balanţei hormonale, generate de ciclul menstrual, de modificările intervenite în perioadele de graviditate, ca şi în preclimax.

Preveniţi, în loc să vindecaţi

Până nu de mult, specialiştii considerau că sin­dromul de tunel carpian ar fi o consecinţă a supra­solicitării îndelungate a mâinii, prin eforturi depuse la muncă, dar şi în activităţile recreative. Însă des­co­peririle din ultimul timp îndreptăţesc presupu­nerea că materialul genetic joacă un rol cel puţin tot atât de important ca şi prestarea unor munci ma­nuale - de pildă grefierii sau muncitorii din con­strucţii, care suferă mai frecvent decât alţii de sindromul de canal carpian.
Există persoane care, prin specificul activităţii lor profesionale, sunt obligate să-şi folosească mâi­nile pe tastatura calculatorului multe ore în fiecare zi. Dacă lucraţi mult la calculator, ar fi util să vă luaţi şi unele măsuri de protecţie. Faceţi din când în când câte o pauză, iar în aceste intervale, obiş­nuiţi-vă să rotiţi în palmă o pereche de bile chi­nezeşti de relaxare. Confecţionate din metal, ele sunt goale în interior şi emit nişte sunete armo­nioase, astfel încât avantajul este dublu: pe lângă exerciţiul fizic, benefic pentru degete, aveţi parte concomitent şi de o relaxare psihică.
În anul 2008, revista americană "Arthritis and Rheumatism" dădea publicităţii informaţia că, po­trivit ultimelor statistici interne, cifra pacienţilor diagnosticaţi cu sindrom de tunel carpian s-ar situa între 4 şi 10 milioane. Ceea ce înseamnă că, în fiecare moment, un om din treizeci are de îndurat suferinţe care îi deteriorează în mod dramatic calitatea vieţii, ameninţând chiar să-l transforme într-un invalid.
Totodată, afecţiunea de care vorbim şi alte­le similare - cum sunt artroza, artrita reuma­toidă, fibromialgia, guta şi durerile cronice de spate - reprezintă pentru societate o enormă povară financiară, ce rezultă atât din pierderile salariale, cât şi din cheltuielile impuse de asis­tenţa medicală şi tratamente. Iar evaluările conturează o prognoză sumbră: se pare că aceste boli vor înregistra o creştere abruptă în viitor.

Pe cât puteţi, evitaţi bisturiul

Din păcate, durerile nu sunt deloc uşor de cal­mat. Sindromul de canal carpian se tratează, de re­gulă, cu antireumatice nesteroidiene. La sondajul organizat de Stanford University School of Medi­cine, 50% dintre repondenţi au declarat că medicaţia nu a reuşit să le elimine durerile.
În cazul în care vi se propune o ope­ra­ţie, ar trebui să vă gândiţi bine înainte de a accepta. Chiar dacă este executată impecabil şi se încheie cu succes, ea înseamnă, totuşi, o intervenţie, şi duce la formarea de ţesut cicatricial, din care cauză simptomele se pot agrava uneori. Dacă sunteţi cumva supraponderali, încercaţi, în primul rând, să vă reduceţi greutatea corporală. Dând jos câteva ki­lograme, veţi obţine mai mult decât printr-o operaţie, deoarece veţi micşora astfel pre­siu­nea exercitată asupra nervului median.
O alternativă mai blândă la intervenţia chirur­gicală poate fi şi purtarea unei atele pe încheietura mâinii, în cursul nopţii. Revista "Archives of Physical Medicine and Rehabilitation" a publicat rezultatele unui studiu efectuat cu participarea a 112 lucrători din industria automobilelor, pe care spe­cialiştii de la University of Michigan îi repartizaseră aleatoriu în două grupuri, cerându-le unora să-şi pună o atelă la mână înainte de culcare, iar celorlalţi să vizioneze seara un film care îi instruia amănunţit în privinţa regulilor de respectat la locul de muncă. După trei luni, cei ce purtaseră atela au raportat o reducere semnificativă a durerilor avute anterior la mână, încheietură, antebraţ şi cot. Unul dintre pa­cienţi a recunoscut, chiar, că simptomele îi dispă­ruseră complet.
Şi injecţiile locale cu steroizi sunt de preferat unei operaţii. În paginile revistei "Arthritis and Rheu­matism" a apărut un studiu al cercetătorilor spanioli, care analiza comparativ evoluţia a 101 bol­n­avi (93 fiind femei), dintre care unii primiseră steroizi injectabili, în vreme ce alţii fuseseră operaţi. După trei luni, la 94% dintre cei trataţi cu steroizi s-a constatat o ameliorare substanţială, faţă de numai 75% în grupul pacienţilor operaţi. Un an mai târziu, ambele grupuri prezentau aceleaşi rezultate. Iată, deci, un motiv întemeiat de a evita bisturiul, atât cât este posibil.

Alimente cu valoare terapeutică împotriva sindromului de canal carpian

Dacă vreţi să preveniţi apariţia acestei afecţiuni ori să ţineţi durerile sub control, vă recomandăm o serie de alimente care v-ar putea fi de folos. Încer­caţi-le!

*** Curcuma
Componentă nelipsită din reţeta de curry, pulbe­rea aurie de curcuma este o sursă bogată de curcu­min, un antioxidant foarte puternic. În afară de neu­tralizarea radicalilor liberi, curcuminul contribuie şi la calmarea durerilor, datorită inhibitorilor de COX-2 prezenţi în compoziţia sa. El reduce infla­maţiile prin scăderea nivelului histaminei şi în ace­laşi timp determină glandele suprarenale să secrete mai mult cortizon - analgezicul natural al organis­mului. De aceea, curcuminul ori supa din tulpini de ţelină, asezonată cu o doză generoasă de curry, înlo­cuiesc de multe ori cu succes medicamentele de sin­teză, de exemplu Celebrex. Există studii care atestă eficacitatea curcuminului în ameliorarea durerilor şi a anchilozei articulare la bolnavii de artrită reu­matoidă, precum şi în reducerea inflamaţiilor post­operatorii.
Ori de câte ori este posibil, preferaţi alimentul în stare naturală substanţelor extrase din structura lui. Presăraţi curcuma peste bucatele din farfurie, folosiţi din belşug curry pentru condimentarea orezului fiert sau a altor feluri de mâncare şi căutaţi orice modalităţi de a include cât mai des în meniul dvs. alimente cu efect dezinflamator, ca ananasul şi papaia. Din pudra de curcuma se poate prepara şi un ceai.
Este totuşi dificil să vă asiguraţi exclusiv din alimentaţie doza de curcumin necesară pentru obţi­­nerea unor rezultate satisfăcătoare. Terapeu­ţii recomandă administrarea zilnică, între mese, a unei cantităţi de curcumin pur variind între 250 şi 500 de miligrame, ceea ce ar corespunde cu 5 până la 25 de linguriţe de curcuma uscată. Aşadar, concluzia practică ar fi: întrebuinţaţi cu orice prilej curcuma drept condiment, în scopul de a preveni sindromul de tunel carpian, iar în cazul când vă confruntaţi cu simptome acute, luaţi pentru ameliorarea lor un supliment cu extract standardizat de curcumin, având obligatoriu o concentraţie de 90-95%.
Un asemenea preparat este, de pildă, Zyfla­mend. El combină în compoziţia sa mai multe plan­te cu acţiune antiinflamatoare, între care curcuma, ghimbirul, ceaiul verde, busuiocul indian, oregano şi rozmarinul. Acestea conţin diverse substanţe ve­getale secundare, capabile să atenueze simptomele sindromului de canal carpian.

*** Busuiocul
Pe lângă faptul că are un gust şi o aromă deosebit de plăcute, această plantă conţine şi opt inhibitori naturali ai enzimei COX-2. O puteţi întrebuinţa pen­tru condimentarea unui sos pesto, alături de oregano, rozmarin şi ardei iuţi. O idee excelentă este şi prepa­rarea unui pesto din avocado, deoa­rece astfel veţi oferi organismului dvs. o porţie de vitamină B6 care vă va fi un ajutor nepre­ţuit. Iar efectele sosului pesto se dublează, dacă beţi lângă el şi o cană de ceai verde sau de muşeţel.

** Ananasul
Deliciosul fruct exotic oferă o serie de principii active, utile pentru combaterea sufe­rinţelor provocate de sindromul de tunel carpian. În primul rând tre­buie menţionată bromelaina, o enzimă proteolitică a cărei efi­cienţă în reducerea infla­maţiilor este bine cu­nos­cută, astfel încât medicii germani, de exemplu, permit administrarea ei în perioada de convalescenţă de după traumatisme sau operaţii. Apoi, ananasul conţine foarte mult mangan, un mineral necesar pentru constituirea fibrelor robuste de cola­gen, care fac parte integrantă din structura oaselor, a cartilajelor şi a pielii. O cană plină cu bucăţi proaspete de ananas este deja suficientă pentru acoperirea necesarului zilnic de 2 miligrame. Să nu uităm însă nici faptul că în ananas se găseşte şi vitamina C, la rândul ei indispensabilă pentru formarea colagenului. În această privinţă, ananasul este superior merelor, sucului de roşii sau fructelor de merişor. Bucăţile proaspete care umplu o cană vă pun la dispoziţie 24 de miligrame, adică 40% din doza zilnică recomandată. Prima poziţie în top îi revine soiului "Gold" din Costa Rica, de patru ori mai bogat în vitamina C decât celelalte varietăţi de ananas.
Cercetările de dată recentă conduc însă la con­cluzia că nici bromelaina din ananasul proaspăt, nici papaina, o enzimă asemănătoare din papaia proaspătă, nu sunt prezente în fructe în cantitate îndestulătoare, pentru a putea produce ameliorări în cazurile grave de sindrom de tunel carpian. Desigur, nimic nu vă împiedică să consumaţi fructele ca atare ori sub formă de suc, dar efectele terapeutice dorite nu se pot obţine decât prin administrarea unor suplimente. Terapeuţii prescriu între 250 şi 750 de miligrame de bromelaină, luate de trei ori pe zi. Din studiile efectuate în ultimul timp reiese că o doză zilnică de 2000 de miligrame de bromelaină se poate lua fără niciun fel de riscuri.

** Avocado
Avocado vă aduce multă vitamină B6. Pe baza studiilor, numeroşi specialişti sunt de părere că de­ficitul de vitamină B6 sporeşte riscul de a dezvolta un sindrom de tunel carpian sau agravează simpto­mele deja existente. Şi, cu părere de rău trebuie s-o spunem, alimentaţia obiş­nuită a europenilor nu asigură un nivel corespunzător al acestei vitamine. O modalitate agreabilă de a vă asigura doza zilnică recomandată ar putea fi, de exemplu, un sos consistent de avocado, eventual îmbogăţit cu condimente ce in­hibă enzima COX-2, ca ardeii iuţi, busuiocul, ghim­birul, oregano, rozmarinul şi curcuma.
Pentru a obţine un aport suficient de vitamina B6, ar trebui să acordaţi mai multă atenţie următoa­relor alimente: avocado, banane, mango, prune uscate, spanac, năsturel, conopidă, bame, cartofi dulci, orez natur, orz, năut, susan, seminţe de floa­rea-soarelui, somon. Multe dintre cele enumerate aici conţin totodată antioxidanţi şi alţi compuşi cu rol antiinflamator.
Cazurile grave necesită doze mai mari de vitamină B6. Potrivit terapeuţilor, ar fi nevoie de 40-80 miligrame pe zi. Întrucât nu veţi reuşi să obţi­neţi o asemenea cantitate numai din alimentaţie, va trebui să apelaţi la suplimentele nutriţionale. Dr. Andrew Weil, profesor la University of Arizona din Tucson, îşi sfătuieşte pacienţii să ia de două ori pe zi câte 100 de miligrame. Ca măsură de siguranţă, ar fi bine să cereţi acceptul medicului dvs., fiindcă se ştie că, administrată în doze zilnice care depăşesc 200 de miligrame, această vitamină poate afecta nervii, agravând în consecinţă simptomele.

** Ardeiul iute
Ardeii iuţi conţin capsaicină, cel mai eficient din­tre analgezicele naturale. Utilizată extern, capsaicina blochează temporar acţiunea aşa-numitei substanţe P, care este responsabilă pentru transmite­rea senzaţiilor de durere pe căile nervoase. În absenţa ei, semnalele durerii nu mai ajung la creier. Numeroase studii confirmă această posibilitate de ameliorare, cel puţin pe o durată de timp limitată, a suferinţelor provocate de asemenea boli cum este sindromul de tunel carpian.
Procuraţi-vă din comerţ o cremă cu 0,025-0,075% capsaicină şi aplicaţi-o de trei sau patru ori pe zi, printr-un masaj uşor, pe încheietura mâinii. Există însă şi o alternativă mai ieftină: luaţi o teacă de ardei iute, transformaţi-o în pastă şi întindeţi-o direct pe porţiunea dureroasă. Dacă preferaţi, pasta de ardei poate fi mai întâi ames­tecată cu o cremă oarecare, de pildă cold cream.
Indiferent pentru care dintre va­riante v-aţi decis, capsaicina vă va pro­voca la primele aplicaţii o senza­ţie de arsură, care se va atenua însă în timp, pe măsură ce repetaţi procedura. Nu uitaţi că va trebui să vă spălaţi atent pe mâini după uti­lizarea cremei, deoarece veţi avea mari neplăceri dacă păstraţi urme pe degete şi vă atingeţi cu ele din întâmplare ochii, nasul sau gura.
Capsaicina se administrează de preferinţă ex­tern. Cu toate acestea, vă va fi de folos să mâncaţi mai mulţi ardei iuţi, sosuri condimentate cu ardei, precum şi piper Cayenne. Numit şi "piper roşu", acesta n-are totuşi nicio legătură cu boabele de piper, în afară de gustul iute, ci este o pudră obţinută prin uscarea şi măcinarea tecilor şi seminţelor ar­deiului Cayenne. O altă posibilitate ar fi tinctura Cayenne, din care ar trebui să luaţi câte 0,3 până la 1 mililitru, de trei ori pe zi. Se poate prepara şi o infuzie. Amestecaţi 1/2-1linguriţă (între 2,5 şi 5 grame) de piper Cayenne într-un sfert de litru de apă clocotită, lăsaţi totul la infuzat timp de 10 minute, iar după aceea înghiţiţi de trei sau patru ori pe zi câte o linguriţă, diluată cu apă.

** Muşeţelul
Cunoscut îndeobşte pentru efec­tul său calmant, muşeţelul con­ţine de asemenea şi câţiva compuşi care acţionează energic în sensul reducerii infla­maţiilor: apigenina, luteolina şi quercitina. O cană cu ceai de muşeţel poate completa foarte bine supa din tulpini de ţelină con­dimentată cu curry, menită să inhibe enzima COX-2. La afecţiunile însoţite de dureri, aşa cum este sindromul de tunel carpian, terapeuţii recomandă să se bea zilnic 3 sau 4 căni de infuzie de muşeţel. Sau se pot administra 2-3 grame de muşeţel sub formă de capsule. Mai există şi tinctura de muşeţel, din care se pot lua de trei ori pe zi câte 4-6 mililitri, între mese. Puteţi aplica şi o alifie sau cremă cu muşeţel pe locul afectat.

** Seminţele de in
Seminţele de in reprezintă o sursă excelentă de acizi graşi Omega-3, mai ales de acid alfa-linolenic. Acesta are un rol important în reducerea nivelului de prostaglandine (nişte substanţe asemănătoare hormonilor, care favorizează inflamaţiiile). În se­minţele de in se mai găsesc şi lignani, adversari de­claraţi ai radicalilor liberi. Pentru a combate simptomele sindromului de canal car­pian, ar trebui să consumaţi zilnic 25 până la 30 de grame (cam 3 linguri) de seminţe măcinate sau între 1 şi 3 linguri de ulei de in. Reţineţi că, deşi le cumpăraţi întregi, seminţele de in nu se pot digera decât măcinate. Altfel, le veţi elimina aşa cum le-aţi înghiţit şi nu veţi obţine efectul antiinflamator scontat, ci eventual numai dureri ab­do­minale. Amestecaţi seminţele de in măcinate într-un müsli cald sau în făina din care veţi frământa un aluat de copt. Restul puneţi-l imediat în frigider, căci seminţele de in rân­cezesc foarte uşor.

Ce vi se recomandă să evitaţi

În cazul când suferiţi de sindromul de canal car­pian, ar trebui să renunţaţi la utilizarea asparta­mu­lui. Autorii unui studiu au descoperit că persoanele care consumau foarte mult aspartam prezentau un risc maxim de apariţie a bolii respective. Ei au mai constatat că, la pacienţii care se dezobişnuiseră să folosească acest îndulcitor sintetic, simptomele sin­dromului de tunel carpian s-au ameliorat în decurs de numai două săptămâni.

Din cămara cu ierburi de leac

Coaja de salcie - despre care se spune ade­sea, şi nu fără temei, că ar fi o aspirină naturală - conţine o cantitate însemnată de salicilaţi, care au o acţiune analgezică şi antiinflamatoare. Puneţi 1-2 linguriţe de pulbere de coajă uscată sau 5 linguriţe de coajă proaspătă în apă fierbinte şi lăsaţi-o cam 10 minute la infuzat, apoi strecuraţi ceaiul. Îndulciţi-l cu puţină miere, pentru a-i îmbunătăţi gustul, care altfel e des­tul de amar. Se pot bea 2 sau 3 căni pe zi. Există însă şi persoane alergice la aspirină. Dacă aveţi o aseme­nea aler­gie sau observaţi că vă apar cumva efecte se­cun­dare, de orice fel ar fi ele, va fi necesar să renun­ţaţi la coaja de salcie.