"Doar fierul călit rezistă. Fără foc se rupe şi te lasă cu căruţa-n drum"
- Cartea dv. de vizită era cunoscută cu mult înainte de a vă întoarce în România, pentru a ocupa calitatea de prim ministru: aţi fost comisar european, aţi deţinut alte funcţii importante, în principal din domeniul agriculturii, cu rezultate care s-au simţit pozitiv şi în satele noastre. Ce v-a îndemnat să părăsiţi instituţiile europene, pentru a veni acasă, acolo unde ştiaţi, cu siguranţă, ce vă aşteaptă din partea "elitelor" noastre politice?
- Niciodată nu am fost departe de România. Chiar dacă am studiat doi ani în Franţa, când mi-am făcut studiile de specializare, şi am lucrat patru ani şi jumătate la Bruxelles, în Belgia, cât am fost comisar european, am considerat întotdeauna că sunt experienţe temporare, deşi valoroase, perioade de acumulare, care au contribuit la definirea şi maturizarea mea personală şi profesională. Nu am plecat cu gândul să rămân în străinătate. În permanenţă am avut credinţa că mă voi întoarce acasă, în România. Am fost conectat la tot ce se întâmplă acasă, am urmărit cu atenţie transformările sociale, economice, politice şi, desigur, nu m-am îndepărtat de familie şi de prieteni. De altfel, cele mai multe dintre momentele importante le-am petrecut alături de ai mei. Fără să exagerez, aş spune că am făcut naveta între România şi Bruxelles. Pentru mine, acasă este aici, în România, locul meu este aici, iar această convingere nu îmi va fi zdruncinată de niciun argument. Înţeleg dublul substrat al întrebării dumneavoastră: da, ştiam foarte bine ce mă aşteaptă. Ştiam că nu va fi uşor. Dar am considerat că sunt dator să întorc ţării mele, dacă va fi nevoie, priceperea mea, timpul şi strădania, şi că voi reuşi să-i conving şi pe alţii să o facă, din convingerea că se poate guverna cu onestitate, bună credinţă şi bun simţ.
- S-a vorbit mult, în presă, despre rădăcinile dvs. ţărăneşti, de care se pare că sunteţi mândru. Ce datoraţi norocului de a vă fi născut într-o familie de ţărani?
- De fapt, părinţii mei sunt copii de ţărani, iar eu mi-am petrecut toată copilaria la ţară, unde am crescut şi m-am format ca om. Ce datorez? Echilibrul. Şi răbdarea, stăruinţa de a munci, de a trudi, cum spunem noi, românii, până când lucrurile încep să dea roade. Înţelegerea că omul este parte a naturii şi este conectat cu natura. Perioada pe care am petrecut-o alături de bunicii din partea mamei, anii aceia în care am muncit pământul, au contribuit la devenirea mea şi m-au ajutat să ramân cu picioarele pe pământ. Satul românesc a păstrat şi păstrează încă valori şi tradiţii autentice, care promovează moralitatea, buna cuviinţă, credinţa, condamnă minciuna, impostura şi aroganţa. Te învaţă să fii statornic, să-ţi iubeşti semenii, pământul pe care îl lucrezi. Sunt valori pe care le-am înţeles şi mi le-am asumat ca mod de viaţă. Şi care m-au ajutat să fiu consecvent cu mine însumi, cu principiile şi responsabilităţile pe care mi le-am asumat, şi să înţeleg că nimic din ceea ce se construieşte pe minciună nu va dura. Că lucrurile temeinice se clădesc pe adevăr, pe onestitate faţă de tine însuţi şi faţă de semeni. Că lucrurile durabile se clădesc în timp, cu răbdare şi dedicare. Că dificultăţile sunt parte din firescul maturării şi coacerii şi ele nu trebuie evitate ci înfruntate. Doar fierul călit rezistă. Fără foc, fierul se rupe şi te lasă cu căruţa-n drum.
- A venit toamna. Mai ţineţi minte cum arăta, la vremea asta, satul copilăriei? Aveţi o amintire specială, legată de toamnele de atunci?
- Sunt imagini, percepţii, amintiri, pe care le văd prin ochii copilăriei. Îmi amintesc că mergeam cu bunicul meu şi cu tot satul la recoltat ceapa - ceapa faimoasă de Pericei. Îmi amintesc de pământul umed sub tălpi. Îmi amintesc de nenumărate chipuri de oameni. Şi cât de fascinant a fost să înţeleg cât de repede şi de generos te răsplăteşte pământul. Cum doar la câteva luni după ce îl însămânţezi, îţi întoarce grija, preocuparea şi efortul.
"Am guvernat responsabil, transparent, cu grijă pentru oameni şi pentru resursele publice"
- Toamna va rămâne, pentru mine, anotimpul bilanţului, în mai multe sensuri. Iar ultimii ani mi-au dat motive să-mi întăresc această convingere. În urmă cu doi ani, în 2014, am tras linie şi am evaluat ce am făcut eu în mandatul de comisar european pentru agricultură. Nu este momentul să dezvolt acum această problemă, însă sunt mândru că am venit cu o reformă a Politicii Agricole Comune, care orientează politici şi resurse europene pentru consolidarea agriculturii de mijloc, pentru susţinerea fermierilor mici şi pentru dezvoltarea mediului rural, aşa cum România are nevoie. A fost felul meu de a întoarce României onoarea făcută de a mă fi trimis comisar european pentru agricultură. În aceste zile, îmi fac un alt bilanţ, la un an de la preluarea funcţiei de prim-ministru. Sunt multe lucruri pe care le-am făcut împreună cu echipa mea. Am guvernat responsabil, transparent, cu grijă pentru oameni şi pentru resursele publice. Am pus sănătatea şi educaţia în centrul preocupărilor noastre, conştienţi că sunt bazele dezvoltării sociale şi că persoanele vulnerabile trebuie să aibă acces la servicii medicale, la şcoală şi să fie ajutate să iasă din sărăcie. Am luat măsuri să combatem furtul, indiferent că vorbim despre furtul intelectual, plagiatul, furtul din banii publici, al lemnului din păduri sau al alegerilor. Am luat măsuri să ajutăm oamenii fără un loc de muncă să se angajeze şi să aibă un venit stabil. Am început reforme importante în mai multe domenii, reforme de care românii au nevoie. Dar deşi am pus pe un făgaş ireversibil multe schimbări, nu înseamnă că am reuşit să fac tot ce mi-am propus. Este necesară o reformă profundă a administraţiei, pentru care este nevoie de timp şi de asumare politică. De o nouă lege a salarizării pentru sistemul bugetar, astfel încât oamenii să fie plătiţi corect pentru munca lor. În această privinţă am făcut o treabă temeinică. La Ministerul Muncii se află, într-o etapă foarte aproape de finalizare, un proiect de lege care, aplicat în timp, va corecta inechităţile atât de grave pe care le-am găsit în sistemul de salarizare din fonduri publice. O parte din aceste inechităţi, din sănătate, educaţie, le-am îndreptat. Pentru altele, avem nevoie de timp. Vom lăsa pe masă acest proiect noului Parlament, noului Guvern. Sunt măsuri de reducere a sărăciei, pe care le-am luat, dar care trebuie continuate pentru a-şi produce efectele. Societatea românească trebuie să progreseze într-un ritm mai rapid, mai susţinut şi mai temeinic decât în ultimii ani.
"Suntem foarte legaţi în familie"
- Să ne întoarcem puţin înapoi, în Sălaj, locul obârşiei dvs. Cum au reacţionat părinţii când aţi fost numit premier? Mai ţineţi legătura cu ei? Vă mai sfătuiţi? Cum vedeţi viitorul ţăranului român din satul tradiţional?
- Ca şi mine, şi familia mea - mama, fratele, sora, bunicul meu, au înţeles că responsabilitatea acestei funcţii este uriaşă. Suntem foarte legaţi, avem o relaţie strânsă şi, indiferent de funcţia pe care temporar o ocup, de timpul care îmi rămâne, suntem apropiaţi. Ştiţi cum se spune: sângele apă nu se face. Recunosc că prin formare şi din pasiune, am o preocupare crescută pentru problemele mediului rural, ale agriculturii. Din păcate, în ultimii ani, satele româneşti s-au depopulat, au sărăcit, tinerii au plecat să lucreze la oraş. Şi aici am lucrat cu predilecţie, astfel încât să schimbăm această tendinţă, prin măsuri care să încurajeze clasa de mijloc, vitală pentru agricultură şi pentru dezvoltarea zonelor rurale. Prin pachetul de măsuri ?Clasa de mijloc la sate", am încercat tocmai să umplem acest gol, bazându-ne, desigur, pe fondurile şi măsurile oferite de Politica Agricolă Comună, dar venind şi cu alte măsuri naţionale, care să acţioneze complementar.
- Faceţi un mic scenariu al satului românesc, aşa cum vi-l doriţi dvs.
- Când am preluat guvernarea, am găsit blocate plăţile directe - subvenţiile pentru agricultură: pe de o parte, din cauza faptului că a fost primul an de aplicare a noii Politici Agricole Comune, pe de altă parte, din cauza unor decizii întârziate în plan naţional. Am făcut un efort uriaş să recuperăm întârzierile apărute. Am făcut plăţile pentru campania 2015 şi am reuşit să acordăm avansurile din plăţile aferente campaniei 2016. Plăţile directe de care vor beneficia agricultorii în perioada 2014-2020 vor fi aproape duble faţă de cele plătite în anii precedenţi. Creşterea subvenţiilor pentru agricultorii din noile state membre a fost una dintre priorităţile mele, cât am fost comisar european. Nu a fost un proces uşor, dar subvenţiile vor continua să crească, treptat, şi vor ajunge la media europeană, undeva după 2020. În vreme ce pentru agricultorii vestici subvenţiile vor scădea, pentru ai noştri, subvenţiile vor creşte. Pentru a încuraja tinerii să dezvolte mici afaceri în agricultură, am gândit o schemă de finanţare prin care să primească cu un sfert mai mult decât se alocă, în general, prin plăţi directe la hectar. De asemenea, avem schema micilor fermieri prin care se alocă până la 1250 de euro pe hectar, fără prea multe complicaţii birocratice. În plan naţional, pentru a susţine investiţiile în agricultură şi pentru a-i încuraja pe fermieri să-şi deschidă sau să-şi extindă afacerile, am decis reducerea TVA pentru inputuri şi lucrări agricole de la 20% la 9%. Măsura se aplică de la 1 august, pentru livrarea celor mai importante produse utilizate pentru producţia agricolă. În această categorie intră îngrăşăminte, pesticide, seminţe şi alte produse agricole destinate însămânţării sau plantării, precum şi pentru prestările de servicii specifice de tipul celor utilizate în sectorul agricol, cum sunt: arat, semănat, prăşit, ierbicidat, recoltat, fertilizat, greblat, balotat etc. Aşa cum spuneam, zonele rurale sunt cele mai afectate de sărăcie. Am pus împreună fondurile naţionale şi europene pentru a veni cu măsuri de combatere a sărăciei şi excluziunii sociale şi pentru a creşte accesul oamenilor din categorii defavorizate la servicii de sănătate şi educaţie.
- Aţi dat o declaraţie care a făcut înconjurul României: "Cred în familie". Care este şansa familiei, în neaşezarea lumii în care trăim, când tot mai mulţi tineri par să amâne viaţa sub acelaşi acoperiş?
- În primul rând, nu cred că un model familial se impune într-o societate doar prin lege. El este sădit, cultivat cu grijă, în timp, de comunitate. Or, aici tradiţia este importantă, iar modelul familiei tradiţionale, aşa cum este văzut de români, nu poate fi nici modificat, nici subminat de efectele modernităţii. Societatea românească a evoluat şi s-a modernizat în jurul familiei, şi azi vedem cât de problematică este îndepărtarea părinţilor de copii, prin fenomenul migraţiei, mai mult sau mai puţin temporare. Cred că acesta este un argument în plus să susţinem familia pentru a avea o societate sănătoasă.
"Ştiu exact cine sunt, de unde vin şi nu mi-am propus să par altceva"
- D-le prim-ministru, cum se explică tăria dvs. în faţa atacurilor, criticilor şi persiflărilor la care sunteţi supus?
- Eu ştiu exact cine sunt, de unde vin şi nu mi-am propus să par altceva. Când sunt remarci de bun simţ, făcute cu bună credinţă, chiar critici fiind, le iau în seamă, meditez la ele şi încerc să mă schimb. Când sunt răutăcioase sau cu scopul de a denigra cu orice preţ, cu umilinţă, îl las pe Dumnezeu să le judece. Rezist, pentru că nu mă îndoiesc de mine, îmi cunosc limitele - atât pe cele de jos, cât şi pe cele de sus. Poate că nu în toate apariţiile publice am fost foarte spontan sau spumos, aşa cum încearcă politicienii să pozeze, dar să ştiţi că nu am venit în fruntea Guvernului ca să fiu altceva decât sunt. Mi s-au făcut recomandări de la tot felul de binevoitori, ba să răspund mai tare la insulte, ba să mai lucrez la dicţie sau la accentul de Sălaj. Sigur că aş fi putut să fac şi asta, dar pe cine-ar fi ajutat dacă mi-aş fi pierdut timpul să mă transform într-un demnitar de salon, cu replici bine construite în laboratoare de comunicare, în loc să rezolv mai multe lucruri pentru oameni, în timpul scurt pe care l-am avut? Ce ar avea românii de câştigat, dacă eu mi-aş pierde vremea răspunzând atacurilor unuia sau altuia? Absolut nimic. Poate doar aş alimenta disputa şi starea de încordare sau de răutate. Dacă aş fi răspuns, probabil că intram într-o spirală a conflictului, pentru că imediat ar fi ripostat cei care m-au insultat prima dată. Şi ajungeam din nou într-un război verbal, în loc să muncim în folosul cetăţenilor. Mi-am asumat o treabă şi nu cred că mandatul pe care mi l-a dat Parlamentul a fost să distrez poporul cu dispute la televizor. Cu atât mai puţin acest mandat nu mi-a fost dat pentru a mă angaja în dispute cu oamenii politici avizi de capital electoral. Nu pretind că nu mă ating aceste atacuri, în special cele prin care se încearcă inducerea ideii că nu îmi iubesc ţara sau că îi dispreţuiesc pe români. Astea sunt minciuni evidente, dar cred că faptele spun adevăratele poveşti despre un om, şi nu jignirile şi petardele lansate de unul sau de altul. Iubirea de ţară şi pentru popor se trăieşte, nu se declară, se arată prin fapte, şi nu prin vorbe, oricât de bine ticluite ar fi.
"Iisus spunea că atunci când te rogi, să o faci în sufletul tău, cu smerenie, nu în gura mare, de ochii lumii"
- Nu am dorit să vorbesc public despre credinţa mea, pentru că am văzut de-a lungul timpului destui oameni politici care au folosit credinţa pentru a-i manipula pe ceilalţi. Însă, am observat că discreţia mea cu privire la credinţă s-a transformat în minciuna că, de fapt, nu aş fi credincios, evident, tot o manipulare care nu ştiu cui ajută. Şi nu înţeleg cum au ajuns unii atât de jos, încât să atace poate cele mai profunde sentimente ale cuiva, cele care ţin de credinţă şi de Dumnezeu, într-un joc electoral meschin. Iisus spunea că atunci când te rogi, să o faci în sufletul tău, cu smerenie, nu în gura mare, de ochii lumii. M-aţi întrebat mai devreme cum rezist atacurilor. Eu nu văd că se poate răzbi altfel decât fiind bine înşurubat în credinţă. Învăţătura creştină are răspunsuri pentru multe întrebări şi are pilde care te pot întări atunci când începi să te îndoieşti că mergi pe drumul cel bun. Şi cu cât se înmulţesc cei care mă atacă şi care vor să discrediteze munca mea, cu atât îmi dau seama că acestea pot fi şi nişte lecţii de smerenie. Am învăţat de mic că mândria, orgoliul şi vanitatea te împiedică să fii maximul tău. Observ şi că devine o virtute, doar să dai citate din sfinţii părinţi, în adunări publice sau pe reţelele sociale, să arăţi ce bine cunoşti Scriptura sau vieţile sfinţilor. Eu cred că cel mai greu este de fapt să arăţi că poţi să trăieşti pe măsura acelor învăţături.
- În cazul când veţi rămâne în funcţia de prim-ministru şi după alegeri, credeţi că zestrea familială, "ţărănia" cu care aţi pornit în lume, vă va fi de folos?
- Că voi fi eu sau altcineva prim-ministrul viitorului Guvern este mai puţin important. Guvernarea trebuie bazată pe principii solide, pe valori asumate, mai puţin pe oameni. Dar, ca să răspund întrebării dvs., eu cred că pentru orice om, modul în care este format, structurat, îl defineşte şi îl întregeşte profesional. Pentru mine, rădăcinile, zestrea, cum spuneţi dvs., sunt importante, aşa cum cred că sunt pentru majoritatea oamenilor. Să vă fac o confidenţă: atunci când îmi aleg colaboratorii, am în vedere atât criteriile de competenţă profesională, dar şi caracterul lor, profilul lor uman. Este esenţial să ştii că ai în echipă oameni alături de care ai încredere să traversezi deşertul. Îţi dă încredere şi te mobilizează!
"Soţia mea este punctul meu de echilibru"
- Soţia mea, Valérie, este punctul meu de echilibru. Ne susţinem, ne completăm, am mii de motive să-i mulţumesc că este alături de mine. Şi, cred că a devenit şi o bună româncă, prin trăire, nu declarativ. Mai mult, după anii pe care i-a petrecut cât a lucrat la Chişinău, mi se pare uneori că vorbeşte română cu un uşor accent moldovenesc, ceea ce e foarte special la noi în familie. Când am cunoscut-o, Valérie era deja îndrăgostită de România, vorbea puţin româneşte, pentru că fusese deja la noi în ţară. Iniţial, asta ne-a şi apropiat şi aşa ne-am descoperit. Da, Valérie iubeşte România, cunoaşte foarte bine problemele mediului rural românesc - asta a şi studiat, are aici propriile proiecte şi vrea să rămânem aici, în ţară, indiferent ce se va întâmpla după alegerile din decembrie.
- Să vorbim şi despre echipa dvs. de tehnocraţi. Ce i-a mânat în luptă? De ce au venit cu dvs. la Bucureşti, lăsându-şi rostul bun pe care-l aveau în străinătate?
- Unii au venit de unde erau ei, cu carierele lor, pentru că i-am rugat eu, deşi acolo aveau o carieră perfectă, familii şi un viitor strălucit, în funcţii bine plătite. Au venit nu doar la rugămintea mea, ci şi pentru că au simţit că trebuie să se implice, că nu mai pot critica modul în care se întâmplă lucrurile în România, doar de pe margine, ca spectatori. Şi sunt bucuros că atunci când au fost chemaţi să schimbe ceva din modul în care se fac lucrurile în România nu au refuzat şi şi-au pus expertiza acumulată în serviciul public sau în sectorul privat spre binele României. Alţii au venit de aici, din ţară, oameni care au stat multă vreme departe de politică sau, mai bine zis, de un anumit mod de a face politică, şi care au înţeles că acest an este o şansă să arătăm că se poate guverna şi altfel, în serviciul cetăţenilor, pentru interesul public. Aceşti tehnocraţi - adică oameni specializaţi în domeniul în care activează - probabil că aţi observat, nu au făcut mare spectacol mediatic la fiecare mărgică pe care Guvernul a făcut-o, pentru că nu imaginea ne-a interesat, ci interesul şi binele public. Şi ce e acest interes public? Sunt toate instrumentele prin care un ministru sau prim-ministrul poate lua puţin din povara aflată pe umerii românilor. Fie ca e vorba să nu mai piardă timp la cozi după adeverinţe inutile, sau să fie ajutaţi cu bani să se mute acolo unde găsesc un loc de muncă, dacă în localitatea în care se află nu sunt întreprinderi.
"Patriotismul se arată prin fapte, şi nu prin vorbe"
- Ca şi credinţa în Dumnezeu, patriotismul se arată mai degrabă prin fapte şi mai puţin prin vorbe. Sigur că sunt român şi îmi iubesc ţara, oricât ar vrea alţii să fabrice o altă imagine despre mine. Cât timp am lucrat la Bruxelles, aproape cinci ani din cei 47 de viaţă, nu mi-am uitat rădăcinile şi vocaţia. Pentru mine, definiţia patriotismului este în strânsă legătură cu faptele pe care le faci pentru ţara ta, şi mai puţin cu vorbele care nu te costă nimic să le rosteşti. Nu mi-a fost niciodată frică să-mi arăt patriotismul, dar mi-ar fi fost ruşine să clamez patriotismul, dacă prin ceea ce am făcut nu aş fi onorat acest sentiment.
- În situaţia că veţi ajunge prim-ministru, şi după alegerile viitoare, aşa cum mulţi şi-o doresc, cum ar arăta România visului dvs.?
- România mea este o ţară în care tradiţia nu trebuie aşezată împotriva modernităţii, ci trebuie ca cele două curente să se armonizeze spre binele cetăţenilor. România este ţara în care modestia şi bunul simţ al oamenilor nu trebuie confundate cu renunţarea la demnitate. Am început împreună cu preşedintele Iohannis un "şantier" extern, prin care vocea noastră se face auzită mai ferm în Europa şi în lume. Şi nu cred că doar un om sau doi sau doar 100 de demnitari trebuie să facă bine ţării, ca într-un final să ne meargă mai bine. Toţi trebuie să tragem la aceeaşi căruţă pentru ca lucrurile să meargă, şi să simţim prosperitatea pe care acest popor are potenţial să o atingă în doar câţiva ani.
- Domnule Dacian Cioloş, ce motive ne oferiţi pentru a crede că dvs. sunteţi, şi în viitor, cea mai potrivită persoană pentru rolul de premier?
- Eu nu pot să ofer astfel de garanţii. Un singur lucru pot să garantez: munca mea. De fiecare dată când mi s-a dat ceva de făcut, am muncit în fiecare zi, ca şi când aceea ar fi fost ultima. Şi dacă mi se va da o şansă să continui lucrurile începute, voi lucra la fel, şi doar cu gândul la oameni. Că voi fi eu sau altcineva, cum spuneam şi mai devreme, este mai puţin important.
Şi pentru că mai este puţin până la vot, îi îndemn pe români, ca pe 11 decembrie să iasă din casă şi să vină la urne. Este nu numai un drept fundamental, dar şi responsabilitatea noastră civică, să alegem, conform aşteptărilor pe care le avem pentru următorii patru ani.
Fotografii de: Ioana Botezatu, Steluţa Popescu, Radu Bădoiu, Anca Păduraru
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
