DACIAN CIOLOȘ - Primul Ministru al României - "Pentru mine, acasă este în România. Locul meu este aici"

Săptămâna aceasta se împlinește un an de când la conducerea României a fost nu­mit un guvern de așa-ziși "tehnocrați", mai exact, de profesioniști nepolitici ai dome­nii­lor de dezvoltare a țării. Pentru că în larma publică de la noi, faptele sunt greu de distins de vorbe și ade­vărul de minciuni, l-am rugat pe primul mi­nistru al României să "depună" o "carte de vizită" spre fo­losul cititorilor noștri, majoritatea lor aflați de­parte de București, în provincie și în străinătate. Car­tea de vizită a unui om care a condus țara timp de 365 de zile, și cu greu, și cu bine, dar, în orice caz, cu onestitate și demnitate, și care se pregătește să ducă la bun sfârșit activitatea începută.

"Doar fierul călit rezistă. Fără foc se rupe și te lasă cu căruța-n drum"

- Cartea dv. de vizită era cunoscută cu mult înainte de a vă întoarce în România, pentru a ocupa calitatea de prim ministru: ați fost comisar european, ați deținut alte  funcții importante, în prin­cipal din domeniul agriculturii, cu rezultate care s-au simțit pozitiv și în satele noastre. Ce v-a în­demnat să părăsiți instituțiile europene, pentru a veni acasă, acolo un­de știați, cu siguranță, ce vă aș­teaptă din par­tea "eli­telor" noastre po­li­ti­ce?

- Niciodată nu am fost departe de Ro­mâ­nia. Chiar dacă am studiat doi ani în Fran­ța, când mi-am făcut studiile de specia­li­zare, și am lucrat patru ani și jumătate la Bruxelles, în Belgia, cât am fost comisar eu­ropean, am consi­derat întotdeauna că sunt experiențe temporare, deși valoroase, perioade de acumulare, care au contribuit la definirea și maturizarea mea personală și profesională. Nu am plecat cu gândul să rămân în străinătate. În permanență am avut credința că mă voi întoarce acasă, în România. Am fost conectat la tot ce se întâmplă acasă, am urmărit cu atenție transformările sociale, economice, politice și, desigur, nu m-am îndepărtat de familie și de prieteni. De altfel, cele mai multe dintre mo­men­tele importante le-am petrecut alături de ai mei. Fără să exagerez, aș spune că am făcut naveta între România și Bruxelles. Pentru mine, acasă este aici, în România, locul meu este aici, iar această convin­gere nu îmi va fi zdruncinată de niciun argu­ment. Înțeleg dublul substrat al întrebării dum­nea­voastră: da, știam foarte bine ce mă așteaptă.  Știam că nu va fi ușor. Dar am considerat că sunt dator să întorc țării mele, dacă va fi nevoie, priceperea mea, timpul și strădania, și că voi reuși să-i conving și pe alții să o facă, din convingerea că se poate gu­ver­na cu onestitate, bună credință și bun simț. 

-  S-a vorbit mult, în presă, despre rădăcinile dvs. țărănești, de care se pare că sunteți mândru. Ce datorați norocului de a vă fi născut într-o fa­milie de țărani?

- De fapt, părinții mei sunt copii de țărani, iar eu mi-am petrecut toată copilaria la țară, unde am crescut și m-am format ca om. Ce datorez? Echi­librul. Și răbdarea, stăruința de a munci, de a trudi, cum spunem noi, românii, până când lucrurile încep să dea roade. Înțelegerea că omul este parte a naturii și este conectat cu natura. Perioada pe care am petrecut-o alături de bunicii din partea mamei, anii aceia în care am muncit pământul, au con­tribuit la devenirea mea și m-au ajutat să ramân cu picioarele pe pământ. Satul românesc a păstrat și păstrează încă valori și tradiții autentice, care pro­movează moralitatea, buna cuviință, credința, condamnă minciuna, impostura și aroganța. Te învață să fii statornic, să-ți iubești semenii, pămân­tul pe care îl lucrezi. Sunt valori pe care le-am înțeles și mi le-am asumat ca mod de viață. Și care m-au ajutat să fiu consecvent cu mine însumi, cu principiile și responsabilitățile pe care mi le-am asumat, și să înțeleg că nimic din ceea ce se cons­truiește pe minciună nu va dura. Că lucrurile te­mei­nice se clădesc pe adevăr, pe onestitate față de tine însuți și față de semeni. Că lucrurile durabile se clădesc în timp, cu răbdare și dedicare. Că difi­cul­tățile sunt parte din firescul maturării și coacerii și ele nu trebuie evi­tate ci în­fruntate. Doar fierul călit re­zistă. Fă­ră foc, fierul se ru­pe și te lasă cu că­ru­ța-n drum.

- A venit toam­na. Mai țineți minte cum arăta, la vre­mea asta, satul copi­lăriei? A­veți o amin­tire spe­cială, le­­gată de toam­nele de a­tunci?

- Sunt imagini, percepții, amintiri, pe care le văd prin ochii copilăriei. Îmi amin­tesc că mer­geam cu bu­ni­cul meu și cu tot sa­tul la recoltat ceapa - ceapa faimoasă de Pe­ricei. Îmi amintesc de pământul umed sub tălpi. Îmi amin­tesc de nenumărate chipuri de oameni. Și cât de fas­ci­nant a fost să înțeleg cât de repe­de și de ge­ne­ros te răsplătește pă­mân­­tul. Cum doar la câ­teva luni după ce îl în­să­mân­țezi, îți în­toar­ce grija, preocu­parea și efortul. 

"Am guvernat responsabil, transparent, cu grijă pentru oameni și pentru resursele publice"

- Toamna 2016 va fi mai grea pentru dvs. O toamnă a bilanțului muncii de premier, pe care ați desfășurat-o vreme de un an.

- Toamna va rămâne, pentru mine, anotimpul bilanțului, în mai multe sensuri. Iar ultimii ani mi-au dat motive să-mi întăresc această convin­gere. În urmă cu doi ani, în 2014, am tras linie și am evaluat ce am făcut eu în mandatul de comisar eu­ropean pentru agricultură. Nu este momentul să dezvolt acum această problemă, însă sunt mândru că am venit cu o re­formă a Politicii Agricole Co­mune, care orien­tea­ză politici și resurse europene pentru conso­lidarea agriculturii de mijloc, pentru susținerea fermierilor mici și pentru dezvoltarea mediului rural, așa cum România are nevoie. A fost felul meu de a întoarce României onoarea făcută de a mă fi trimis comisar european pentru agricul­tură. În aceste zile, îmi fac un alt bilanț, la un an de la preluarea funcției de prim-ministru. Sunt multe lucruri pe care le-am făcut împreună cu echipa mea. Am guvernat responsabil, transparent, cu gri­jă pentru oameni și pentru resursele publice. Am pus sănătatea și educația în centrul preocu­părilor noas­tre, conștienți că sunt bazele dezvoltării socia­le și că persoanele vulnerabile trebuie să aibă acces la servicii medicale, la școală și să fie ajutate să iasă din sărăcie. Am luat măsuri să combatem furtul, indiferent că vorbim despre furtul intelec­tual, plagiatul, furtul din banii publici, al lemnului din păduri sau al alegerilor. Am luat măsuri să ajutăm oamenii fără un loc de muncă să se anga­jeze și să aibă un venit stabil. Am început reforme importante în mai multe domenii, reforme de care românii au nevoie. Dar deși am pus pe un făgaș ireversibil multe schimbări, nu înseamnă că am reușit să fac tot ce mi-am propus. Este necesară o reformă pro­fundă a administrației, pentru care este nevoie de timp și de asumare politică. De o nouă lege a salarizării pen­tru sistemul bugetar, astfel încât oamenii să fie plătiți corect pentru munca lor. În această privință am făcut o treabă temeinică. La Ministerul Muncii se află, într-o etapă foarte aproape de finalizare, un proiect de lege care, aplicat în timp, va co­recta inechitățile atât de grave pe care le-am găsit în sistemul de sa­larizare din fonduri publice. O parte din aceste inechități, din sănătate, educație, le-am îndreptat. Pentru altele, avem nevoie de timp. Vom lăsa pe masă acest proiect noului Parlament, noului Gu­vern. Sunt măsuri de reducere a sărăciei, pe care le-am luat, dar care trebuie continuate pentru a-și produce efectele. Societatea românească trebuie să progreseze într-un ritm mai rapid, mai susținut și mai temeinic decât în ultimii ani.

"Suntem foarte legați în familie"

- Să ne întoarcem puțin înapoi, în Sălaj, locul obârșiei dvs. Cum au reacționat părinții când ați fost numit premier? Mai țineți legătura cu ei? Vă mai sfătuiți? Cum vedeți viitorul țăranului român din satul tradițional?

- Ca și mine, și familia mea - mama, fratele, sora, bunicul meu, au înțeles că responsabilitatea acestei funcții este uriașă. Suntem foarte legați, avem o relație strânsă și, indiferent de funcția pe care temporar o ocup, de timpul care îmi rămâne, suntem apropiați. Știți cum se spune: sângele apă nu se face. Recunosc că prin formare și din pasiune, am o preocupare crescută pentru proble­mele mediului rural, ale agriculturii. Din păcate, în ultimii ani, satele românești s-au de­populat, au sărăcit, tinerii au plecat să lu­creze la oraș. Și aici am lucrat cu pre­dilecție, astfel încât să schimbăm această tendință, prin măsuri care să încurajeze clasa de mijloc, vitală pen­tru agricultură și pentru dezvoltarea zonelor rurale. Prin pa­chetul de măsuri ?Clasa de mijloc la sate", am încercat tocmai să um­plem acest gol, bazându-ne, desigur, pe fon­durile și mă­surile oferite de Politica Agricolă Co­mună, dar venind și cu alte măsuri națio­nale, care să acționeze complementar.

- Faceți un mic scenariu al satului ro­mânesc, așa cum vi-l doriți dvs.

- Când am preluat guvernarea, am găsit blocate plățile directe - subvențiile pentru agricultură: pe de o parte, din cauza faptului că a fost primul an de aplicare a noii Politici Agri­cole Comune, pe de altă parte, din ca­uza unor decizii întârziate în plan național. Am făcut un efort uriaș să recuperăm în­târzierile apărute. Am făcut plățile pentru campania 2015 și am reușit să acordăm avansurile din plățile aferente campaniei 2016. Plățile directe de care vor beneficia agricultorii în perioada 2014-2020 vor fi aproape duble față de cele plă­tite în anii pre­cedenți. Creșterea subven­țiilor pentru agri­cultorii din noile state membre a fost una din­tre prioritățile mele, cât am fost co­misar european. Nu a fost un proces ușor, dar sub­vențiile vor continua să crească, trep­­tat, și vor ajunge la media eu­ropeană, un­deva după 2020. În vreme ce pentru agri­cultorii vestici subvențiile vor scădea, pen­tru ai noștri, subvențiile vor crește. Pentru a încuraja ti­nerii să dez­volte mici afaceri în agricultură, am gândit o sche­mă de finanțare prin care să primească cu un sfert mai mult decât se alocă, în general, prin plăți directe la hectar. De asemenea, avem schema mi­cilor fer­mieri prin care se alocă până la 1250 de euro pe hectar, fără prea multe complicații birocratice. În plan național, pentru a susține investițiile în agricultură și pen­tru a-i încuraja pe fermieri să-și deschidă sau să-și extindă afacerile, am decis re­ducerea TVA pentru inputuri și lucrări agricole de la 20% la 9%. Măsura se aplică de la 1 august, pentru livrarea ce­lor mai importante pro­duse utilizate pentru producția agricolă. În această categorie intră îngrășăminte, pes­ticide, semințe și alte produse agricole des­tinate însămânțării sau plantării, precum și pentru prestările de servicii specifice de tipul celor utilizate în sectorul agricol, cum sunt: arat, se­mănat, prășit, ierbi­cidat, recoltat, fertilizat, greblat, balotat etc. Așa cum spuneam, zonele ru­rale sunt cele mai afectate de sărăcie. Am pus împreună fon­durile naționale și europene pentru a veni cu mă­suri de combatere a sărăciei și ex­clu­ziunii sociale și pentru a crește accesul oa­me­nilor din categorii defavorizate la servicii de să­nătate și educație.

- Ați dat o declarație care a făcut înconjurul României: "Cred în familie". Care este șansa familiei, în neașezarea lumii în care trăim, când tot mai mulți tineri par să amâne viața sub același acoperiș?

- În primul rând, nu cred că un model familial se impune într-o societate doar prin lege. El este sădit, cultivat cu grijă, în timp, de comunitate. Or, aici tradiția este importantă, iar modelul familiei tradiționale, așa cum este văzut de români, nu poate fi nici modificat, nici subminat de efectele modernității. Societatea românească a evoluat și s-a modernizat în jurul familiei, și azi vedem cât de problematică este îndepărtarea părinților de copii, prin fenomenul migrației, mai mult sau mai puțin temporare. Cred că acesta este un argument în plus să susținem familia pentru a avea o societate sănătoasă.

"Știu exact cine sunt, de unde vin și nu mi-am propus să par altceva"

- D-le prim-ministru, cum se explică tăria dvs. în fața atacurilor, criticilor și persiflărilor la care sunteți supus?

- Eu știu exact cine sunt, de unde vin și nu mi-am propus să par altceva. Când sunt remarci de bun simț, făcute cu bună credință, chiar critici fiind, le iau în seamă, meditez la ele și încerc să mă schimb. Când sunt răutăcioase sau cu scopul de a denigra cu orice preț, cu umilință, îl las pe Dum­nezeu să le  judece. Rezist, pentru că nu mă în­doiesc de mine, îmi cunosc limitele - atât pe cele de jos, cât și pe cele de sus. Poate că nu în toate apa­­rițiile publice am fost foarte spontan sau spu­mos, așa cum încearcă politicienii să pozeze, dar să știți că nu am venit în fruntea Guvernului ca să fiu altceva decât sunt. Mi s-au făcut recomandări de la tot felul de binevoitori, ba să răspund mai tare la insulte, ba să mai lucrez la dicție sau la accentul de Sălaj. Sigur că aș fi putut să fac și asta, dar pe cine-ar fi ajutat dacă mi-aș fi pierdut timpul să mă transform într-un demnitar de salon, cu replici bine construite în laboratoare de comunicare, în loc să rezolv mai multe lucruri pentru oameni, în timpul scurt pe care l-am avut? Ce ar avea românii de câș­tigat, dacă eu mi-aș pierde vremea răspunzând atacu­rilor unuia sau altuia? Absolut nimic. Poate doar aș alimenta disputa și starea de încordare sau de răutate. Dacă aș fi răspuns, probabil că intram într-o spirală a conflictului, pentru că imediat ar fi ripostat cei care m-au insultat prima dată. Și ajun­geam din nou într-un război verbal, în loc să mun­cim în folosul cetă­țenilor. Mi-am asumat o treabă și nu cred că man­datul pe care mi l-a dat Parla­mentul a fost să distrez poporul cu dispute la tele­vizor. Cu atât mai puțin acest mandat nu mi-a fost dat pentru a mă angaja în dis­pu­te cu oamenii politici avizi de ca­pital electoral. Nu pretind că nu mă ating aces­te atacuri, în special cele prin care se încearcă indu­cerea ideii că nu îmi iubesc țara sau că îi disprețuiesc pe români. Astea sunt min­ciuni evidente, dar cred că faptele spun adevăratele povești despre un om, și nu jignirile și petardele lansate de unul sau de altul. Iubirea de țară și pentru popor se trăiește, nu se declară, se arată prin fapte, și nu prin vorbe, oricât de bine tic­lu­ite ar fi.

"Iisus spunea că atunci când te rogi, să o faci în sufletul tău, cu smerenie, nu în gura mare, de ochii lumii"

- Printre valorile în care credeți și care vă motivează viața se numără și credința?

- Nu am dorit să vorbesc public despre credința mea, pentru că am văzut de-a lungul timpului destui oameni po­litici care au folosit credința pentru a-i manipula pe ceilalți. Însă, am observat că discreția mea cu privire la credință s-a transformat în minciuna că, de fapt, nu aș fi credincios, evident, tot o manipulare care nu știu cui ajută. Și nu înțeleg cum au ajuns unii atât de jos, încât să atace poate cele mai profunde sentimente ale cui­va, cele care țin de credință și de Dum­nezeu, în­tr-un joc electoral mes­chin. Iisus spunea că atunci când te rogi, să o faci în sufletul tău, cu smerenie, nu în gura mare, de ochii lumii. M-ați întrebat mai devreme cum rezist atacurilor. Eu nu văd că se poate răzbi altfel decât fiind bine în­șurubat în credință. Învățătura creștină are răspunsuri pentru multe întrebări și are pilde care te pot întări atunci când începi să te îndoiești că mergi pe drumul cel bun. Și cu cât se înmulțesc cei care mă atacă și care vor să discrediteze munca mea, cu atât îmi dau seama că acestea pot fi și niște lecții de smerenie. Am învățat de mic că mândria, orgoliul și vanitatea te împiedică să fii maximul tău. Observ și că devine o virtute, doar să dai citate din sfinții părinți, în adunări publice sau pe rețelele sociale, să arăți ce bine cunoști Scriptura sau viețile sfinților. Eu cred că cel mai greu este de fapt să arăți că poți să trăiești pe măsura acelor învățături.

- În cazul când veți rămâne în funcția de prim-ministru și după alegeri, credeți că zestrea familială, "țărănia" cu care ați pornit în lume, vă va fi de folos?
 
- Că voi fi eu sau altcineva prim-ministrul viitorului Guvern este mai puțin important. Gu­ver­narea trebuie bazată pe principii solide, pe valori asumate, mai puțin pe oameni. Dar, ca să răspund întrebării dvs., eu cred că pentru orice om, modul în care este format, structurat, îl definește și îl în­tregește profesional. Pentru mine, rădăcinile, zes­trea, cum spuneți dvs., sunt importante, așa cum cred că sunt pentru majoritatea oamenilor. Să vă fac o confidență: atunci când îmi aleg colaboratorii, am în vedere atât criteriile de competență pro­fe­sională, dar și caracterul lor, profilul lor uman. Este esențial să știi că ai în echipă oameni alături de care ai încredere să traversezi deșertul. Îți dă încredere și te mobilizează!

"Soția mea este punctul meu de echilibru"

- Soția dvs., Valérie Cioloș-Villemin, pare și ea a fi un om de echipă, un tovarăș de "cursă lungă", un partener de nădejde pentru un om a cărui viață înseamnă, îna­inte de toate, munca...
 
- Soția mea, Valérie, este punctul meu de echi­libru. Ne susținem, ne completăm, am mii de mo­tive să-i mulțumesc că este alături de mine. Și, cred că a devenit și o bună româncă, prin trăire, nu declarativ. Mai mult, după anii pe care i-a petrecut cât a lucrat la Chi­șinău, mi se pare une­ori că vor­bește română cu un ușor accent mol­do­ve­nesc, ceea ce e foar­te spe­cial la noi în fa­milie. Când am cu­nos­cut-o, Valérie era de­ja îndrăgostită de Ro­­mâ­nia, vorbea pu­țin ro­mânește, pen­­­­tru că fu­se­se deja la noi în țară. Ini­țial, asta ne-a și apro­piat și așa ne-am des­co­perit. Da, Valérie iu­bește Ro­mânia, cu­noaș­te foar­te bine pro­ble­mele mediu­lui rural românesc - as­ta a și stu­diat, are aici pro­priile pro­iec­te și vrea să ră­mâ­nem aici, în țară, indi­fe­rent ce se va în­tâm­pla după ale­gerile din de­cem­­brie.

- Să vorbim și des­pre echipa dvs. de tehno­crați. Ce i-a mânat în luptă? De ce au venit cu dvs. la București, lăsân­du-și rostul bun pe ca­re-l a­veau în străină­ta­te?

- Unii au venit de unde erau ei, cu carierele lor, pentru că i-am rugat eu, deși acolo aveau o carieră perfectă, familii și un viitor stră­lucit, în funcții bine plătite. Au venit nu doar la rugămintea mea, ci și pentru că au simțit că trebuie să se implice, că nu mai pot critica mo­dul în care se întâmplă lu­crurile în România, doar de pe mar­gine, ca spectatori. Și sunt bucuros că atunci când au fost che­­mați să schimbe ceva din mo­dul în care se fac lu­crurile în România nu au refuzat și și-au pus expertiza acumulată în serviciul pu­blic sau în sectorul privat spre binele României. Alții au venit de aici, din țară, oameni care au stat multă vreme departe de politică sau, mai bine zis, de un anumit mod de a face po­litică, și care au înțeles că acest an este o șansă să ară­tăm că se poate guverna și altfel, în serviciul cetă­țe­nilor, pen­tru interesul pu­blic. Acești tehno­crați - adi­că oameni specializați în domeniul în care activează - pro­babil că ați observat, nu au făcut mare spectacol me­diatic la fiecare mărgică pe care Guvernul a fă­cut-o, pentru că nu imaginea ne-a interesat, ci interesul și binele pu­blic. Și ce e acest interes public? Sunt toate instrumentele prin care un ministru sau prim-ministrul poa­te lua puțin din povara aflată pe umerii românilor. Fie ca e vor­ba să nu mai piar­dă timp la cozi după ade­verințe inutile, sau să fie ajutați cu bani să se mute acolo unde găsesc un loc de muncă, dacă în localitatea în care se află nu sunt între­prin­deri.

"Patriotismul se arată prin fapte, și nu prin vorbe"

- O întrebare de o mie de puncte: sunteți pa­triot, d-le prim-mi­nis­tru? Cum vă ra­portați la cu­vân­tul acesta grav com­pro­mis în Ro­mâ­nia?

- Ca și credința în Dumnezeu, pa­tri­o­­tismul se arată mai degrabă prin fapte și mai puțin prin vor­be. Sigur că sunt ro­mân și îmi iu­besc țara, ori­cât ar vrea alții să fabrice o altă ima­gine despre mi­ne. Cât timp am lu­crat la Bru­xelles, a­proape cinci ani din cei 47 de via­ță, nu mi-am uitat rădă­ci­nile și vocația. Pen­tru mine, de­fini­ția pa­triotismului este în strânsă legă­tură cu faptele pe care le faci pentru țara ta, și mai puțin cu vor­bele care nu te costă ni­mic să le rostești. Nu mi-a fost nicio­dată frică să-mi arăt pa­trio­­tismul, dar mi-ar fi fost rușine să clamez patrio­tismul, dacă prin ceea ce am făcut nu aș fi onorat acest sentiment.

- În situația că veți ajunge prim-ministru, și după alegerile viitoare, așa cum mulți și-o doresc, cum ar arăta România visului dvs.?

- România mea este o țară în care tradiția nu trebuie așezată împotriva modernității, ci trebuie ca cele două curente să se armonizeze spre binele cetățenilor. România este țara în care modestia și bunul simț al oamenilor nu trebuie confundate cu renunțarea la demnitate. Am început împreună cu președintele Iohannis un "șantier" extern, prin care vocea noastră se face auzită mai ferm în Europa și în lume. Și nu cred că doar un om sau doi sau doar 100 de demnitari trebuie să facă bine țării, ca într-un final să ne meargă mai bine. Toți trebuie să tra­gem la aceeași căruță pentru ca lucrurile să meargă, și să simțim prosperitatea pe care acest popor are potențial să o atingă în doar câțiva ani.

- Domnule Dacian Cioloș, ce motive ne oferiți pentru a crede că dvs. sunteți, și în viitor, cea mai potrivită persoană pentru rolul de premier?

- Eu nu pot să ofer astfel de garanții. Un singur lucru pot să garantez: munca mea. De fiecare dată când mi s-a dat ceva de făcut, am muncit în fiecare zi, ca și când aceea ar fi fost ultima. Și dacă mi se va da o șansă să continui lucrurile începute, voi lucra la fel, și doar cu gândul la oameni. Că voi fi eu sau altcineva, cum spuneam și mai devreme, este mai puțin important. Nu persoana contează, atâta vreme cât guvernează cu onestitate, corec­titudine și integritate. Acesta este și motivul pentru care am ales să nu candidez, să nu mă implic po­litic, ci să vin cu o platformă circumscrisă unui alt mod de a guverna, decât cel pe care l-am avut până în noiembrie 2015.
Și pentru că mai este puțin până la vot, îi în­demn pe români, ca pe 11 decembrie să iasă din casă și să vină la urne. Este nu numai un drept fun­damental, dar și responsabilitatea noastră civică, să alegem, conform așteptărilor pe care le avem pen­tru următorii patru ani.

Fotografii de: Ioana Botezatu, Steluța Popescu, Radu Bădoiu, Anca Păduraru