Cum să-i explici că, în ciuda condamnărilor penale, a punerilor sub urmărire judiciară, a suspiciunilor de implicare în acte oneroase, alegătorii continuă să îi voteze pe politicienii corupţi, să susţină partidele populiste, al căror scop este, în fapt, confiscarea puterii în interes propriu? De ce vor vota gorjenii, de exemplu, într-o veselie, lista PSD, deschisă de un hoţ dovedit (furtul intelectual fiind doar una din fraudele individului), iresponsabilul miştocar Victor Ponta, sau bucureştenii, aceeaşi listă, condusă (la Senat) de "abramburica", Ecaterina Andronescu, cea care a distrus, în numele clientelei politice, învăţământul românesc? Ce să priceapă un străin din orientarea voturilor spre liste de corupţi cunoscuţi, spre găşti de penali nominalizaţi de media şi "încadraţi" de DNA, precum ALDE, când, raţional, un asemenea act înseamnă acceptul de a fi furaţi şi minţiţi? Argumentul resemnării istorice a românilor faţă de ticăloşia clasei politice dominante nu este suficient. "Toate partidele sunt aceeaşi mizerie" nu sună convingător, după un sfert de veac de exprimare liberă a preferinţelor politice. Tot aşa cum constatarea "ştim că fură, dar ne lasă şi nouă ceva" nu este decât concluzia perversă a derutei provocate de mişcările contradictorii ale "actorilor" ce afirmă că "reprezintă poporul". În cei peste douăzeci şi cinci de ani de la prăbuşirea comunismului, dezamăgirile electoratului conştient au fost atât de numeroase, încât detaşarea, dezinteresul pentru ierarhiile propuse în fruntea statului devin, aproape, inteligibile. Speranţele puse în guvernarea CDR+PD, voturile date PNL şi candidatului Băsescu la "prezidenţiale" au fost împinse în derizoriu de "realizările" acestora sau de evoluţia lor ulterioară. Nu doar un observator străin, ci chiar şi un alegător român nu mai poate să-şi explice de ce reformistul Băsescu se situează acum, după ce şi-a încheiat mandatele prezidenţiale, pe poziţii asemănătoare cu opozanţii săi, cu duşmanii săi declaraţi de atunci. După toate aparenţele, aşadar, PSD, ALDE şi alte grupări de politicieni dovediţi corupţi au cele mai mari şanse de a câştiga şi alegerile actuale, menţinând astfel România în "băltirea" care o plasează la coada Europei.
O primă constatare ar fi aceea că electoratul PSD-ist (şi al formaţiunilor satelitare) este un electorat captiv, alcătuit din cetăţeni asistaţi (pensionari, şomeri, lumpeni), ancoraţi în prezent, trăind - practic - de pe o zi pe alta. Mentalitatea lor a fost deformată sub comunism şi, pentru ei, nu contează abuzurile celor "de deasupra", dacă aceştia le asigură minimul cotidian. PSD-ul, depozitarul strategiilor politice de tip comunist, a ştiut întotdeauna să satisfacă speranţele limitate ale unui asemenea electorat, de la găleţile de plastic, micii şi berea dăruite la alegeri, la promisiunile deşănţate de măriri ale salariilor, pensiilor şi ajutoarelor sociale, fără legătură cu posibilităţile reale ale bugetului de stat. Ponderea acestui electorat a scăzut însă, în sfertul de veac scurs, în mod natural, chiar dacă şi alte valuri de pensionari ori şomeri s-au alăturat asistaţilor. Votul lor a fost (şi este) totuşi unitar, spre deosebire de cel al electoratului-critic, conştient de faptul că viitorul nu poate fi clădit pe minciună, perpetuarea hoţiei de sistem ori menţinerea ierarhiei clientelare. Tocmai pentru că este informat, conştient de capcanele populismului, acest electorat votează selectiv sau nu votează, amendând astfel partidele care s-au declarat reformiste. "Căderile" PNL-ului se datorează inconstanţei sale în concretizarea programelor anunţate, politicianismului şi corupţiei unor lideri ai săi, deschiderilor spre compromisuri puţin onorabile în administraţia centrală şi locală. Defuncta USL (alianţa PNL-PSD), care a câştigat triumfal alegerile din 2012 - pe fondul crizei economice şi al măsurilor drastice de stopare a ei, luate de guvernul PDL-ist condus de Emil Boc - a fost cel mai derutant exemplu de "trădare" a opţiunilor electoratului şi de confirmare a echivalenţei mincinoase "PNL-PSD, aceeaşi mizerie". Trădările PNL-ului, dar şi speranţa de a demola "sistemul ticăloşit", în care acesta s-a înscris vrând-nevrând, au împins o parte a electoratului să reacţioneze "la cald", afectiv, votând atunci un iluzoriu "partid-justiţiar", PPDD-ul, partid-oportunist, achiziţionat ulterior "la bucată" de grupările dornice să formeze conjunctural o majoritate parlamentară. Cele 14-15 procente pentru PPDD indică faptul că destui votanţi au fost şi sunt în căutare de "altceva", atunci când se decid să-şi exprime opţiunea. Noua grupare politică de acum, USR-ul, nu are însă "profilul" PPDD-ului, fiind, dimpotrivă, expresia programatică a celei mai cultivate părţi a electoratului-critic. USR-ul va rupe voturi din opţiunile liberale, mai ales pentru că PNL-ul continuă "să spună una şi alta să fumeze", votând în Parlament iniţiativele populiste ale PSD-ului. USR-ul a apărut, totuşi, relativ târziu şi nu mai poate realiza o "masă critică" a votanţilor antisistem, decât dacă se produce vreo gafă PSD-istă monumentală, precum cea de la "prezidenţiale".
Din păcate, PSD-ul, secondat de partidul corupţilor pe faţă, ALDE, are, aşadar, perspectiva unei reveniri triumfătoare la guvernare, revenire ce-i va costa pe români alţi patru ani de dezamăgire, revoltă tăcută sau resemnare, pentru că, pentru oricine priveşte în viitor, este clar că acesta va fi, astfel, închis. Vor confirma oare ei, pe 11 decembrie, legenda meşterului Manole sau, în sfârşit, vor înţelege că se poate şi altfel?
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
