Cum să-i explici că, în ciuda condamnărilor penale, a punerilor sub urmărire judiciară, a suspiciunilor de implicare în acte oneroase, alegătorii continuă să îi voteze pe politicienii corupți, să susțină partidele populiste, al căror scop este, în fapt, confiscarea puterii în interes propriu? De ce vor vota gorjenii, de exemplu, într-o veselie, lista PSD, deschisă de un hoț dovedit (furtul intelectual fiind doar una din fraudele individului), iresponsabilul miștocar Victor Ponta, sau bucureștenii, aceeași listă, condusă (la Senat) de "abramburica", Ecaterina Andronescu, cea care a distrus, în numele clientelei politice, învățământul românesc? Ce să priceapă un străin din orientarea voturilor spre liste de corupți cunoscuți, spre găști de penali nominalizați de media și "încadrați" de DNA, precum ALDE, când, rațional, un asemenea act înseamnă acceptul de a fi furați și mințiți? Argumentul resemnării istorice a românilor față de ticăloșia clasei politice dominante nu este suficient. "Toate partidele sunt aceeași mizerie" nu sună convingător, după un sfert de veac de exprimare liberă a preferințelor politice. Tot așa cum constatarea "știm că fură, dar ne lasă și nouă ceva" nu este decât concluzia perversă a derutei provocate de mișcările contradictorii ale "actorilor" ce afirmă că "reprezintă poporul". În cei peste douăzeci și cinci de ani de la prăbușirea comunismului, dezamăgirile electoratului conștient au fost atât de numeroase, încât detașarea, dezinteresul pentru ierarhiile propuse în fruntea statului devin, aproape, inteligibile. Speranțele puse în guvernarea CDR+PD, voturile date PNL și candidatului Băsescu la "prezidențiale" au fost împinse în derizoriu de "realizările" acestora sau de evoluția lor ulterioară. Nu doar un observator străin, ci chiar și un alegător român nu mai poate să-și explice de ce reformistul Băsescu se situează acum, după ce și-a încheiat mandatele prezidențiale, pe poziții asemănătoare cu opozanții săi, cu dușmanii săi declarați de atunci. După toate aparențele, așadar, PSD, ALDE și alte grupări de politicieni dovediți corupți au cele mai mari șanse de a câștiga și alegerile actuale, menținând astfel România în "băltirea" care o plasează la coada Europei.
O primă constatare ar fi aceea că electoratul PSD-ist (și al formațiunilor satelitare) este un electorat captiv, alcătuit din cetățeni asistați (pensionari, șomeri, lumpeni), ancorați în prezent, trăind - practic - de pe o zi pe alta. Mentalitatea lor a fost deformată sub comunism și, pentru ei, nu contează abuzurile celor "de deasupra", dacă aceștia le asigură minimul cotidian. PSD-ul, depozitarul strategiilor politice de tip comunist, a știut întotdeauna să satisfacă speranțele limitate ale unui asemenea electorat, de la gălețile de plastic, micii și berea dăruite la alegeri, la promisiunile deșănțate de măriri ale salariilor, pensiilor și ajutoarelor sociale, fără legătură cu posibilitățile reale ale bugetului de stat. Ponderea acestui electorat a scăzut însă, în sfertul de veac scurs, în mod natural, chiar dacă și alte valuri de pensionari ori șomeri s-au alăturat asistaților. Votul lor a fost (și este) totuși unitar, spre deosebire de cel al electoratului-critic, conștient de faptul că viitorul nu poate fi clădit pe minciună, perpetuarea hoției de sistem ori menținerea ierarhiei clientelare. Tocmai pentru că este informat, conștient de capcanele populismului, acest electorat votează selectiv sau nu votează, amendând astfel partidele care s-au declarat reformiste. "Căderile" PNL-ului se datorează inconstanței sale în concretizarea programelor anunțate, politicianismului și corupției unor lideri ai săi, deschiderilor spre compromisuri puțin onorabile în administrația centrală și locală. Defuncta USL (alianța PNL-PSD), care a câștigat triumfal alegerile din 2012 - pe fondul crizei economice și al măsurilor drastice de stopare a ei, luate de guvernul PDL-ist condus de Emil Boc - a fost cel mai derutant exemplu de "trădare" a opțiunilor electoratului și de confirmare a echivalenței mincinoase "PNL-PSD, aceeași mizerie". Trădările PNL-ului, dar și speranța de a demola "sistemul ticăloșit", în care acesta s-a înscris vrând-nevrând, au împins o parte a electoratului să reacționeze "la cald", afectiv, votând atunci un iluzoriu "partid-justițiar", PPDD-ul, partid-oportunist, achiziționat ulterior "la bucată" de grupările dornice să formeze conjunctural o majoritate parlamentară. Cele 14-15 procente pentru PPDD indică faptul că destui votanți au fost și sunt în căutare de "altceva", atunci când se decid să-și exprime opțiunea. Noua grupare politică de acum, USR-ul, nu are însă "profilul" PPDD-ului, fiind, dimpotrivă, expresia programatică a celei mai cultivate părți a electoratului-critic. USR-ul va rupe voturi din opțiunile liberale, mai ales pentru că PNL-ul continuă "să spună una și alta să fumeze", votând în Parlament inițiativele populiste ale PSD-ului. USR-ul a apărut, totuși, relativ târziu și nu mai poate realiza o "masă critică" a votanților antisistem, decât dacă se produce vreo gafă PSD-istă monumentală, precum cea de la "prezidențiale".
Din păcate, PSD-ul, secondat de partidul corupților pe față, ALDE, are, așadar, perspectiva unei reveniri triumfătoare la guvernare, revenire ce-i va costa pe români alți patru ani de dezamăgire, revoltă tăcută sau resemnare, pentru că, pentru oricine privește în viitor, este clar că acesta va fi, astfel, închis. Vor confirma oare ei, pe 11 decembrie, legenda meșterului Manole sau, în sfârșit, vor înțelege că se poate și altfel?