Hidrocefalia este o tulburare ce constă în acumularea de lichid în exces la nivelul creierului. Lichidul acumulat nu este apă, ci este lichid cefalorahidian, un lichid clar, care înconjoară creierul şi măduva spinării. În mod normal, acest lichid este produs la nivelul creierului, circulă prin cei 4 ventriculi cerebrali, se acumulează în nişte spaţii închise (cisterne), ce au rol de rezervoare şi sunt situate la baza creierului, spală suprafaţa creierului şi a măduvei spinării şi este apoi absorbit în circulaţia sanguină. Păstrarea echilibrului între producţia şi absorbţia de lichid cefalorahidian este esenţială. De obicei, lichidul este complet resorbit la nivelul circulaţiei sanguine, însă există situaţii în care este împiedicată secreţia, absorbţia sau circulaţia normală a lichidului cefalorahidian. În consecinţă, când se conturbă acest echilibru, apare hidrocefalia.
Trebuie ştiut că hidrocefalia poate fi cauzată de infecţii de genul meningitei bacteriene, de hemoragii subarahnoidiene sau de defecte ale măduvei spinale, de tipul siringomieliei sau mielomeningocelului.
La adulţi, este posibilă apariţia unui gen de hidrocefalie în care tensiunea lichidului cefalorahidian este normală, dar există o tulburare în absorbţia lui. Simptomele pot apărea gradat, după o meningită, un traumatism cranian, o hemoragie subarahnoidiană sau se pot dezvolta dintr-o cauză necunoscută.
În linii mari, există două tipuri de hidrocefalie, raportat la nivelul obstrucţiei. Dacă se evidenţiază un obstacol (ex. o anomalie morfologică, o tumoră la nivelul căilor normale de drenaj ale lichidului cefalorahidian), încadrarea se face în primul tip, şi anume hidrocefalia obstructivă. Dacă resorbţia este deficitară din cauza unei disfuncţionalităţi a organelor de resorbţie (frecventă la vârstnici), avem ceea ce se cheamă o hidrocefalie comunicantă. Frecvent există hidrocefalii mixte, în care avem de-a face atât cu o problemă resorbtivă, cât şi cu una obstructivă (infecţii, sângerări intracraniene etc.)
Scopul tratamentului hidrocefaliei este restabilirea echilibrului dintre secreţia şi absorbţia de lichid cefalorahidian. Din păcate, tratamentul hidrocefaliei este unul chirurgical, având în vedere că terapiile medicamentoase (acetazolamida) nu pun în evidenţă un efect terapeutic notabil şi constant. În cazul hidrocefaliei obstructive se poate practica un tratament endoscopic, minim invaziv (ventriculo-cisterno-stomie) sau, dacă este posibil, înlăturarea cauzei obstructive (tumoră, hematom etc.) Aceste două tipuri de tratament oferă pacientului şansa de a evita introducerea în corpul său a unui dispozitiv de drenaj mecanic, care prezintă riscuri importante.
Când cauza hidrocefaliei este de natură resorbtivă, se impune, totuşi, inserarea unor dispozitive de drenaj mecanic, urmând ca surplusul de lichid cefalorahidian să fie drenat în cavităţi naturale ale corpului, cum ar fi peritoneu, torace etc.
Uneori, există cauze tranzitorii de hidrocefalie, care se tratează iniţial cu dispozitive mecanice de drenaj extern, ce pot fi ataşate de pacient, până la câteva săptămâni, până când hidrocefalia dispare sau lichidul cefalorahidian devine limpede (derivaţii ventriculare externe, derivaţii lombare externe).
În concluzie, cea mai sigură opţiune de rezolvare a hidrocefaliei rămâne cea de natură intraoperatorie, în funcţie de cauza determinantă, de tipul şi severitatea afectării.
Aşa cum spuneam, medicaţia alopată este mai mult simptomatică şi, din păcate, nici remediile naturiste nu au evidenţiat un efect terapeutic mulţumitor. Nu neglijaţi!
Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor şi homeopat - Bucureşti, tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
"Ştiţi vreun leac pentru tiroidită Hashimoto?"
(Răspuns pentru MAGDA V. - Timişoara, F. AS 1198)
Stimată doamnă,
Tiroidita Hashimoto este, aşa cum aţi spus, o boală autoimună tiroidiană. Hormonii produşi de tiroidă influenţează multe dintre funcţiile corpului. Tulburarea este de 15-20 ori mai des întâlnită la femei decât la bărbaţi, iar grupa de vârstă cea mai des afectată este între 30-50 ani. Nu se ştie cauza exactă pentru care mecanismele de apărare ale corpului se întorc împotriva tiroidei, dar anumiţi factori - stres, infecţii, fumatul, nivel scăzut de vitamină D, factori genetici - sunt implicaţi în producerea acestei tulburări.
Manifestările clinice ale bolii includ: * Constipaţie; * Senzaţie de oboseală şi lipsă de energie; * Piele uscată; * Lipsă de transpiraţie; * Intoleranţă la frig; * Pierderea părului; * Tulburări ale menstruaţiei; * Insomnie şi somnolenţă în timpul zilei; * Dureri de articulaţii; * Creştere în greutate; * Pierdere de memorie; * Depresie; * Tulburări psihice; * Crampe musculare.
Fiindcă aceste simptome pot fi găsite la mai multe boli, atunci când se suspectează diagnosticul de boală Hashimoto, unele teste vor fi solicitate de medic. Ele includ printre altele: * TSH (hormonul de stimulare a tiroidei). * FT4 (hormonul tiroidian). * Anticorp TPO şi anti-Tiroglobulină, sunt arme produse de corp, îndreptate împotriva tiroidei. Nivelul lor este ridicat în boala Hashimoto. * Ecografia tiroidei poate fi de ajutor în stabilirea diagnosticului, precum şi în eliminarea suspiciunii de alte boli (unele mai periculoase). * Biopsie, necesită luarea unei bucăţi mici din glandă şi examinarea acesteia sub microscop. * Ar putea fi utile şi alte teste, cum ar fi pentru anemie, pentru funcţia rinichilor, nivelul de vitamina D.
Soluţii naturiste:
* Gestionarea stresului - eliminarea factorilor care ar putea produce stres psihic, cum ar fi anxietate. Puneţi-vă întrebarea de ce lupt pentru ceea ce lupt? Dacă pierd, ar fi totul terminat? Merită tot efortul? Este un mod de a pune lucrurile în perspectiva lor corectă şi am fi mai puţin anxioşi.
* Mişcarea fizică este un element important, căci ne ajută să eliminăm tensiunea fizică şi psihică.
* Încetaţi fumatul, căci este un factor de risc.
* Alcool cu moderaţie. Consumat în exces, va contribui la stările de tensiune care ar putea duce la boală.
* Suplimente de vitamină D, atunci când ea este în deficit. (S-a constatat o scădere semnificativă a TPO şi anti-Tiroglobulină la bolnavii care au primit suplimente de vitamină D.)
* Dietă, care să conţină plante marine cu iod (de evitat suplimentele directe de iod), legume şi vegetale. Evitaţi sursele de gluten, dacă sunteţi sensibil. Unele alimente - broccoli, căpşuni, alune, soia, printre altele, ar putea împiedica buna funcţionare a tiroidei. Ele pot fi gătite sau consumate în cantităţi moderate, devenind chiar un ajutor pentru glanda tiroidă.
* Suplimente ca Omega-3 şi Glutation, fier, zinc, seleniu, pot fi de mare folos (pentru tiroidă, anemie, căderea părului).
* Eliminaţi sursele de zahăr rafinat (fast food, dulciuri etc). Din ce în ce mai mult, se recunoaşte zahărul ca fiind o cauză importantă a inflamaţiei, mai ales la nivelul intestinelor şi al vaselor sanguine, ceea ce duce la boli autoimune.
* Nu strică un pic de grăsime în dietă. Mulţi hormoni din corp au nevoie de colesterol. Totuşi, doar un pic, căci există şi o tulburare a metabolismului grăsimilor la această boală.
* Luaţi în considerare schimbarea contraceptivelor orale cu altă metodă.
* Eliminaţi sursele de metale grele, inclusiv anumite tipuri de plombare a dinţilor, precum şi stocarea mâncărurilor în vase metalice. (Nici vasele de plastic nu sunt ideale.)
* Uleiul de nucă de cocos este recomandat ca un bun ajutor în tratament.
* Probioticele ar putea ajuta în cazurile când inflamaţia se află la nivelul intestinului gros.
* Acupunctura ajută foarte mult, prin echilibrarea energetică pe care o oferă.
* Homeopatia este un tratament excelent. Deşi medicamentul homeopat Thyroidinum ar fi primul pe listă, cea mai bună abordare este una individualizată.
Tiroidita Hashimoto este asociată cu mai multe boli autoimune, cum ar fi vitiligo, artrită reumatoidă, anemie, diabet, hepatită cronică, printre altele. Unele pot fi de un mare pericol. Prin urmare, vă sfătuim să nu vă trateaţi singură, ci doar în colaborare cu un medic specialist!
Vă urez succes!
Dr. IOAN GH. MĂRGINEAN - medic primar ORL - C.M.I. "SANOMED" Sibiu, Bd. Victoriei nr. 6, tel. 0722/73.52.72
"Băieţelul meu are hipoacuzie neurosenzorială bilaterală şi nu suportă proteza"
(Răspuns pentru ANA-MARIA V. - Bucureşti, F. AS nr. 1229)
În cazul băieţelului dvs., cu hipoacuzie neuro-senzorială, vocea şoptită nu o aude, sunetele ascuţite şi înalte sunt auzite mai prost decât cele joase, iar cele peste o anumită intensitate îl deranjează. Hipoacuzia neurosenzorială este însoţită adesea de zgomote în urechi (acufene) şi ameţeli (vertij).
Tratamentul surdităţii neuro-senzoriale este definit în raport cu diversele cauze, iar rezultatele sunt variabile de la caz la caz. În cazul descris de dvs., recomand administrarea a 10 perfuzii cu: Vitamina B1, B6, Pentoxifilin/Oxybral, Piracetam, tratament repetat de 2 ori pe an (pentru a preveni agravarea hipoacuziei). Perfuzia se administrează lent, intravenos, 20 picături/minut. Se continuă tratamentul cu Circulaţie Cerebrală Ceai (Ginkgo Biloba), Vitamax (extract din lăptişor de matcă şi ginseng), Ascolecitina 2 x 1 tabletă/zi, repetat în 2-3 cure pe an.
Tratamentul hipoacuziei neurosenzoriale este dificil şi adeseori este nevoie şi de protezare auditivă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
