Hidrocefalia este o tulburare ce constă în acumularea de lichid în exces la nivelul creierului. Lichidul acumulat nu este apă, ci este lichid cefalorahidian, un lichid clar, care înconjoară creierul și măduva spinării. În mod normal, acest lichid este produs la nivelul creierului, circulă prin cei 4 ventriculi cerebrali, se acumulează în niște spații închise (cisterne), ce au rol de rezervoare și sunt situate la baza creierului, spală suprafața creierului și a măduvei spinării și este apoi absorbit în circulația sanguină. Păstrarea echilibrului între producția și absorbția de lichid cefalorahidian este esențială. De obicei, lichidul este complet resorbit la nivelul circulației sanguine, însă există situații în care este împiedicată secreția, absorbția sau circulația normală a lichidului cefalorahidian. În consecință, când se conturbă acest echilibru, apare hidrocefalia.
Trebuie știut că hidrocefalia poate fi cauzată de infecții de genul meningitei bacteriene, de hemoragii subarahnoidiene sau de defecte ale măduvei spinale, de tipul siringomieliei sau mielomeningocelului.
La adulți, este posibilă apariția unui gen de hidrocefalie în care tensiunea lichidului cefalorahidian este normală, dar există o tulburare în absorbția lui. Simptomele pot apărea gradat, după o meningită, un traumatism cranian, o hemoragie subarahnoidiană sau se pot dezvolta dintr-o cauză necunoscută.
În linii mari, există două tipuri de hidrocefalie, raportat la nivelul obstrucției. Dacă se evidențiază un obstacol (ex. o anomalie morfologică, o tumoră la nivelul căilor normale de drenaj ale lichidului cefalorahidian), încadrarea se face în primul tip, și anume hidrocefalia obstructivă. Dacă resorbția este deficitară din cauza unei disfuncționalități a organelor de resorbție (frecventă la vârstnici), avem ceea ce se cheamă o hidrocefalie comunicantă. Frecvent există hidrocefalii mixte, în care avem de-a face atât cu o problemă resorbtivă, cât și cu una obstructivă (infecții, sângerări intracraniene etc.)
Scopul tratamentului hidrocefaliei este restabilirea echilibrului dintre secreția și absorbția de lichid cefalorahidian. Din păcate, tratamentul hidrocefaliei este unul chirurgical, având în vedere că terapiile medicamentoase (acetazolamida) nu pun în evidență un efect terapeutic notabil și constant. În cazul hidrocefaliei obstructive se poate practica un tratament endoscopic, minim invaziv (ventriculo-cisterno-stomie) sau, dacă este posibil, înlăturarea cauzei obstructive (tumoră, hematom etc.) Aceste două tipuri de tratament oferă pacientului șansa de a evita introducerea în corpul său a unui dispozitiv de drenaj mecanic, care prezintă riscuri importante.
Când cauza hidrocefaliei este de natură resorbtivă, se impune, totuși, inserarea unor dispozitive de drenaj mecanic, urmând ca surplusul de lichid cefalorahidian să fie drenat în cavități naturale ale corpului, cum ar fi peritoneu, torace etc.
Uneori, există cauze tranzitorii de hidrocefalie, care se tratează inițial cu dispozitive mecanice de drenaj extern, ce pot fi atașate de pacient, până la câteva săptămâni, până când hidrocefalia dispare sau lichidul cefalorahidian devine limpede (derivații ventriculare externe, derivații lombare externe).
În concluzie, cea mai sigură opțiune de rezolvare a hidrocefaliei rămâne cea de natură intraoperatorie, în funcție de cauza determinantă, de tipul și severitatea afectării.
Așa cum spuneam, medicația alopată este mai mult simptomatică și, din păcate, nici remediile naturiste nu au evidențiat un efect terapeutic mulțumitor. Nu neglijați!
Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor și homeopat - București, tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
"Știți vreun leac pentru tiroidită Hashimoto?"
(Răspuns pentru MAGDA V. - Timișoara, F. AS 1198)
Stimată doamnă,
Tiroidita Hashimoto este, așa cum ați spus, o boală autoimună tiroidiană. Hormonii produși de tiroidă influențează multe dintre funcțiile corpului. Tulburarea este de 15-20 ori mai des întâlnită la femei decât la bărbați, iar grupa de vârstă cea mai des afectată este între 30-50 ani. Nu se știe cauza exactă pentru care mecanismele de apărare ale corpului se întorc împotriva tiroidei, dar anumiți factori - stres, infecții, fumatul, nivel scăzut de vitamină D, factori genetici - sunt implicați în producerea acestei tulburări.
Manifestările clinice ale bolii includ: * Constipație; * Senzație de oboseală și lipsă de energie; * Piele uscată; * Lipsă de transpirație; * Intoleranță la frig; * Pierderea părului; * Tulburări ale menstruației; * Insomnie și somnolență în timpul zilei; * Dureri de articulații; * Creștere în greutate; * Pierdere de memorie; * Depresie; * Tulburări psihice; * Crampe musculare.
Fiindcă aceste simptome pot fi găsite la mai multe boli, atunci când se suspectează diagnosticul de boală Hashimoto, unele teste vor fi solicitate de medic. Ele includ printre altele: * TSH (hormonul de stimulare a tiroidei). * FT4 (hormonul tiroidian). * Anticorp TPO și anti-Tiroglobulină, sunt arme produse de corp, îndreptate împotriva tiroidei. Nivelul lor este ridicat în boala Hashimoto. * Ecografia tiroidei poate fi de ajutor în stabilirea diagnosticului, precum și în eliminarea suspiciunii de alte boli (unele mai periculoase). * Biopsie, necesită luarea unei bucăți mici din glandă și examinarea acesteia sub microscop. * Ar putea fi utile și alte teste, cum ar fi pentru anemie, pentru funcția rinichilor, nivelul de vitamina D.
Din punct de vedere naturist, una dintre cele mai des întâlnite cauze este anxietatea prelungită, ce îl împinge pe cel în cauză să se suprasolicite psihic și fizic. În plus, teama lezează organele energetice metabolice, prin urmare și tiroida.
Soluții naturiste:
* Gestionarea stresului - eliminarea factorilor care ar putea produce stres psihic, cum ar fi anxietate. Puneți-vă întrebarea de ce lupt pentru ceea ce lupt? Dacă pierd, ar fi totul terminat? Merită tot efortul? Este un mod de a pune lucrurile în perspectiva lor corectă și am fi mai puțin anxioși.
* Mișcarea fizică este un element important, căci ne ajută să eliminăm tensiunea fizică și psihică.
* Încetați fumatul, căci este un factor de risc.
* Alcool cu moderație. Consumat în exces, va contribui la stările de tensiune care ar putea duce la boală.
* Suplimente de vitamină D, atunci când ea este în deficit. (S-a constatat o scădere semnificativă a TPO și anti-Tiroglobulină la bolnavii care au primit suplimente de vitamină D.)
* Dietă, care să conțină plante marine cu iod (de evitat suplimentele directe de iod), legume și vegetale. Evitați sursele de gluten, dacă sunteți sensibil. Unele alimente - broccoli, căpșuni, alune, soia, printre altele, ar putea împiedica buna funcționare a tiroidei. Ele pot fi gătite sau consumate în cantități moderate, devenind chiar un ajutor pentru glanda tiroidă.
* Suplimente ca Omega-3 și Glutation, fier, zinc, seleniu, pot fi de mare folos (pentru tiroidă, anemie, căderea părului).
* Eliminați sursele de zahăr rafinat (fast food, dulciuri etc). Din ce în ce mai mult, se recunoaște zahărul ca fiind o cauză importantă a inflamației, mai ales la nivelul intestinelor și al vaselor sanguine, ceea ce duce la boli autoimune.
* Nu strică un pic de grăsime în dietă. Mulți hormoni din corp au nevoie de colesterol. Totuși, doar un pic, căci există și o tulburare a metabolismului grăsimilor la această boală.
* Luați în considerare schimbarea contraceptivelor orale cu altă metodă.
* Eliminați sursele de metale grele, inclusiv anumite tipuri de plombare a dinților, precum și stocarea mâncărurilor în vase metalice. (Nici vasele de plastic nu sunt ideale.)
* Uleiul de nucă de cocos este recomandat ca un bun ajutor în tratament.
* Probioticele ar putea ajuta în cazurile când inflamația se află la nivelul intestinului gros.
* Acupunctura ajută foarte mult, prin echilibrarea energetică pe care o oferă.
* Homeopatia este un tratament excelent. Deși medicamentul homeopat Thyroidinum ar fi primul pe listă, cea mai bună abordare este una individualizată.
Tiroidita Hashimoto este asociată cu mai multe boli autoimune, cum ar fi vitiligo, artrită reumatoidă, anemie, diabet, hepatită cronică, printre altele. Unele pot fi de un mare pericol. Prin urmare, vă sfătuim să nu vă trateați singură, ci doar în colaborare cu un medic specialist!
Vă urez succes!
Dr. IOAN GH. MĂRGINEAN - medic primar ORL - C.M.I. "SANOMED" Sibiu, Bd. Victoriei nr. 6, tel. 0722/73.52.72
"Băiețelul meu are hipoacuzie neurosenzorială bilaterală și nu suportă proteza"
(Răspuns pentru ANA-MARIA V. - București, F. AS nr. 1229)
Scăderea acuității auditive este cunoscută sub denumirea de surditate sau hipoacuzie. Hipoacuzia neurosenzorială este provocată de leziuni ale urechii interne sau ale căilor neurale auditive și se clasifică în: senzorială (cohleară), neurală (retrocohleară) și neuro-senzorială.
În cazul băiețelului dvs., cu hipoacuzie neuro-senzorială, vocea șoptită nu o aude, sunetele ascuțite și înalte sunt auzite mai prost decât cele joase, iar cele peste o anumită intensitate îl deranjează. Hipoacuzia neurosenzorială este însoțită adesea de zgomote în urechi (acufene) și amețeli (vertij).
Tratamentul surdității neuro-senzoriale este definit în raport cu diversele cauze, iar rezultatele sunt variabile de la caz la caz. În cazul descris de dvs., recomand administrarea a 10 perfuzii cu: Vitamina B1, B6, Pentoxifilin/Oxybral, Piracetam, tratament repetat de 2 ori pe an (pentru a preveni agravarea hipoacuziei). Perfuzia se administrează lent, intravenos, 20 picături/minut. Se continuă tratamentul cu Circulație Cerebrală Ceai (Ginkgo Biloba), Vitamax (extract din lăptișor de matcă și ginseng), Ascolecitina 2 x 1 tabletă/zi, repetat în 2-3 cure pe an.
Tratamentul hipoacuziei neurosenzoriale este dificil și adeseori este nevoie și de protezare auditivă.