"Este doar o chestiune de timp până când vom cunoaşte adevăratul trecut al strămoşilor noştri comuni"
Mă aflu pe holurile Muzeului de Istorie din Copenhaga, alături de un mare specialist, bucuros să îmi arate vestigii lăsate în Danemarca de strămoşii românilor. Cu un aer rebel, de căutător de comori, profesorul Flemming mă conduce printre vitrine pline de minuni descoperite de arheologii danezi. Prima oprire este în faţa unui vas din argint aurit, decorat minunat cu figuri ce par regi, preoţi şi zeităţi, înconjurate de fiinţe şi animale fantastice. Întinde mâna spre el şi mă priveşte zâmbind.
- Vas dacic!
- Dacic?, repet uluit.
- Da, acesta este un vas dacic sau tracic. Se numeşte Cazanul Gundestrup, după locul mlăştinos unde a fost descoperit în Danemarca, în nordul Jutlandei. Făcut din argint aurit, este una dintre cele mai frumoase şi importante descoperiri de pe teritoriul danez. Aşa ceva numai pe malurile Dunării, în Dacia, se putea face. Cu siguranţă că vi pare familiar: tehnica de lucru şi chiar şi unele reprezentări, războinici sau animale fantastice, sunt foarte asemănătoare cu cele de pe coifurile descoperite în România, la Agighiol, Peretu, Coţofeneşti sau Cucuteni. Vasul are o tehnică de realizare unică şi câteva detalii strict dacice, pe care nu le găsim în altă parte. Dacă vă uitaţi la colierul acestei zeităţi, de exemplu, el are anumite particularităţi care ne spun clar că sunt tracice sau dacice. Este o discuţie foarte tehnică, dar eu cu asta mă ocup, cu astfel de obiecte. Colierul acesta are un sistem particular de prindere în capete, o altă piesă... Am urmărit semnalarea unor astfel de coliere şi în alte părţi ale Europei şi este destul de curios ce am descoperit. Ele apar în Danemarca - în nordul Jutlandei, în Suedia - pe insula Gotland, în Ucraina şi la Marea Neagră, de parcă o mână uriaşă le-a presărat pe toată această întindere. Un alt obiect interesant de pe acest vas este coiful ce poartă pe creştet o pasăre, care aminteşte de superbul coif descoperit în România la Ciumeşti. Probabil cel mai convingător argument rămâne însă stilul şi tehnica de realizare a acestui vas, întâlnite numai în sud-estul Europei, în zona Dunării. Numai în acea zonă întâlnim blana animalelor realizată din puncte sau linii bătute în argint sau argint aurit. Combinaţia de stil şi tehnica folosită pe vasul Gundestrup ne trimit clar la partea de mijloc sau de jos a Dunării, pe ambele maluri ale fluviului, fie în sud, fie în nord, la Peretu sau Agighiol, în România. Asemănare izbitoare este şi cu pandantivul găsit la Surcea, tot din România. Istoricul Drexel a fost unul dintre primii cercetători care a studiat acest vas ritualic şi l-a pus de la început în legătură directă cu descoperirile de la Săliştea, din România, unde apare reprezentată şi o femeie înveşmântată în haine tradiţionale, cum se întâlnesc şi astăzi în satele româneşti. Mai sunt şi alţi cercetători de aceeaşi părere - Berciu, Horedt, Powell sau Marazov. Ce înseamnă, efectiv, aceste reprezentări, cine sunt aceste personaje, dacă sunt zeităţi sau doar preoţi, este greu de spus. Acest vas este înconjurat de mister şi, din păcate, multe lucruri deocamdată nu ştim să le explicăm.
"Între Dacia şi Danemarca au existat legături clare"
- Aşa cum v-am spus, noi suntem în Danemarca pe urmele dacilor. Există dovezi care să susţină ideea, de necrezut, că ei au ajuns până aici?
- Veniţi, să mergem în sala următoare. Aici avem două cupe de argint, care sunt cu siguranţă dacice! Felul în care sunt decorate şi apoi forma lor vorbeşte de la sine pentru un specialist. Sunt două cupe identice, din argint, nu mai mari de 10 cm fiecare. Cupele stau pe un picior ce are la jumătate un nod proeminent. Aceste pocaluri au sus o parte îngustă, aurită, şi sunt decorate cu semicercuri ce reprezintă cel mai probabil flori de lotus şi frunze. Datorită altor descoperiri din România, acum ştim că aceste pocaluri provin din zona central-vestică a Daciei. Modelele încrustate sunt o copie a artei greceşti, însă într-un stil regional dacic. Cea mai mare asemănare există între aceste vase şi cele descoperite în tezaurul de la Sâncrăieni, în Transilvania şi, cel mai probabil, au ajuns în Danemarca cu 100 de ani î.e.n.
- Se ştie că au existat contacte între lumea aceea şi cea de aici, mai ales prin partea sud-estică. Mărturii ale acestor contacte au fost descoperite încă din epoca bronzului, aşa că o vizită la rudele din nord nu este exclusă! E clar că dacii mai fuseseră aici cândva, cunoşteau drumurile şi aveau contacte. Dacă ne referim strict la legătura dintre Dacia şi zona scandinavică, aceste cupe cred că sunt unul dintre cele mai elocvente exemple ale legăturilor. Nu ştiu dacă putem vorbi de o migraţie, dar cu siguranţă ele atestă nişte relaţii clare între Dacia şi Danemarca. Cam în aceeaşi perioadă avem multe similitudini şi în ceramica descoperită la noi, foarte asemănătoare cu cea din cultura Poieneşti. Este greu de spus dacă a fost o migraţie masivă, pentru că nu avem evidenţe clare. Se pare că dacii au venit fie prin Polonia şi au mers mai departe către Skatiski, peste Marea Baltică, fie au venit pe la graniţa Serbiei de astăzi cu România, prin Timişoara. Au fost poate războinici sau comercianţi. Ce este important, însă, este că aceste urme există, deci, cu siguranţă au trecut pe aici.
- Dacă tehnica vasului Gundestrup ne trimite către sudul Daciei, către Dunăre, există o serie de alte descoperiri ce ne trimit către nordul Daciei, Moldova de astăzi din România, şi anume, colierele în formă de coroană. Datorită formei lor speciale, aceste coliere au atras atenţia încă de la început. Cu mici diferenţe de fabricaţie, prezenţa lor a fost semnalată în multe locuri, şi nimeni nu avea o explicaţie clară de unde provin. În timp, datorită descoperirilor arheologice, s-a ajuns la concluzia că prezenţa acestui colier indică faptul că oamenii plecaţi din zona vechii culturi Cucuteni au traversat Europa, ajungând până în nord. S-a mai descoperit la Hjortspring, o sabie ciudată, datată pe la 350 î.e.n. care are doar un tăiş şi o formă curbată. Seamănă cu "machaira", o sabie grecească devenită populară în Tracia, aşa numitul "cuţit tracic". O sabie asemănătoare găsită la Silivaş, în Transilvania, este un reper foarte bun. Astfel de vestigii din epoca de fier pre-romană sunt destul de multe, dacă ar fi să le enumerăm. Printre ele sunt şi câteva pandantive de aur, găsite pe insula Gotland, în Suedia, un altul a fost găsit în Danemarca, la Bredballe Mark, în estul Jutlandei, şi este similar celui găsit la Peretu, într-un mormânt, unde şi mărgelele aflate par identice. Dar cred că cele mai importante descoperiri care vorbesc despre legătura cu Dacia sunt cele două cupe de argint dacice, descoperite la Mollerup, tot în estul Jutlandei.
- După decenii întregi în care prezenţa dacilor în nordul Europei a fost contestată sau pusă la îndoială, ce schimbă descoperirile despre care vorbiţi, prezente şi în muzeele Scandinaviei?
- Ele demonstrează, în primul rând, legături clare între Scandinavia şi Dacia, încă din epoca de fier pre-romană. Ies în evidenţă nişte coridoare clare prin care se comunica, fie prin partea de nord, prin Polonia de azi şi Germania de nord, fie prin sud, pe cursul Dunării. Dar aceste legături, confirmate în mod evident pentru acea perioadă, sunt, de fapt, mult mai vechi, încă din epoca bronzului, când nordul Europei şi Transilvania erau cu siguranţă legate prin adevărate reţele de comunicare.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
