Selecţia "Formula AS"

* Bogdan Suditu, "Bucureştiul în locuinţe şi locuitori de la începuturi şi până mai ieri (1459-1989)", Editura Compania (tel. 021/223.23.24), 388 p.

În timp, am semnalat aici multe cărţi despre Bucureşti. Văzută subiectiv, anecdotic, de lo­cal­nici şi de călători străini, în anumite momente is­torice sau în diacronie, Capitala pare o temă fascinantă de vreme ce i s-au consacrat şi continuă să i se adauge atâtea volume. Cel pe care vi-l reco­mand azi e special: sintetizează o vastă docu­men­taţie (bibliografia ocupă 18 pagini mari!) într-o lucrare academică deloc aridă, fiindcă e împănată cu poze şi poveşti. Autorul, Bogdan Suditu, e un nume de ţinut minte. Încă tânărul conferenţiar universitar s-a specializat în geografie socială, analiză şi planificare urbană, politici de locuire şi amenajare a teritoriului. Competenţa omului de ştiinţă tobă de carte e dublată de pa­siunea, curio­zitatea cercetătorului ataşat afectiv de obiectul cercetării sale. De aceea cartea lui poate fi citită cu interes şi de specialişti, şi de profani ca noi, mai ales că ideile sunt însoţite de numeroase ilustraţii de epocă explicate. (Ca şi în alte volume cu pa­gi­na­ţie complicată apărute la Compania, macheta şi teh­noredac­ta­­rea, acu­rateţea tex­tu­lui sunt impe­ca­bile.) Con­si­de­rând Bucu­reş­tiul un re­zultat al ac­ţiu­nilor com­plementare dar deze­chi­librate ale ac­to­rilor pu­blici şi privaţi din fie­care epocă, Bog­dan Su­ditu ne propune o ana­liză cronologică a ora­şului din pers­pec­tiva re­laţiei bucu­reştenilor cu lo­cuin­ţele lor şi cu carti­erele în care aces­tea sunt si­tuate. "Spre deo­se­bire de alte stu­dii de geo­grafie sau de arhitectură care tratează cons­tituirea spaţiului urban sau a modelelor arhitec­turale ce pot fi identificate pe teritoriul Bucu­reştiului, abordarea mea interdis­ciplinară urmă­reşte structurile urbane, natura construcţiilor şi ar­hitecturile sociale prin prisma normelor juri­dice şi a celor sociale informale care au mar­cat dife­ritele zone ale locuirii: centrul, pericentrul, marile ansambluri rezidenţiale, peri­feriile cu ori­gine rurală" - spune autorul. Toate sunt exa­mi­nate din momentul înjghebării şi până la sfârşitul epocii comuniste, inclusiv prin istorii fa­miliale sau personale ale unor figuri cunoscute din fiecare pe­rioadă, dintre privilegiaţi sau mar­ginalizaţi (uneori trecuţi dintr-o categorie în alta, mai ales în a doua jumătate a sec. XX). Cum lo­cuirea şi locu­inţa au fost mereu influenţate de dez­voltarea economică şi socială, cercetătorul caută (şi încă mai găseşte şi azi în anumite zone, nu doar în arhive), case ce conservă moduri de viaţă din tre­cut, peste care se suprapun alte forme semnifi­cative pentru istoria şi geografia socială a Capita­lei, într-un veritabil palimpsest urban. De la "cior­chinele de mahalale" din sec. XV până în preajma Revoluţiei de la 1848 şi de la primul val de mo­dernizare dintre 1848 şi 1918, continuat mai abitir în interbelic, dinamica rezidenţială a oraşului e urmărită prin documente, legi, statistici dar şi prin secvenţe de viaţă concretă, care se înmulţesc în perioada comunistă. Naţionalizarea, locuirea "la comun", privilegiile locative ale nomenclaturii şi securiştilor, greutatea obţinerii unui "buletin de Bucureşti", sinistrele programe de sistematizare din "epoca de aur" cu dramele aferente - nimic nu lipseşte din lucrarea pe cât de doctă pe atât de impresionantă a lui Bog­dan Suditu. Măcar de ar citi-o şi Gabriela Firea şi consilierii din Primăria Ca­pitalei, ca să priceapă că deciziile lor nu vor fi ju­decate doar de noi, ci vor fi consemnate şi în lucrări asemănătoare ale unor cercetători din viitor. Deşi nu prea cred că le pasă de asta.