- Apariţie insolită în politica românească, i-a fermecat pe mulţi, nu doar cu accentul franţuzesc graseiat, ci şi cu extraordinarul entuziam cu care s-a implicat civic în sprijinul românilor. A ratat la mustaţă postul de primar al sectorului 1, dar pare hotărâtă să nu se dea bătută. Franţuzoaica înaltă cât o baschetbalistă pare obişnuită cu performanţa. Are studii prestigioase, ţine frâiele unei mari companii de consultanţă, are patru copii şi e căsătorită cu un matematician român de vârf, fost olimpic internaţional -
- Bună dimineaţa, doamnă Armand! E sâmbătă azi, e zi de răsfăţ?
- Nu, nu prea e de răsfăţ. Azi ne-am propus să strângem mii de semnături pentru înfiinţarea partidului nostru, aşa că toată ziua voi fi pe drumuri.
- Şi acum, unde vă găseşte telefonul meu?
- Tocmai mă întorc de la locul de întâlnire pentru grupul de cercetaşi Pui de Lup, unde am lăsat-o pe fetiţa noastră cea mică.
- Am aflat în timpul campaniei că aveţi trei copii...
- Chiar patru. Copiii au o importanţă deosebită în viaţa mea. Cel mai frumos cadou pe care poţi să i-l faci unui copil este un frate sau o soră.
- Şi cum aţi reuşit să creşteţi patru copii şi să aveţi şi o carieră extraordinară? Mă speriaţi...
- Am muncit mereu până în ultima zi, fiindcă m-am simţit bine. Sunt o persoană înaltă, am 1.84 cm şi, până în luna a şasea, nici nu se prea vedea că sunt însărcinată. Am luat modelul femeilor din Statele Unite, unde am stat doi ani ca studentă şi unde am început să lucrez. Eram în ceea ce ei numeau Silicon Valley din Est. O societate de femei educate, cu cariere foarte bune în software şi consultanţă, care câştigau foarte bine, dar care voiau, totuşi, să aibă copii. În America e exact invers decât în România, cu cât eşti mai bogat, cu atât ai mai mulţi copii.
- În ce limbă vorbiţi cu copiii?
- Vorbesc în franceză, pentru că nu vreau să se rupă de această cultură, căreia, prin mine, îi aparţin. Dar ei vorbesc peste tot limba română, la şcoală, cu prietenii şi cu tatăl lor. De altfel, trei dintre ei sunt născuţi în România. Vreau să-şi asume şi identitatea franceză, dar sunt români, visez ca ei să rămână aici, în România, să putem face pentru ei o ţară care să ofere valoare adăugată vieţii lor.
- Asta a fost şi motivaţia de a vă arunca în alegeri? Aveţi o viaţă profesională împlinită şi un standard financiar foarte bun. De ce vă bateţi capul şi cu politica?
- E o altă formă de a fi prezentă în viaţa copiilor mei. Ei nu mai sunt la vârsta de trei ani, când au nevoie doar de iubirea mamei şi atât. Sunt la vârsta la care văd ce facem şi au nevoie de modele. Şi apoi, eu sunt Rac, sunt un om foarte empatic. Pentru mine e de neconceput să văd că părinţii ar fi fericiţi ca copiii lor să plece departe de ei, numai să se realizeze. Când prietenul nostru, Nicuşor Dan, a venit şi ne-a spus "Acum trebuie să faceţi mai mult!", n-am putut refuza.
Asaltată de reporteri
- Ăsta e avantajul de a avea mulţi copii. Chiar dacă eu lipsesc, familia e acasă. Dar suntem, totuşi, împreună mult timp. Dimineţile, cu toţii în jurul mesei, sunt minunate. M-aţi întrebat de răsfăţ. Am totuşi unul: cele două ore de fizică pe care le fac cu una din fetiţele mele. Am hotărât să nu mai plătim meditator, fiindcă îmi face realmente plăcere.
- Ce vedeţi în jur, doamnă Armand?
- Părculeţul rotund din faţa casei, cu aleea lui de piatră cubică. M-am aşezat aici pe o bancă şi vorbesc. Locuiesc într-un cartier foarte frumos din Bucureşti, cartierul Capitalelor, ăsta e un alt răsfăţ. Când mă trezesc dimineaţa şi mă uit pe fereastră, văd case frumoase, pomi, multă natură. Copiii se duc singuri pe jos la şcoală, unul singur ia metroul. E o calitate de viaţă foarte bună.
- Seamănă ce vedeţi dimineaţa pe fereastră, cu ceea ce vedeaţi în copilărie?
- Oarecum. Am avut norocul să locuiesc întotdeauna la curte. Dar casa era mică, eram cinci fraţi, n-am avut niciodată camera mea.
- V-aţi născut într-un orăşel mic din Franţa?
- M-am născut, de fapt, în Caraibe, în Guadalupe, fiindcă la vremea respectivă, tatăl meu a putut alege să nu facă serviciul militar, în schimbul unor ani petrecuţi acolo, pentru a preda matematica. Când eram bebeluş, leagănul meu era o carapace de broască ţestoasă. La un an şi ceva, ne-am întors în Franţa. Părinţii mei sunt din regiunea Bourbonnais, de unde vin regii bourboni. O regiune foarte legată de identitatea Franţei.
- În Statele Unite aţi plecat pentru studii?
- Am plecat fiindcă eram curioasă, voiam să ştiu, să descopăr, să învăţ. Dar eram foarte hotărâtă să mă întorc în Franţa.
- Pe soţul dvs., Sergiu Moroianu, cum l-aţi cunoscut?
- Acolo, în America, la Massachusetts Institute of Technology, cea mai bună facultate de profil din lume, unde el făcea un doctorat, iar eu un dublu master. Când ai 22 de ani, eşti student într-un campus uriaş şi te întâlneşti cu oameni de calitate de peste tot, n-ai ce să faci, te mai şi îndrăgosteşti! Noi ne-am cunoscut în Clubul European, în care ne simţeam oarecum în minoritate. Din America, Europa pare un sat. E plin de asiatici. Dar cu toate astea, din 20 de doctorate care se dădeau atunci la departamentul de matematică, care e un departament de elită, vreo 7,8 erau ale românilor.
- Aţi şi afirmat că singurii din România care au această diplomă prestigioasă sunteţi dvs. şi soţul dvs.
- Aşa credeam, dar am descoperit recent încă două persoane şi am fost foarte bucuroasă. Îmi venea să le mulţumesc că s-au întors, puţini o fac, sunt oameni admirabili.
- Nu cred că v-am văzut vreodată să nu zâmbiţi, doamnă Armand. De unde atâta bucurie de viaţă?
- Din faptul că sunt o persoană credincioasă. Cred în bine, cred că binele învinge, asta e definiţia credinţei mele. Sunt o persoană destul de atacată, de hărţuită, fiindcă m-am expus public, dar asta nu mă afectează psihic, nu dau socoteală decât în faţa lui Dumnezeu. Dacă nu mă duc într-o duminică la biserică, mă simt vulnerabilă, îmi lipseşte.
- Unde mergeţi?
- Alternăm, uneori la Sacré-Coeur, capela ridicată de monseniorul Vladimir Ghika, dar mergem şi la ortodocşi, deşi sunt catolică, fiindcă îmi place relaţia spirituală directă pe care ortodocşii o au cu Dumnezeu.
- Sunteţi atât de zveltă, nu s-ar zice că aţi născut de patru ori. Aţi fi putut fi top-model.
În mijlocul susţinătorilor
- Nu v-aţi găsit locul în modă, dar vi l-aţi găsit în politică.
- Mi-am luat acest angajament, faţă de cetăţenii sectorului 1, că voi lupta pentru ei. Aproape am fost primar, regret că n-am avut observatori în toate secţiile de votare, dar am făcut tot ce am putut. Data viitoare voi fi acolo şi voi face din sectorul 1 un mic paradis. Lupta asta e prioritatea mea personală.
- Vă plac românii, vă simţiţi bine printre ei?
- O să vă răspund cu două cuvinte, intraductibile pentru francezi: "suflet" şi "dor". Vorbesc mult despre cum sunt românii, sufletişti, deschişi şi apreciaţi de cei care vin aici. Ştiaţi că într-un top al ţărilor în care îţi faci cel mai uşor prieteni, România e pe primele locuri? E un compliment extraordinar pentru români.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
