În cei douăzeci şi şapte de ani de democraţie, ele au avut posibilitatea de a-şi sesiza impactul, de a-şi demonstra capacitatea de administrare corectă a ţării. "Parlamentarele", pe de altă parte, vor fi şi o măsură a maturităţii electoratului român, cu atât mai importantă cu cât alegerile locale au furnizat destule rezultate contradictorii, destule opţiuni surprinzătoare, dacă nu cumva chiar perverse. La o sută de ani de la intrarea României în Marele Război (1914-1918), societatea autohtonă se regăseşte extrem de divizată, incapabilă de răspunsuri unitare, la provocările mediului intern şi extern, polarizată între un conservatorism cu nuanţe nostalgice şi o aspiraţie de progres, adesea nefundamentată. Anul 2017 se anunţă a fi pentru întreaga lume, şi pentru Europa în special, un an tulbure, plin de conflicte mocnite, ce pot răsturna oricând fragilul echilibru continental şi planetar. Iată de ce, pentru statul român, contează enorm ce forţă politică îl va conduce, iată de ce, pentru societatea românească, va fi definitorie opţiunea politică. În cei douăzeci şi şapte de ani de după ruptura cu totalitarismul comunist, în România s-a impus un sistem politic viciat, împărţit între o stânga falsă, rezultat al năpârlirii fostelor "cadre" comuniste, şi o dreaptă divizată, cu principii inconsistente, adeseori dispusă la cele mai grave compromisuri cu adversarii ei formali. Rezultatele au fost pe măsură, România devenind codaşa Europei în mai toate domeniile în care comunitatea continentală s-a manifestat. De "parlamentarele" din 2016 depind viitorul, pe termen lung, al ţării, şi chiar menţinerea ei în familia Europei Unite.
Toate partidele au înţeles acest moment de cumpănă. Răbufnirea societăţii civile (după tragedia de la "Colectiv"), care a pus capăt guvernării iresponsabile şi scandaloase moral a "administraţiei Ponta", le-a împins să cadă de acord cu trecerea gestiunii afacerilor societăţii în mâinile unui guvern neopolitic, un guvern tehnocrat, echidistant faţă de forţele partinice combatante. Anul de "pauză" trebuia să permită grupărilor interesate reformarea propriilor structuri, reînnoirea "echipelor" conducătoare şi chiar schimbarea criteriilor de promovare internă în selectarea reprezentanţilor lor în faţa electoratului. Atât PSD-ul, partidul cel mai măcinat de morbul corupţiei, cât şi PNL-ul, implicat în destule scandaluri de aceeaşi natură, ca să nu mai vorbim de micile grupări politice de interes ce au gravitat în jurul lor, au anunţat adoptarea unor coduri "ale cinstei şi onoarei" pe baza cărora să fie eliminate "merele putrede" din grămada de fructe a politicii româneşti. Lunile s-au scurs şi publicul interesat (electoratul) a putut să constate că, dincolo de declaraţiile de intenţii, nu s-a făcut - practic - nimic. "Trădarea politicienilor" a avut ca rezultat dezinteresarea profundă a cetăţenilor faţă de treburile comunităţii, absenteismul uriaş în "momentul socotelilor", cum a fost cazul cu "localele" din primăvară. Prezenţa la vot a numai 30% din cetăţenii ţării cu acest drept ar fi trebuit să fie un semnal dur pentru actorii politici implicaţi. În loc să accelereze, dacă nu chiar să iniţieze, un proces de reformare şi înnoire a clasei politice, partidele - care printr-un "pact tacit" au adoptat legi strâmbe (precum alegerea edililor într-un singur tur de scrutin), menite să le perpetueze poziţia de dominare a societăţii -, au trecut la atacarea cabinetului tehnocrat al lui Dacian Cioloş, probabil din cauza faptului că acesta a demonstrat că se poate guverna şi altfel. Anul de pauză a fost, astfel, pierdut şi, cu două-trei luni înaintea alegerilor, partidele noastre s-au trezit că trebuie să-şi încropească listele de candidaţi cu aceleaşi personaje corupte, unele chiar condamnate penal, altele cercetate de Justiţie ori suspectate de matrapazlâcuri de societatea civilă. Ca şi până acum, asistăm la o bătălie cruntă pe locurile eligibile, la negocierea "cu armele pe masă" (dezvăluiri în presă, turnătorii la DNA, treceri neverosimile de la o grupare la alta, în "vânătoarea de demnităţi şi funcţii") a "compensaţiilor" pentru cei rămaşi pe din afară etc. Bătălia este cu atât mai dură şi detaliile cu atât mai dezgustătoare, cu cât "plaja largă" a Parlamentului actual (de aproape 600 de locuri) va deveni mai îngustă (prin reducerea numărului de parlamentari), iar masa "şomerilor de lux" va creşte.
Cea mai complicată situaţie este în PSD. Partidul marilor afacerişti are un lider, Liviu Dragnea, condamnat definitiv de Justiţie (cu suspendare) şi urmărit de ea, în continuare, pentru alte dosare. PSD-ul nu şi-a respectat propriul "cod de onoare", acceptându-l ca lider absolut, ba chiar propunându-l ca prim-ministru, în viitoarea legislatură. E drept, Liviu Dragnea şi-a promovat viclean oamenii în posturile-cheie ale partidului şi i-a "legat" pe baronii acestuia, delegându-le responsabilităţi majore în alegerea candidaţilor pentru liste, cu reţinerea pentru sine a ultimului cuvânt. El nu va avea însă căderea morală să-i îndepărteze pe cei mai compromişi, pentru că ei îi pot, în mod reciproc, returna acuzaţiile şi dărâma eşafodajul relaţional, care l-a plasat în vârf. Cum va putea, ca să luăm un exemplu, liderul PSD să-l scoată de pe "listă" pe V.V. Ponta, fostul şef de guvern şi partid, hoţ dovedit cu acte în regulă, propus, pe loc eligibil, de organizaţia gorjeană a partidului? "Iresponsabilul vesel", cum l-a denumit un cunoscut jurnalist, are o gaşcă de susţinători de acelaşi calibru, care poate oricând provoca răsturnarea actualei conduceri PSD-iste. Ca şi în alte cazuri de corupţie (prea numeroase pentru a fi pomenite aici), Dragnea se va baza, la alegeri, pe dependenţa şi orbirea clientelară a electorilor (care, evident, îi vor vota "meritat" candidaţii), renunţând să se mai lupte pentru o "integritate" de care el însuşi nu s-a dovedit a fi capabil. Iar în siajul PSD, "satelitul" ALDE nu va renunţa la nocivul "rege al pilelor", C. Popescu-Tăriceanu, deşi personajul, mare "susţinător al statului de drept", e implicat într-o mulţime de afaceri oneroase, dacă nu josnice. De partea cealaltă, PNL-ul, deşi a renunţat la "greii" agăţaţi de Justiţie, precum celebrul Ion Oltean, s-a dovedit prea moale pentru a-şi curăţa rândurile (şi listele) de "mamuţi ai politicii", care l-au prăbuşit în sondaje, în urma manevrelor conspiraţionist-populiste pe care le-au iniţiat. Chiar şi "partidele noi", care anunţă obsesiv alt tip de politică, prezintă liste cu indivizi reşapaţi, politicieni "migratori", trecuţi prin toate grupările, familiarizaţi cu toate doctrinele. Lectura listelor de candidaţi este descurajantă, instigând la primejdiosul absenteism. În preajma unui an (2017) dificil, ele ar trebui citite, înaintea votului, de două ori pentru că, dacă astfel se dă ţara pe mâna falşilor salvatori, ea îşi merită soarta.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
