Microhidrocentralele au început să distrugă minunatele râuri de munte ale României. În spatele oribilelor construcţii de beton racordate prin tuburi de metal, care înlocuiesc albiile apelor cristaline, stau diverşi afacerişti, puşi în scenă de agenţiile judeţene de mediu, de Ministerul Mediului şi de diverşi activişti de partid. Cu ei se luptă pe faţă, în câmp deschis, Călin Dejeu, absolvent al Facultăţii de Biologie de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. Este unul dintre cei mai temuţi luptători împotriva mafiilor distrugătoare de râuri, cu un curaj demn de admirat şi urmat. Spune simplu, convingător: "Consider că lupta mea pentru natură este o muncă de biolog; în aceste momente critice pentru biodiversitate, toţi biologii ar trebui să se implice, mai ales în această bătălie".
"Cea mai mare ameninţare vine de la stăpânul feudal numit Apele Române"
- De unde atâta pasiune şi implicare pentru păduri, râuri şi animale sălbatice? V-aţi transformat viaţa într-un război.
- Am copilărit pe malul Someşului Mic, înainte să fie regularizat. Zilnic eram pe malul apei sau mergeam în celebra pădure Hoia. Am făcut clasele primare şi gimnaziul la Liceul de Ştiinţele Naturii - şi cu siguranţă că şi acest fapt a contat. Dar am început să mă implic intens din clipa în care, în 2013, am văzut că au distrus unul dintre cele mai frumoase locuri din Carpaţi, Valea Taia (rezervaţie naturală din jud. Hunedoara). De atunci, nu am mai putut să stau pe margine. Din păcate, eu, ca simplu cetăţean, nu pot decât să trag semnale de alarmă, să cer autorităţilor să aplice legea sau să impună respectarea ei, să documentez cazuri şi să insist pe lângă ONG-urile cu capacitate mai mare să deschidă procese. Râurile şi pădurile noastre sunt în pericol de moarte. Dar cel mai mare pericol nu vine de la măcelarii pădurilor şi nici de la microhidrocentrale, ci vine chiar de la Apele Române, stăpânul feudal peste râuri, care vrea să transforme apele vii în canale, prin regularizări opuse conceptelor contemporane de management al apelor. Apele Române asigură unor firme pretextul perfect pentru obţinerea banului public. Au întocmit planuri pe bazine, numite eufemistic "planuri pentru prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor inundaţiilor", care prevăd exterminarea reţelei hidrografice. Mi-am "permis" să contest un asemenea plan şi am primit de la "firma de curte" a Apelor Române, care l-a întocmit, Aquaproiect S.A., un răspuns fioros: amestec de ameninţări, jigniri, recunoaşterea ilegalităţii propriului plan şi etalarea dispreţului faţă de legislaţia comunitară. Din păcate, aceste planuri au primit undă verde de la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului - strict ilegal, fără aviz de mediu.
- Faceţi, vă rog, o comparaţie cu alte ţări ale UE. Cum funcţionează lucrurile acolo?
- Există diferenţe fundamentale. Mai la vest de noi, autorităţile de mediu nu sunt lupul paznic la oi. Nu acceptă studii de impact lipsite de obiectivitate. Prevăd pericolele de mediu. În România, râurile de munte erau deja în cea mai mare parte devastate de amenajări hidroenergetice, de la sfârşitul anilor '80. Trebuia să se constate că râurile sunt supraexploatate şi să se tragă o linie. Am preluat modelul aşa-ziselor microhidrocentrale, care, de fapt, sunt hidrocentrale mici, pe care le facem pe râuri cu debite mici, care nu au nici o şansă să supravieţuiască amenajărilor tip MHC. Aşa cum nici protestele noastre nu au mari şanse să fie luate în serios. În celelalte state europene există o consultare reală a publicului, la noi, cel mult, se mimează. O altă deosebire fundamentală este faptul că noi nu avem decât o vagă societate civilă de mediu. Este extraordinar exemplul austriecilor, care au stat cu cortul să păzească râul Schwarze Sulm, ameninţat de un proiect hidroelectric, sau fabulosul "Balkan Rivers Tour", un tur de 35 de zile al caiaciştilor, pentru salvarea "inimii albastre a Europei" (râurile din Balcani).
- Care sunt agenţiile judeţene de mediu cele mai "primitoare" cu afaceriştii?
- În toate guvernele, menirea reală, de bază, a Ministerului Mediului este să asigure hârtii acoperitoare pentru distrugătorii de mediu şi să îi protejeze, prin pasivitatea Gărzii de Mediu, chiar şi în justiţie. Nici la agenţiile de mediu nu sunt diferenţe mari. Din experienţa mea şi a altora, pot să spun că cele mai anti-natură APM-uri (agenţii de protecţie a mediului) sunt cele din Hunedoara, Caraş-Severin, Argeş şi Bistriţa. Dincolo de aceste experienţe urâte, principalii vinovaţi sunt, până la urmă, parlamentarii, deoarece ne obligă să-i finanţăm prin infamele certificate "verzi" pe distrugătorii naturii. Parlamentarii din legislatura 2004-2008 au iniţiat această aberaţie, prin legea 220/ 2008, iar apoi, cei din legislatura următoare, în 2010, au crescut până la triplare certificatele verzi acordate.
- Nu aţi găsit sprijinul justiţiei în această luptă?
- Din păcate, şi cu justiţia avem o mare problemă. În cazul proiectului MHC de pe Râul Alb, de pildă, s-a dat câştig de cauză, în primă instanţă, distrugătorilor naturii. Citind motivarea hotărârii, pot să spun că, în opinia mea, nu există o asemenea... incompetenţă. Nu se poate ca un magistrat să nu ştie că o schiţă (un draft) de plan de management nu are nicio valoare legală. Este ca şi cum ar crede că un proiect de lege, care nici nu a fost depus la parlament, este deja în vigoare. Din păcate, deocamdată, avem doar un singur caz fericit: stoparea proiectelor MHC din situl "Natura 2000", de pe versantul nordic al Muntelui Ţarcu, salvate în instanţă de Federaţia Coaliţia "Natura 2000". Este singurul caz. Raportul de forţe este total disproporţionat. Susţinătorii microhidrocentralelor au de partea lor resurse financiare imense şi autorităţile "de mediu".
"Tupeul în a falsifica datele este fără limite!"
- În primul rând, cei de la Apele Române avizează microhidrocentralele şi primesc bani de la ele, prin aberantele contracte de "închiriere" a albiilor. Dacă ar respecta legislaţia apelor, care interzice deteriorarea stării corpurilor de apă, chiar şi cu o singură clasă, atunci s-ar priva singuri de o sursă importantă de venit. Şi apoi, cum să aşteptăm protecţie de la un fost agent economic specializat în distrugerea râurilor prin regularizări? Mă întreba cineva: cărei alte entităţi i s-ar putea acorda administrarea apelor? Eu cred că orice altă entitate din această ţară le-ar fi administrat mai bine, chiar şi un ansamblu folcloric! Pentru că nu se poate ceva mai rău decât să dai râurile celor cu experienţă de decenii în distrugerea lor! Scuzaţi comparaţia, dar este ca şi cum ai da centrele de plasament pe mâna unor pedofili! Ei sunt cei care evalueză starea ecologică a râurilor pe care tot ei le administrează! Aşa că pot liniştiţi să distrugă complet un râu, iar scriptic, să apară că are stare ecologică bună.
"Singura speranţă ca distrugerea văilor carpatine să nu fie totală se află la Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Secarea apelor a devenit o problemă de siguranţă naţională"
- Vorbiţi de modificarea ilegală a datelor. Cum face acest lucru o instituţie de stat?
- Tupeul în a falsifica datele este fără limite! Aş da ca exemplu cazul Mureşului, un râu încă superb. Când s-a mimat consultarea publicului, conform Directivei "Cadru privind Apa", am propus să fie protejat şi salvat după modelul salvării râului francez Loara. Evident că cei de la Administraţia Bazinală de Apă (ABA) Mureş nici nu au răspuns la sugestia mea. În schimb, au facut exact opusul. Au împărţit Mureşul în 11 corpuri de apă, iar pe 6 din cele 11 le-au declarat corpuri de apă puternic modificate. Deci, au declarat că mai mult de jumătate din Mureş nu mai este râu, ci corp de apă puternic modificat, pentru a nu mai fi obligaţi, nici măcar teoretic, să atingă starea ecologică bună. Deja se vede de ce au falsificat evaluarea râului! Recent, aceeaşi ABA Mureş a emis aviz unei microhidrocentrale care să ghilotineze Mureşul exact într-un sit "Natura 2000", recent declarat. Dar conflictul de interese nu se opreşte aici, tot cei de la Apele Române calculează debitele de servitute la nivele şocant de mici. Din râuri mici sau pâraie, care nu-şi pot permite, ecologic vorbind, să "doneze" apă ţevii MHC-ului, ei calculează că este suficient să lase un infim procent pe albie, de exemplu: 18% în cazul Buduşelului sau 23% în cazul Râului Alb. Aşadar, Apele Române reprezintă principalul promotor al distrugerii râurilor! Singura speranţă ca distrugerea văilor carpatine să nu fie totală vine de la Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, deoarece secarea apelor a devenit recent o problemă de siguranţă naţională.
"Mă tem că dezastrul va merge spre desăvârşire: vom avea munţi fără vuietul râurilor. Muţi şi sluţi... Carpaţii fără râuri nu mai sunt Carpaţi... Dacă vrea să afle adevărul, doamna ministru al Mediului n-ar trebui să meargă pe teren, cu promotorii de vârf ai distrugerii râurilor"
- Ministerul Mediului nu aprobă, ci instituţiile aflate în subordinea/coordonarea lui. Ministerul stabileşte doar politica în domeniu, dar, de când a început nebunia, prin 2011, ministerul a încurajat continuu distrugerea râurilor. În sensul acesta, sunt foarte dezamăgit de actuala doamnă ministru al Mediului, care a făcut nenumărate declaraţii privind protejarea biodiversităţii, ca prioritate a mandatului său, dar nu face nimic pentru a opri acest ecocid, la care sunt supuse ultimele râuri de munte. Zilele trecute, am înţeles că a fost în vizită la o microhidrocentrală şi a mers însoţită de directorul de la Apele Române şi secretarul de stat pe ape. Dacă ar vrea să afle adevărul despre impactul MHC-urilor, nu ar trebui să meargă pe teren chiar cu promotorii "de top" ai distrugerii râurilor.
- Cum s-a desfăşurat programul "Natura 2000"? A verificat UE cum funcţionează?
- Reţeaua Natura 2000 a fost creată ca urmare a prevederilor Directivelor "Habitate" şi "Păsări". Această reţea ar trebui să ne salveze biodiversitatea, dar în România s-a dovedit un mare fiasco. Siturile "Natura 2000", declarate în primul val, în 2007, sunt într-o stare mai deplorabilă decât la declararea lor ca arii protejate. În mod normal, ar fi trebuit ca starea lor de conservare să se îmbunătăţească. Din păcate, a avut loc fenomenul opus. Iar ritmul distrugerilor este din ce în ce mai susţinut. Teoretic, aceste distrugeri ar trebui stopate prin filtrul studiilor "de evaluare adecvată". Şi dacă, totuşi, se fac aceste studii, este doar o formalitate, pentru că ele sunt plătite direct de titularul proiectului, prin urmare, obiectivitatea lor lasă enorm de dorit. Teoretic, ar trebui ca Agenţia pentru Protecţia Mediului (APM) să respingă studiile aberante, dar nu se întâmplă aşa ceva.
- Cazul râului Nera, cu cheile lui, care atrag turişti din toată lumea, a ajuns şi în atenţia opiniei publice. De asemenea, cazul Râului Alb, din Ţara Haţegului. Care este în prezent situaţia acestor superbe râuri?
- Cazul Nera a pornit, ca întotdeauna, de la Apele Române. Dar situaţia Nerei este revoltătoare, mai mult ca abuz asupra cetăţenilor, decât asupra naturii. A fost o dezbatere publică în localitatea Prigor, unde mobilizarea localnicilor a fost de vis, sala, arhiplină, s-a pronunţat vehement împotriva microhidrocentralelor. Fostul "expert" de mediu al RMGC, autor al aşa-ziselor studii de impact şi actualmente al unor microhidrocentrale, Sergiu Mihuţ, a fost pus la punct de oamenii simpli din sat. A fost un moment înălţător. Ca să aflăm, ulterior, că impostorii de la APM Caraş-Severin nu dau doi bani pe părerea localnicilor şi a celor 50.000 de semnatari ai petiţiei, şi continuă procedura de emitere a acordului de mediu! Un grup de localnici a mers cu jalba la minister, unde un secretar de stat, Iulian Jugan, rămas din guvernul Ponta, i-a minţit că, fără acordul lor, nu se construiesc hidrocentralele. Şi apoi, peste cele mai pesimiste închipuiri, vine chiar Ministerul Mediului să-l favorizeze pe Sergiu Mihuţ (condamnat cu suspendare în dosarul Cuprumin) şi postează pe site derogări de la restricţiile privind capturarea speciilor protejate, în favoarea firmei acestuia, una dintre derogări fiind pentru râul Nera. Apoi, tot în domeniul fantasticului horror, aflăm că însăşi Academia Română, prin generoasa semnătură a lui Dan Munteanu, un amic al Romsilvei şi eternul preşedinte al "Comisiei monumentelor naturii", i-a dat deja aviz. Tentaculele mafiei microhidrocentralelor ajung chiar şi acolo unde ar trebui să fie tăiate. Astfel, în cazul Râul Alb, avem un evaluator UNESCO, directorul fostei administraţii a Geoparcului Dinozaurilor Ţara Haţegului, care a avizat distrugerea râului. El a ajuns să le mulţumească public atacatorilor de pe Râul Alb (în 24 mai, 2015, Gabi Păun, de la "Agent Green", şi cei ce-l însoţeau, au fost atacaţi sălbatic de un grup de indivizi conduşi de însuşi patronul firmei MHC), face afirmaţii false în adrese oficiale către minister şi a schimbat zonarea internă din planul de management, pentru a proteja proiectul MHC. Şi în cazul Râului Alb se manifestă dispreţul autorităţilor faţă de cetăţeni. Am reuşit să adun peste 115.000 de semnături, şi nici măcar nu am primit un răspuns de la Ministerul Mediului, deşi am depus-o de peste un an şi jumătate!
"Valea Jiului, cel mai distructiv proiect românesc, din ultimii 26 de ani"
- Nu am primit, pentru că aceşti domni şi doamne nu ştiu ce să răspundă, nu vor să deranjeze mafia hidrocentralelor (MHC), şi se tem să ne răspundă verde, în faţă, că proiectul de distrugere a Nerei va fi autorizat. Nu ar trebui să ne bazăm nici pe Comisia Europeană, pentru că are o capacitate instituţională limitată şi se interpun şi acolo interese. Dincolo de toate, singura speranţă sunt procurorii, dar şi aceştia sau nu au timp sau nu par să înţeleagă legislaţia de mediu şi gravitatea situaţiei.
- Ştiu că v-aţi luptat şi pentru stoparea şantierelor ilegale din Defileul Jiului. Care este situaţia acolo?
- Cazul şantierelor ilegale din Parcul Naţional Defileul Jiului este de-a dreptul înfricoşător. Vor să distrugă parcul de la un capăt la celălalt, să sece Jiul pe 33 de kilometri, să distrugă şi afluenţii Dumitra şi Bratcu. Este ceva mult mai grav decât un milion de acte de braconaj, este cel mai distructiv proiect românesc, implementat în ultimii 26 de ani, în privinţa patrimoniului natural. Am fost în 15 august până acolo şi am văzut că şantierele ilegale îşi continuă activitatea, deşi, din 2007, le-a expirat acordul de mediu. Nu am văzut nici măcar un panou; totul este ilegal, suntem martorii unui cumul de infracţiuni. Am scris anul trecut o petiţie, care a adunat mii de semnături şi a fost trimisă la Parchetul General. De acolo a fost plimbată la diferite parchete, până a ajuns la Poliţia Oraşului Bumbeşti Jiu, de unde am primit o adresă, prin care eram înştiinţaţi că se plimbă mai departe, la garda de mediu din Gorj, unde, evident, a fost îngropată. Cum am mai spus, societatea civilă de mediu din ţara noastră este vagă, iar situaţia, sumbră. Nu că aş fi un pesimist, dar cine şi-ar fi închipuit, la început de 2011, că, în câţiva ani, un tsunami al ciumei râurilor (microhidrocentralele) va distruge, unul câte unul, râuleţele care mai curgeau libere, în toate colţurile ţării? Cine ar fi crezut că râuri emblematice pentru turism, de la Săpânţa până la Prahova, de la Anieş până la Capra, vor fi distruse, iar românii vor sta pasivi?
"Fără râuri de munte, România va fi o umbră tristă a plaiurilor în care am copilărit"
- Sunt mai multe firme/persoane care furnizează "studii" despre microhidrocentrale, dar cel mai amplu palmares îl are firma "goldistului" Sergiu Mihuţ (a nu se confunda cu ecologistul Ovidiu Mihuţ), Unitatea de Suport pentru Integrare, despre care "Formula AS" a mai scris. În ce priveşte înregistrarea în Registrul Naţional al Elaboratorilor de Studii pentru Protecţia Mediului, ar trebui să fie urgent eliminaţi cei care au fost înregistraţi abuziv, fără să aibă nici măcar studii obligatorii, precum Vas Iudita, care a scris ”studiul” privind Râul Alb. Trebuie de urgenţă modificat Ordinul 1026/2009, care prevede că, doar la 10 studii respinse, se retrage certificatul de înregistrare, în condiţiile scandaloase în care APM-urile nu resping studii, orice aberaţii ar scrie în ele. Şi trebuie introdusă o prevedere privind îndepărtarea din registru a celor care, prin studiile lor, au contribuit la afectarea integrităţii ariilor protejate. Federaţia Coaliţia "Natura 2000" are un proiect pentru modificarea ordinului, am fost şi eu la un grup de lucru, dar am rămas cu impresia că directorii din minister şi din Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului servesc alte interese decât protecţia mediului, aşa că sunt slabe şanse ca ordinul să fie "normalizat".
- Să ne imaginăm, oare, o Românie fără râurile sale de munte, fără fauna şi flora care îi duc faima peste mări şi ţări?
- Mă tem că dezastrul va merge spre desăvârşire; că vom avea munţi, dar fără vuietul râurilor, muţi şi sluţi, doar cu aducţiuni şi băltoace de acumulare. Carpaţii nu sunt Munţii Ahaggar; Carpaţii fără râuri nu mai sunt Carpaţi. România va fi, fără râuri de munte, ceea ce, din păcate, a început să fie: o ţară mutilată ecologic, o umbră tristă a plaiurilor în care am copilărit.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
