Ar fi câştigat, fără discuţie, dacă nu ar fi conspirat cu diabolicul sistem PSD-ist de manipulare a alegerilor, pentru a împiedica votul diasporei. Furia strânsă în lungile ore de aşteptare de la primul tur de scrutin s-a multiplicat exponenţial în ţară, iar această furie a basculat, surprinzător, pe ultima sută de metri, rezultatul alegerilor. Rudele din ţară au empatizat imediat cu frustrarea simţită la Londra, Madrid, Roma sau Paris de sutele de mii de românii plecaţi afară, la muncă, şi l-au penalizat pe cel văzut vinovat de această obrăznicie la adresa cetăţeanului şi contribuabilului român. Evenimentele din noiembrie 2014 au, dincolo de încărcătura lor politică, un puternic substrat simbolic: umilinţa (devenită obişnuinţă) a statului la coadă a ajuns, după deceniile de comunism şi după lunga harababură post-decembristă, adânc încastrată în ADN-ul românului.
La mai puţin de doi ani de atunci, "motivul cozii" revine în dezbaterea publică, într-un moment în care guvernul Cioloş şi-a făcut un titlu de glorie din lupta cu birocraţia şi, implicit, din scurtarea cozilor pe la diversele ghişee. Al doilea om în stat, preşedintele Senatului şi fostul premier Călin Popescu-Tăriceanu, a ocolit coada interminabilă de la Permise Auto ca să-şi ridice carnetul de conducere. Aroganţa lui Tăriceanu, vecină cu cea a lui Ponta (în asentiment cu opţiunile politice care-i apropie tot mai mult în ultima vreme) a fost imediat taxată de societate. În loc să vină cu scuze publice, cum ar fi făcut un politician dintr-o democraţie civilizată, Tăriceanu s-a înfundat şi mai tare: treaba unui demnitar e aceea de a se ocupa de problemele serioase ale ţării, nu de a pierde vremea pe la cozi! O nouă mostră despre lipsa crasă de respect a politicienilor români faţă de cei pe care îi conduc. În vreme ce în alte ţări, premierii merg la muncă cu bicicletele sau cu metroul şi se comportă ca nişte oameni absolut obişnuiţi, în România limuzinelor cu antemergători trimişi spre moarte sigură, demnitarii vor privilegii peste privilegii. Unde mai pui că în ziua în care a fentat coada pentru a-şi ridica permisul auto, şeful Senatului se afla în concediu parlamentar!
La numai câteva zile după gogomănia lui Tăriceanu, Ponta a ieşit şi el din rând, nu cumva să-i ia cineva faţa la prostii: şi-a amintit de episodul cozilor de la alegerile prezidenţiale, dar numai cât să debiteze o nouă sfidare caracteristică: "Îmi pare rău pentru acele cozi, însă ulterior am aflat că nu le-am făcut eu, ci cei care se aşezau de două ori, de trei ori, de patru ori la rând, ca sa fie cozi, să se arate la televizor". Să pierzi puterea, ca Ponta, în felul în care ai pierdut-o, şi să nu înveţi nimic din asta, iată ceva cu adevărat înspăimântător la politicianul român! În câteva luni, oamenii aceştia, pentru care nu suntem buni decât să îngroşăm cozile pe la ghişeele statului, vor veni să ne ceară din nou votul. Între timp, Ponta, Tăriceanu şi cozile lor de topor de prin televiziunile aservite vor încerca să ne convingă cât de mult contăm noi pentru ei.