În cei douăzeci și șapte de ani de democrație, ele au avut posibilitatea de a-și sesiza impactul, de a-și demonstra capacitatea de administrare corectă a țării. "Parlamentarele", pe de altă parte, vor fi și o măsură a maturității electoratului român, cu atât mai importantă cu cât alegerile locale au furnizat destule rezultate contradictorii, destule opțiuni surprinzătoare, dacă nu cumva chiar perverse. La o sută de ani de la intrarea României în Marele Război (1914-1918), societatea autohtonă se regăsește extrem de divizată, incapabilă de răspunsuri unitare, la provocările mediului intern și extern, polarizată între un conservatorism cu nuanțe nostalgice și o aspirație de progres, adesea nefundamentată. Anul 2017 se anunță a fi pentru întreaga lume, și pentru Europa în special, un an tulbure, plin de conflicte mocnite, ce pot răsturna oricând fragilul echilibru continental și planetar. Iată de ce, pentru statul român, contează enorm ce forță politică îl va conduce, iată de ce, pentru societatea românească, va fi definitorie opțiunea politică. În cei douăzeci și șapte de ani de după ruptura cu totalitarismul comunist, în România s-a impus un sistem politic viciat, împărțit între o stânga falsă, rezultat al năpârlirii fostelor "cadre" comuniste, și o dreaptă divizată, cu principii inconsistente, adeseori dispusă la cele mai grave compromisuri cu adversarii ei formali. Rezultatele au fost pe măsură, România devenind codașa Europei în mai toate domeniile în care comunitatea continentală s-a manifestat. De "parlamentarele" din 2016 depind viitorul, pe termen lung, al țării, și chiar menținerea ei în familia Europei Unite.
Toate partidele au înțeles acest moment de cumpănă. Răbufnirea societății civile (după tragedia de la "Colectiv"), care a pus capăt guvernării iresponsabile și scandaloase moral a "administrației Ponta", le-a împins să cadă de acord cu trecerea gestiunii afacerilor societății în mâinile unui guvern neopolitic, un guvern tehnocrat, echidistant față de forțele partinice combatante. Anul de "pauză" trebuia să permită grupărilor interesate reformarea propriilor structuri, reînnoirea "echipelor" conducătoare și chiar schimbarea criteriilor de promovare internă în selectarea reprezentanților lor în fața electoratului. Atât PSD-ul, partidul cel mai măcinat de morbul corupției, cât și PNL-ul, implicat în destule scandaluri de aceeași natură, ca să nu mai vorbim de micile grupări politice de interes ce au gravitat în jurul lor, au anunțat adoptarea unor coduri "ale cinstei și onoarei" pe baza cărora să fie eliminate "merele putrede" din grămada de fructe a politicii românești. Lunile s-au scurs și publicul interesat (electoratul) a putut să constate că, dincolo de declarațiile de intenții, nu s-a făcut - practic - nimic. "Trădarea politicienilor" a avut ca rezultat dezinteresarea profundă a cetățenilor față de treburile comunității, absenteismul uriaș în "momentul socotelilor", cum a fost cazul cu "localele" din primăvară. Prezența la vot a numai 30% din cetățenii țării cu acest drept ar fi trebuit să fie un semnal dur pentru actorii politici implicați. În loc să accelereze, dacă nu chiar să inițieze, un proces de reformare și înnoire a clasei politice, partidele - care printr-un "pact tacit" au adoptat legi strâmbe (precum alegerea edililor într-un singur tur de scrutin), menite să le perpetueze poziția de dominare a societății -, au trecut la atacarea cabinetului tehnocrat al lui Dacian Cioloș, probabil din cauza faptului că acesta a demonstrat că se poate guverna și altfel. Anul de pauză a fost, astfel, pierdut și, cu două-trei luni înaintea alegerilor, partidele noastre s-au trezit că trebuie să-și încropească listele de candidați cu aceleași personaje corupte, unele chiar condamnate penal, altele cercetate de Justiție ori suspectate de matrapazlâcuri de societatea civilă. Ca și până acum, asistăm la o bătălie cruntă pe locurile eligibile, la negocierea "cu armele pe masă" (dezvăluiri în presă, turnătorii la DNA, treceri neverosimile de la o grupare la alta, în "vânătoarea de demnități și funcții") a "compensațiilor" pentru cei rămași pe din afară etc. Bătălia este cu atât mai dură și detaliile cu atât mai dezgustătoare, cu cât "plaja largă" a Parlamentului actual (de aproape 600 de locuri) va deveni mai îngustă (prin reducerea numărului de parlamentari), iar masa "șomerilor de lux" va crește.
Cea mai complicată situație este în PSD. Partidul marilor afaceriști are un lider, Liviu Dragnea, condamnat definitiv de Justiție (cu suspendare) și urmărit de ea, în continuare, pentru alte dosare. PSD-ul nu și-a respectat propriul "cod de onoare", acceptându-l ca lider absolut, ba chiar propunându-l ca prim-ministru, în viitoarea legislatură. E drept, Liviu Dragnea și-a promovat viclean oamenii în posturile-cheie ale partidului și i-a "legat" pe baronii acestuia, delegându-le responsabilități majore în alegerea candidaților pentru liste, cu reținerea pentru sine a ultimului cuvânt. El nu va avea însă căderea morală să-i îndepărteze pe cei mai compromiși, pentru că ei îi pot, în mod reciproc, returna acuzațiile și dărâma eșafodajul relațional, care l-a plasat în vârf. Cum va putea, ca să luăm un exemplu, liderul PSD să-l scoată de pe "listă" pe V.V. Ponta, fostul șef de guvern și partid, hoț dovedit cu acte în regulă, propus, pe loc eligibil, de organizația gorjeană a partidului? "Iresponsabilul vesel", cum l-a denumit un cunoscut jurnalist, are o gașcă de susținători de același calibru, care poate oricând provoca răsturnarea actualei conduceri PSD-iste. Ca și în alte cazuri de corupție (prea numeroase pentru a fi pomenite aici), Dragnea se va baza, la alegeri, pe dependența și orbirea clientelară a electorilor (care, evident, îi vor vota "meritat" candidații), renunțând să se mai lupte pentru o "integritate" de care el însuși nu s-a dovedit a fi capabil. Iar în siajul PSD, "satelitul" ALDE nu va renunța la nocivul "rege al pilelor", C. Popescu-Tăriceanu, deși personajul, mare "susținător al statului de drept", e implicat într-o mulțime de afaceri oneroase, dacă nu josnice. De partea cealaltă, PNL-ul, deși a renunțat la "greii" agățați de Justiție, precum celebrul Ion Oltean, s-a dovedit prea moale pentru a-și curăța rândurile (și listele) de "mamuți ai politicii", care l-au prăbușit în sondaje, în urma manevrelor conspiraționist-populiste pe care le-au inițiat. Chiar și "partidele noi", care anunță obsesiv alt tip de politică, prezintă liste cu indivizi reșapați, politicieni "migratori", trecuți prin toate grupările, familiarizați cu toate doctrinele. Lectura listelor de candidați este descurajantă, instigând la primejdiosul absenteism. În preajma unui an (2017) dificil, ele ar trebui citite, înaintea votului, de două ori pentru că, dacă astfel se dă țara pe mâna falșilor salvatori, ea își merită soarta.