Bătălia pentru Bistra

Boala microhidrocentralelor a cu­prins mun­ţii Româ­niei, profitând de co­rupţia gene­ra­lizată a autorităţilor locale, judeţene şi cen­trale.

Râurile de munte se îm­pu­ţi­nează, fauna dispare, copa­cii pier pe limba... austriacă, vi­drele şi peş­tii devin o amin­tire înscrisă în ma­nualele şco­la­re, natura moare, cu toate reglementările formaliste ale UE. Aşa-zisele "arii protejate" nu mai con­tează în faţa func­ţionarilor de mediu de la judeţ. De data asta, vorbim de judeţul Caraş Se­verin. Unul dintre pu­ţinii jurnalişti care se mai ocupă de aceste dureri ale codrului şi mun­telui este Daniel Befu, cola­bo­rator al site-ului "România Curată". El îl citează pe activistul de mediu Călin Dejeu, unul dintre luptătorii online, care a strâns recent peste 6000 de semnături împotriva microhidro­cen­tra­lelor. Râul Bistra, aflat în grea durere, este frumos, bogat în apă limpede şi ra­pidă, plin de păstrăvi şi vidre, "protejat" de programul de tip european - "Natura 2000". Dejeu a tri­mis sem­nă­tu­rile la Ministerul Mediului, dar şi la Turnu Se­verin, la Agenţia de Protecţia Me­diului, instituţie care, în mod scan­dalos, apără proiectele industriale, nu natura unică a zonei. Din păcate, domnii judeţeni, ca şi Ministerul, nu au dat niciun răspuns, au lăsat lucrurile să meargă exact cum doresc "afaceriştii". Luptă­torul Dejeu este scan­da­lizat că zeci de râuri de mun­te au "fost sacrificate, fără nicio răs­pun­dere, pe altarul unei "producţii de energie re­ge­nerabilă". El vorbeşte des­pre proiectul pre­gătit pe râul Bistra di­rect, fără reţinere: "Un nou proiect ile­gal este demarat acum pe râul Bis­tra, în nord-estul Munţilor Ţar­cu, pro­iect ce va duce la afectarea gravă a in­te­grităţii si­tului Natura 2000, Cori­do­rul Rusca Montană-Ţarcu-Retezat, şi afectarea semnificativă a vidrei, specie de interes comunitar pentru care a fost protejat situl. Râul Bistra este unul din­tre extrem de puţinele râuri de mărime medie care încă nu are debitul diminuat de captări pentru amenajări hidroener­getice sau conti­nuitatea cursului afec­tată de baraje, pe întreg parcursul, de la izvor până la vărsare. Acest râu de mun­te are o valoare ecologică şi pei­sa­gistică de nepreţuit, face parte din do­meniul public, ar trebui ca noi, toţi (lo­calnici, turişti, naturalişti), să ne putem bucura de el, nu să fie sacrificat pentru interese strict private". Şmecheria care a făcut posibilă demararea acestui pro­iect este "celeritatea funcţio­nă­reas­că" a an­gajaţilor Agenţiei de Protecţia Me­diu­lui Caraş Severin, care, în august 2011, cu doar o lună înainte de decla­rarea prin ordin de ministru a acestui perimetru drept "sit Natura 2000", au emis o "decizie de încadrare" a pro­iec­tu­lui care prevedea construirea unei salbe de trei mi­crohidrocentrale. Doar o lună aveau de aşteptat aşa-zisele au­to­rităţi, şi firma pri­vată ar fi pierdut şansa de a construi hidro­cen­trale! Cu alte cu­vinte, acei funcţionari plic­tisiţi, care de regulă te lasă să aştepţi cu lunile până-ţi dau un răspuns telegrafic, au luat foc şi au dat rapid decizia de încadrare a celor trei hidrocentrale, de parcă nu ar fi fost pe locurile copilăriei lor, ci pe Marte. Ce-ţi e şi cu "ce­leritatea" asta, mai ales când este anormală şi fentează restricţiile de mediu! DNA, oare n-ar trebui să vedeţi cum au mers "filtrele" an­ga­jaţilor de la Mediu Caraş Severin în câteva cazuri revoltătoare? Cine va salva vidrele şi păstrăvii, peisajul şi aerul curat, izvoarele cris­taline şi protejate? Să-l întrebaţi pe directorul Agenţiei: "Nu ştiaţi, domn' director, cu o lună înainte, când v-a venit ştirea, în mod oficial, că zona va deveni sit Natura 2000"? Şi să vă continuaţi interogarea la secţie, acolo unde mulţi şefi de la protecţia mediului nu ajung, deşi ar merita din plin!