Bătălia pentru Bistra

Ion Longin Popescu
Boala microhidrocentralelor a cu­prins mun­ții Româ­niei, profitând de co­rupția gene­ra­lizată a autorităților locale, județene și cen­trale.

Râurile de munte se îm­pu­ți­nează, fauna dispare, copa­cii pier pe limba... austriacă, vi­drele și peș­tii devin o amin­tire înscrisă în ma­nualele șco­la­re, natura moare, cu toate reglementările formaliste ale UE. Așa-zisele "arii protejate" nu mai con­tează în fața func­ționarilor de mediu de la județ. De data asta, vorbim de județul Caraș Se­verin. Unul dintre pu­ținii jurnaliști care se mai ocupă de aceste dureri ale codrului și mun­telui este Daniel Befu, cola­bo­rator al site-ului "România Curată". El îl citează pe activistul de mediu Călin Dejeu, unul dintre luptătorii online, care a strâns recent peste 6000 de semnături împotriva microhidro­cen­tra­lelor. Râul Bistra, aflat în grea durere, este frumos, bogat în apă limpede și ra­pidă, plin de păstrăvi și vidre, "protejat" de programul de tip european - "Natura 2000". Dejeu a tri­mis sem­nă­tu­rile la Ministerul Mediului, dar și la Turnu Se­verin, la Agenția de Protecția Me­diului, instituție care, în mod scan­dalos, apără proiectele industriale, nu natura unică a zonei. Din păcate, domnii județeni, ca și Ministerul, nu au dat niciun răspuns, au lăsat lucrurile să meargă exact cum doresc "afaceriștii". Luptă­torul Dejeu este scan­da­lizat că zeci de râuri de mun­te au "fost sacrificate, fără nicio răs­pun­dere, pe altarul unei "producții de energie re­ge­nerabilă". El vorbește des­pre proiectul pre­gătit pe râul Bistra di­rect, fără reținere: "Un nou proiect ile­gal este demarat acum pe râul Bis­tra, în nord-estul Munților Țar­cu, pro­iect ce va duce la afectarea gravă a in­te­grității si­tului Natura 2000, Cori­do­rul Rusca Montană-Țarcu-Retezat, și afectarea semnificativă a vidrei, specie de interes comunitar pentru care a fost protejat situl. Râul Bistra este unul din­tre extrem de puținele râuri de mărime medie care încă nu are debitul diminuat de captări pentru amenajări hidroener­getice sau conti­nuitatea cursului afec­tată de baraje, pe întreg parcursul, de la izvor până la vărsare. Acest râu de mun­te are o valoare ecologică și pei­sa­gistică de neprețuit, face parte din do­meniul public, ar trebui ca noi, toți (lo­calnici, turiști, naturaliști), să ne putem bucura de el, nu să fie sacrificat pentru interese strict private". Șmecheria care a făcut posibilă demararea acestui pro­iect este "celeritatea funcțio­nă­reas­că" a an­gajaților Agenției de Protecția Me­diu­lui Caraș Severin, care, în august 2011, cu doar o lună înainte de decla­rarea prin ordin de ministru a acestui perimetru drept "sit Natura 2000", au emis o "decizie de încadrare" a pro­iec­tu­lui care prevedea construirea unei salbe de trei mi­crohidrocentrale. Doar o lună aveau de așteptat așa-zisele au­to­rități, și firma pri­vată ar fi pierdut șansa de a construi hidro­cen­trale! Cu alte cu­vinte, acei funcționari plic­tisiți, care de regulă te lasă să aștepți cu lunile până-ți dau un răspuns telegrafic, au luat foc și au dat rapid decizia de încadrare a celor trei hidrocentrale, de parcă nu ar fi fost pe locurile copilăriei lor, ci pe Marte. Ce-ți e și cu "ce­leritatea" asta, mai ales când este anormală și fentează restricțiile de mediu! DNA, oare n-ar trebui să vedeți cum au mers "filtrele" an­ga­jaților de la Mediu Caraș Severin în câteva cazuri revoltătoare? Cine va salva vidrele și păstrăvii, peisajul și aerul curat, izvoarele cris­taline și protejate? Să-l întrebați pe directorul Agenției: "Nu știați, domn' director, cu o lună înainte, când v-a venit știrea, în mod oficial, că zona va deveni sit Natura 2000"? Și să vă continuați interogarea la secție, acolo unde mulți șefi de la protecția mediului nu ajung, deși ar merita din plin!