În august, anul trecut, am adunat multe feluri de seminţe de flori întâlnite pe malul Mării Egee. Împreună cu Mariana, iubita mea prietenă, care locuieşte cu familia în Paris, am pus mult suflet în această acţiune, în amintirea minunatelor zile pe care le-am petrecut acolo, în vremea când soţii noştri urcaseră pentru câteva zile pe Muntele Athos. Ajunsă acasă, în România, am încercat de mai multe ori, în mai multe feluri, să obţin răsad din acele seminţe, aduse din Grecia, dar n-am izbutit. Nu am renunţat, şi în februarie, am pus din nou la fereastră diverse pahare cu etichete. Din plăntuţele răsărite, în aprilie, am plantat afară, în grădina mea de pe malul Dunării, trei pui de salcâm. Ei bine, acolo, în grădiniţa aceea rustică, cu gard de nuiele, cu viezuri, iepuri şi hârciogi care rod tot ce pot, acolo s-a produs miracolul! Unul din puii de salcâm a înflorit! Niciun pom nu face aşa ceva în primul an! Abia după 3-5 ani! Deşi nu are nici un metru înălţime, e subţirel şi firav, dar toată energia lui s-a concentrat într-un ciorchine auriu, de flori bătute! I-am pus imediat un par, l-am legat cu nişte cârpe de pe la roşiile care s-au uscat. Doamne! Ce contrast uimitor: floarea aceea superbă, într-un copăcel cu frunze mărunte, sprijinită de parul şi sfoara înnegrite de ploaie! În fiecare zi fugeam la ea să văd dacă nu s-a deschis şi dacă mai poate să o ţină, dacă nu s-a frânt sub greutate.
Acest moment mi-a sugerat naşterea lui Iisus, în ieslea aceea sărăcăcioasă din Betleem. Şi El împrăştia lumină; mă rugasem mult lângă salcâm, acum am mulţumit Celui care le are pe toate în grijă!
Am luat cu mine prima floare, şi toţi cei care au văzut-o mi-au cerut seminţe. Acum urmează să se deschidă un ciorchine întreg. Este galben aprins, cu stamine roşii, mult mai lungi decât petalele! E o floare exotică şi-mi trezeşte memoria olfactivă şi vizuală a aromelor, a serilor, a discuţiilor de pe ţărmul Mării Egee! Dar îmi vorbeşte şi despre puterea iubirii, pe care plantele o au la fel ca şi noi.
Dacă aţi avut răbdare să citiţi până la sfârşit acest text cam ciudat, sper să nu fi râs prea tare de mine. Încercaţi şi dvs. în viaţa zilnică să vă găsiţi bucurii de o asemenea intensitate şi veţi simţi că renaşteţi! Bucuria e peste tot.
Cu drag,
IRINA
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
