Mirajul Bonţidei
"Electric Castle" este, dacă nu cel mai mare, atunci cu siguranţă cel mai iubit festival de muzică din România. E locul unde aştepţi cu sufletul la gură să-ţi asculţi live trupele favorite, e câmpul pe care îl străbaţi în tenişi sau cizme de cauciuc, în marea de pelerine multicolore, de la o scenă la alta. E castelul unde ai toate şansele să întâlneşti prinţul sau prinţesa din poveste, la un răsărit de soare, pe malul lacului.
Un magnetism greu de explicat atrage, an de an, zeci de mii de tineri spre castelul de la Bonţida, la 30 de kilometri de Cluj-Napoca. Un magnetism ce vine, probabil, din misterul pe care-l trăieşti, în timp ce priveşti, serile, turnul castelului, învăluit în lumina roşiatică a lunii, sau din legenda locală care spune cum un tânăr grăjdar a fost ucis după ce a deconspirat dragostea interzisă dintre o domniţă de la castel şi un frumos ofiţer. Se spune că fantoma lui se arată şi azi, în unele nopţi, pe aleile parcului din curtea conacului, inspirate, în secolul XVIII, după aleile de la Versailles şi Schonbrunn, la dorinţa lui Dionisie Bánffy.
Legenda născută din legende
Mânaţi din spate de pasiunea pentru muzică, 500 de ani mai târziu, când amintirea familiei nobiliare din Transilvania se pierduse, demult, câţiva tineri din Cluj au rescris, în felul lor, legenda castelului din Bonţida. În vara lui 2013, porţile lui s-au deschis pentru prima dată publicului unui festival de muzică. Un val de efervescenţă tinerească a umplut domeniul Banffy, născând într-un loc de legendă o altă legendă. În numai 4 ani, "Electric Castle" a devenit un festival gigantic, respirat la unison de 120.000 de tineri. Astăzi, "EC" este un acronim multiplicat de zeci de mii de ori pe rucsacuri, în culori hipiote, ori pe cizmele de cauciuc, devenite simbol al festivalului, după ce ultimele ediţii au fost acoperite de potopuri, ca pe vremea lui Noe.
ANDI VANCA
"«Electric Castle» înseamnă doi tineri care se sărută sub ropotul ploii. Acesta e spiritul festivalului"
Responsabil pentru imaginea festivalului, Andi Vanca s-a născut în Braşov, a ajuns la facultate la Cluj, în 2008, iar un an mai târziu, i-a cunoscut pe tinerii alături de care a pus bazele evenimentului. Au pornit de la petrecerile dintr-un mic bar de pe celebra stradă Piezişă a studenţimii clujene, au urmat petrecerile mai mari, apoi festivalul. Anul acesta, tânărul şi-a luat bunicii la concerte. Iar ei au devenit cei mai mari fani ai festivalului!
- Cum s-a născut ideea unui festival la Bonţida, în curtea Castelului Banffi?
- A fost un pas firesc, pe care l-am făcut după organizarea mai multor evenimente. Ele creşteau tot mai mult şi aveau o priză extraordinară la public. Am observat lipsa, cel puţin în Transilvania, a unui festival cu un concept puternic. Atunci am luat decizia să organizăm noi un festival la Castelul Banffy din Bonţida. Cunoşteam locul, era generos şi ca spaţiu, şi ca aspect, iar în scurt timp, am construit totul în jurul acestui castel.
- Un festival de muzică într-un castel poate părea o idee ciudată. Cum v-au primit cei care administrează monumentul istoric, Fundaţia "Transilvania Trust"?
- Ne-au primit cu braţele deschise, mai ales că, până în acel moment, în 2013, castelul din Bonţida era destul de ignorat. Prin "Electric Castle", Castelul Banffy a fost repus pe harta obiectivelor turistice, mai ales în rândul tinerilor. Dacă până atunci Castelul Bran avea o notorietate pe care greu o puteai bate, acum, Castelul Banffy din Bonţida este cel puţin la acelaşi nivel. 15% din publicul festivalului vine din străinătate, ceea ce înseamnă un mesaj extrem de puternic dus mai departe. Cei din afară sunt atraşi ca un magnet de mirajul Transilvaniei, al tărâmului lui Dracula, de ideea unui festival de muzică între zidurile unui vechi castel. Iar "Electric Castle" şi-a pus, cu siguranţă, amprenta pe acel loc. Am ales să folosim o parte din încasări pentru refacerea monumentului. De la "Electric Castle", Fundaţia "Transilvania Trust" primeşte ajutor financiar, an de an. 2% din încasări sunt direcţionate către fundaţie, iar acest lucru se vede în lucrările de refacere, care avansează an de an. Am început de jos, la prima ediţie, ne aşteptam la 4-5.000 de spectatori. Dar se simţea lipsa unui festival mare, răspunsul publicului a fost extraordinar şi am avut, la prima ediţie, 32.000 de oameni! Comunitatea era acolo, noi doar i-am dat un imbold: muzica. Cu toate acestea, "Electric Castle" nu este numai despre muzică. Este o experienţă care îmbină totul: locul mirific, activităţile din timpul zilei, concertele din timpul nopţii. Anul acesta au fost 10.000 de oameni în camping tocmai pentru a se bucura de întreaga experienţă pe care o oferă festivalul!
- Credeţi în forţa locului de care v-aţi legat numele?
- Locul în care ne aflăm acum are o energie extraordinară. Cei care vin la "Electric Castle" nu sunt doar din Cluj, din Ardeal, sunt din toată ţara. Sunt oameni care vor să evadeze timp de 4 zile în curtea unui castel şi să trăiască această experienţă până în măduva oaselor. Domeniul Castelului Banffy este locaţia ideală pentru "Electric Castle", iar ceea ce am realizat noi este, până la urmă, şi un pilon al candidaturii Clujului pentru câştigarea titlului de "Capitală Culturală Europeană 2021", candidatură pe care o sprijinim din plin.
- Ce înseamnă organizarea unui eveniment pentru un public de 120.000 de oameni?
- Bugetul de anul acesta a fost de 3 milioane de euro. Ca timp, lucrăm un an pentru festival. Deja am început să tatonăm artiştii pe care vrem să-i aducem la ediţia din 2017. Suntem o echipă de 30 de oameni, care lucrează tot anul pentru festival, iar în timpul evenimentului ajungem la o mie de persoane, implicate activ în organizare. Construirea orăşelului "Electric Castle" durează aproape o lună, iar la final, mai stăm două săptămâni să demontăm tot.
- Ploaia a ajuns un fel de simbol al festivalului de la Bonţida. Este ea marea pacoste, sau marele noroc al festivalului?
- Cu ploaia nu prea te poţi lupta. Până la urmă, vremea înseamnă şi soare, şi ploaie, nu ai cum să o controlezi. Anul acesta, foarte multe festivaluri mari din Europa au fost plouate. În ciuda ploii, adevăraţii festivalieri rămân în faţa scenei. Emblematică este una dintre imaginile surprinse de unul din cei 20 de fotografi oficiali ai festivalului, cu cei doi tineri care se sărută sub ropotul ploii, într-o baltă imensă. Până la urmă, acesta este spiritul, aceasta esenţa festivalului: libertatea, fericirea pură pe care ţi-o poate transmite un artist pe care ai aşteptat ani de zile să-l asculţi sau dragostea pe care ai întâlnit-o în curtea unui castel.
- Notorietatea festivalului a ajuns să fie recunoscută şi la nivel naţional. Vă sprijină Ministerul Culturii în acest demers?
- Anul acesta, doamna ministru Corina Şuteu a spus despre festival un lucru foarte frumos, şi anume, că "Electric Castle" reuşeşte să îmbine istoria, trecutul şi patrimoniul naţional, cu arta şi muzica contemporană, făcându-i pe tineri să fie mult mai atenţi
la trecutul lor şi mult mai interesaţi de valorile istorice din România. Nu am cerut bani de la Guvern, în schimb, am avut un parteneriat cu Ministerul Culturii, prin care am sprijinit campania "Cuminţenia Pământului". Concret, am încurajat oamenii să doneze pentru lucrarea lui Brâncuşi. Noi considerăm că "Electric Castle" este un eveniment privat, este un business al cărui scop este să genereze profit şi nu considerăm că nouă ni s-ar cuveni bani publici. "Electric Castle" a demonstrat că se poate descurca şi fără aceşti bani. Drept urmare, din bugetul de 3 milioane de euro, finanţarea publică a fost de zero lei.
IOANA OROS
Foto: COSMIN BUMBUŢ, Bereczky Sándor