Comori de sănătate: Stațiunea Moneasa

Florentin Popa
- Situată geografic la granița Aradului cu Bihorul și Hunedoara, așezată la poalele unor munți cu nume misterios, Codru Moma, Moneasa își da­to­rează celebritatea apelor sale termale, descoperite în urmă cu mii de ani, de romani. Forța tămăduitoare a locului a fost însă mai tare ca tim­pul. Chiar dacă gloria lui s-a mai stins în ultima vreme, "minunile" de să­nă­­tate care se întâmplă și azi la Moneasa fac din stațiunea arădeană o "perlă a Transilvaniei". Nădăjduim ca paginile care urmează, realizate în vara aceasta, la fața locului, să fie un argument și-un îndemn pentru citi­to­rii revistei noastre, care nu și-au aflat încă leac pentru suferințele lor -

Situată la o altitudine de 280 de metri, încon­jurată de nesfârșite păduri de foioase și co­nifere, stațiunea Moneasa beneficiază de un "bioclimat de cruțare", cum i se spune în termeni medicali, adică are un aer tare și ionizat, pe care me­dicii balneologi îl recomandă ca leac excelent pentru nevroze și insomnii. Izvoa­rele cu ape minerale mezo­termale, calcice, oligominerale, bicarbonatate, mag­ne­ziene și sodice sunt o altă bogăție naturală a zonei, acestea fiind utilizate pentru băi și alte proceduri terapeutice în centrele de recuperare. Cei care vin în stațiune doar pentru odihnă pot face băi cu ape mezo­termale la ștrandul din Moneasa, foarte frumos amenajat, situat chiar la poalele pădurii.

"Anchetă", la margine de pădure

Stațiunea e micuță. O străbați în câ­teva minute, la pas. Însă e cochetă ca un sat el­vețian: gazonul e tuns la linie, iar ferestrele caselor sunt pline de jardiniere cu flori curgătoare. Peluzele din jurul hotelurilor arată ca-n zi de sărbătoare și totul strălu­cește de curățenie. Foarte rar trece câte o mașină pe drum; e o liniște deplină, poți să auzi trilurile păsărilor ascunse-n desișul pădurii, chiar și susu­rul râului de-o șchioa­pă, de pe partea cealaltă a drumului. Sunt mirat să văd cât de mulți oameni au venit aici în căutarea sănătății. Majoritatea au probleme neu­ro­motorii; pe aleile din jurul centrului de tratament se plimbă oameni în cărucioare cu rotile ori în cârje, ajutați de apropiați. Alții, cu probleme mai puțin grave, coboară obosiți, dar vizibil bine dispuși potecile traseelor de drumeție ce pornesc din centrul stațiunii spre diverse platouri muntoase. Mă opresc în parcul din fața bazei de tratament a Hotelului "Parc" și, înainte să solicit opinia medicilor specia­liști, iau câteva declarații de la bolnavii care stau la discuții pe bănci.
Primul cu care vorbesc este Matei Constantin, în vârstă de 54 de ani, din Arad. "Domnule, eu sunt plin de beteșuguri. Acum cinci ani, am avut o operație grea, de hernie de disc. În urmă cu vreun an, am fost operat la șoldul stâng - mi s-a pus o proteză neci­mentată. Acum trei luni, iar am ajuns la cuțit - mi s-a făcut o artroscopie la genunchi. Am venit aici pentru recuperare locomotorie, ca să-mi recâștig mobilitatea pierdută și pentru ameliorarea durerilor. Am auzit numai lucruri bune despre Moneasa de la alți bolnavi din spital, și n-am stat mult pe gânduri, pentru că aveam dureri insuportabile. Sunt de nouă zile în sta­țiune și vă spun sincer că rezultatele sunt exce­lente. Durerile n-au dispărut definitiv, dar au scăzut la jumătate ca intensitate și durată. Mâine mă externez, dar urmează să revin la tratament peste câteva luni, deoarece unele proceduri nu se fac decât la o anumită perioadă de timp. Am toată stima pentru cadrele me­di­cale din centrul de recuperare, care și-au dat silința să-mi facă toate tratamentele care m-ar putea ajuta să redevin un om sănătos, să fiu din nou pe picioarele mele. Am făcut zilnic terapie laser, ultra­sunete, cu­renți cu unde scurte, curenți interferen­țiali, masaj și kinetoterapie. Așa ceva nu prea vezi în alte stațiuni din țară... ți se fac una, două proceduri și gata! Fiecare procedură e suprave­gheată de asistente specializate, evoluția fiecărui bolnav este urmărită cu atenție de medici, iar dacă este cazul, se schim­bă procedurile sau se prelun­gesc ședințele. În plus, personalul medical e ama­bil, dedicat și atent, nu nepăsător în fața suferinței, ca prin alte părți. Pentru mine, Moneasa este un loc binecuvântat de Dumne­zeu, iar despre oamenii care lucrează aici am numai cuvinte de laudă! În privința terapiei, cel puțin, lucru­rile sunt foarte bine puse la punct! Nu mă pot plânge nici de con­dițiile de cazare, de calitatea hranei sau de igienă, deși întotdeauna e loc și de mai bine, ca peste tot în România."
Doamna Maria e imobilizată în cărucior. Soțul ei, d-l Mihai, tocmai a scos-o la plimbare în aer curat. Îi zâmbește mereu, se mai apleacă spre ea din când în când, să audă ce-i zice și împinge încetișor căru­cio­rul pe aleea principală. "Soția mea nu vorbește prea clar, a rămas cu sechele după un accident vascular cere­bral. Venim din 2015 la Moneasa, facem câte două cure de recuperare pe an. Când s-a externat din spital, după accident, era într-o stare foarte gravă: nu putea să-și miște decât degetele de la mâ­na stângă și nu vorbea deloc. A­cum e mult mai bine, slavă Dom­nului că și-a mai revenit. Își folo­sește o mână, poa­te să bea apă și să mănânce singură. Încă n-are putere să meargă, dar reu­șește să stea în picioare și să facă doi, trei pași dacă o susțin. O înțeleg mai greu, pentru că a rămas cu o pa­reză facială ca­re-i limitează vor­bi­rea, dar impor­tant e că trăiește. Medicii nu știu dacă are șanse de recuperare totală, dar eu consider că tot ce a câștigat până acum prin terapie e un mare pas înainte! Noi sun­tem optimiști și vom continua tratamentul, pentru că rezultatele sunt încurajatoare. Nu ne pierdem spe­ranța!"

Dr. DAN MURARIU
"Facem eforturi supraomenești să-i mulțumim pe numeroșii bolnavi aflați la tratament"


În Secția de Recuperare a Hotelului "Parc" se lucrează intens. Holul spațios e înțesat de oameni care-și aș­teap­tă rândul la tratament. O asis­tentă amabilă mă conduce prin stabiliment și îmi prezintă întregul "flux tehnologic" prin care trec bolnavii, în căutarea sănătății: băi galvanice, aparate pentru magnetodia­flux sau electrostimulare, lasere, săli de kinetoterapie... Dotări impre­sionante! Vreau să vorbesc cu medicul Cen­trului. Aflu că și-a terminat programul, dar îl găsesc la Spi­talul de Recuperare Neuro­psiho­motorie de la Dezna, o localitate aflată în apropiere.
Dezna, strada Speranței nr. 5. Vechiul spital, construit pe panta unui deal împă­durit, e proaspăt renovat, iar peisajul din jur e idilic. La fel ca în stațiunea Moneasa, și aici sunt zeci de bolnavi în cârje sau în cărucioare cu rotile. D-l dr. Dan Murariu, medic primar în balneofizioterapie și recu­perare medicală, e un om jovial, dar tare ocu­pat. Biroul său e plin cu teancuri de do­sare - analize medicale, radiografii, RMN-uri, foi de observație, planuri de tratament. Îl aștept câteva mi­nute, până când stabilește, împreună cu asistenta-șefă, ce proceduri urmează să le aplice bolna­vilor internați. Se vede că-i cunoaște pe fiecare în parte și știe foarte bine ce are de făcut. După două, trei recomandări, ne retragem împreună în curte, la umbra unui fag uriaș.

- Domnule doctor, vă mărturisesc cu sinceritate că nu mă așteptam ca în aceste locuri așa de retrase să întâlnesc o asemenea "industrie" a sănătății! Câți bolnavi aveți sub observație?

- Peste o sută, nici eu nu mai știu... (râde) N-avem ce face, e multă lume în suferință și tre­buie să ne ocupăm de ea, doar asta ne e meseria! La spitalul din Dezna avem o capa­citate de 75 de locuri, iar la Spi­talul "Sfântul Gheor­ghe" din Moneasa, care func­țio­­nează mo­men­tan în in­cinta Hotelului "Parc" (unde s-au închi­riat două etaje pentru cazare și parterul, pentru baza de trata­ment), pu­­tem primi încă 50 de bolnavi, însă numai în regim de copla­tă (500 de lei pentru 10 zile de trata­ment, cazare și masă), astfel încât să ne putem acoperi costu­rile. În curând se va con­strui un spital privat în Moneasa - deja s-a cumpărat terenul și urmează ca în maximum 2-3 ani să fie gata, pentru că avem multe cereri și suntem foarte aglomerați.

- Ce afecțiuni tratați în baza de la Moneasa și-n spitalul din Dezna?

- Practic, noi ne adresăm oricărei afecțiuni care se pretează la recuperare: sechele post-traumatice sau postoperatorii, sechele paretice ale membrelor după accidente vasculare cerebrale, afecțiuni ale sistemului nervos periferic și central (scleroză în plăci, nevralgii, nevrite, neuropatii, mielopatii, tulburări de circulație periferică), boli inflamatorii (artroze, artrite, periar­trite, spondiloze, discopatii, reumatism degenerativ și altele). După cum vedeți, tratăm o întreagă gamă de boli care se manifestă, de obicei, prin deficit motoriu sau articular, iar re­cu­perarea urmărește recâștigarea func­țiilor motorii al­tera­te.

- Stațiunea Mo­nea­sa e celebră pen­tru factorii săi curativi. Care sunt cei mai utili în tra­tamentul bolna­vi­lor?

- Poate vi se pa­re absurd, dar oa­me­nii care vin la tra­ta­ment în Mo­nea­sa nu prea folo­sesc facto­rii cura­tivi naturali ai stațiunii. Pentru recu­perarea pacienților cu boli neuromotorii (care reprezintă peste 98% din totalul ce­lor care ajung în sta­țiune), trata­mentul de bază e fizio­tera­pia. Desigur, biocli­matul de cruțare, cu efecte sedative și cal­mante asupra sis­te­mu­lui nervos, e bene­fic pentru bol­navi, le creează o stare de bine și are efect antistres. Tra­­tamentul balnear la Moneasa are efecte pozitive demon­stra­te și în multe alte afec­țiuni: nevroze asteni­ce, afecțiuni ginecolo­gice croni­ce, boli me­tabolice și de nutriție, dar puțini pacienți vin aici cu astfel de diag­nostice. Cura helio­terapeutică ajută la recuperarea bolna­vilor după boli infecțioase sau stări de surmenaj, deci, Moneasa poa­te fi considerată o desti­na­ție de vacan­ță și pentru oa­menii sănătoși care au o muncă intelectuală epui­zantă ori pen­tru cei din com­pa­niile multinaționa­le, care lucrează în­tr-un mediu stre­sant.

- Nu ați spus nimic despre cali­tățile apelor mezo­termale din Mo­nea­­sa - unul din­tre factorii naturali cei mai lăudați ai sta­țiunii.

- Din păcate, există un singur iz­vor cu apă mezo­ter­mală oligominerală, la temperatura de 32°C, care alimen­tează atât bazele de tratament, cât și ștrandul orașului. Noi o utilizăm nu­mai în băile la vană, pentru efectul anti­inflamator și seda­tiv, de aceea nu pu­nem foarte mare ac­cent pe acest factor terapeutic na­tu­ral.

Marele merit este al personalului medical

- Am vorbit cu câțiva bolnavi în Moneasa și erau foarte mulțumiți de efectele tratamentelor. Ce proce­duri utilizați, pentru a obține aseme­nea rezultate?

- În baza de tratament folosim mai multe tipuri de lasere terapeutice, avem săli de sport cu apa­­rate spe­ciale pentru kinetoterapie și gimnas­tică medicală, unde ki­ne­toterapeuții concep pro­grame de exerciții per­sonalizate pentru fiecare bolnav în parte, dispu­nem de instalații pentru băi cu apă mezo­termală în vană, de aparatură pen­tru ultrasunete, elec­trote­rapie, hidroterapie și termoterapie, de săli pen­tru masaj medical - cam tot ce ne trebuie ca să ob­ținem rezul­tatele pe care ni le dorim! În baza de recuperare lucrează nu­mai personal calificat: me­dici, kineto­terapeuți și asistente medi­cale care uneori fac eforturi supraomenești să-i mulțu­mească pe numeroșii bol­navi programați la trata­ment.

- După câte cure de recuperare apar primele rezultate la pacienții cu afecțiuni neuromotorii?

- Depinde în primul rând de boală. O leziune neuromotorie nu se vindecă niciodată în totalitate! Prin tratament se poate obține însă o recuperare de până la 90%, chiar și mai mult. Desigur, mai depinde și de gradul de afec­tare a struc­turii mus­culare la peri­ferie, de rezervele biolo­gice ale bolnavului, de bolile co­nexe... Sunt mulți factori de luat în calcul pen­tru stabi­lirea u­nui pronostic medi­cal. În plus, nu con­tea­ză atât de mult gravitatea unei boli, ci resursele inter­ne ale bolnavului. Re­zultate excelente avem la oame­nii ti­neri cu accidente vas­cu­lare cerebrale - răspunsul este total, iar pacienții se recuperează foarte bine și în timp scurt. Am avut pa­cienți cu trauma­tisme verte­bro-me­du­lare după acci­den­te (cu secțio­na­rea parțială a mă­duvei spinale), care s-au recuperat neaș­teptat de bine. Din păcate, la trauma­tis­mele vertebro-me­dulare cu secțiune totală, rezultatele sunt mai puțin spec­taculoase. Obținem îmbunătățiri în trofi­citatea unor țesuturi, dar prea pu­țină per­formanță kinetică. Foarte bine s-au re­cuperat și unii pa­cienți cu scleroză mul­­ti­plă, la care pro­cesul degenerativ era în stadiu avan­sat, sau pacienți cu mielo­pa­tii care aveau pareze sau parapa­reze. De­sigur, oame­nii ăș­tia n-o să joace fotbal nicio­dată, dar sunt pe picioarele lor, chiar dacă au orteze sau se ajută la mers cu cadrul. Am avut și un caz in­cre­dibil: acum câțiva ani, am internat un bolnav care fusese imobili­zat la pat multă vre­me - l-au adus ru­dele pe targă. După trei serii de recupe­rare, l-am pus pe picioare! M-am în­tâlnit cu el în Arad, mergea omul să-și facă pia­ța! Dar asta nu în­seamnă că sun­tem noi grozavi, ci doar că ne dăm interesul și facem tratamente corecte. Avem re­zul­tate bu­ne atât la Dez­na, cât și la Mo­neasa. Iar cel mai mare me­rit este al perso­nalului medi­cal, care e foarte serios și conștiin­cios.

- Cât de im­portantă e frecvența tratamentului pentru bolnavii care se recuperează mai greu?

- Tratamentul de întreținere este foarte important, deoarece unele leziuni neurologice sunt extinse, deci mai greu de recuperat, pentru că afectează mai multe segmente ale corpului. Bolnavilor inerți, fără nicio ac­tivitate kinetică, care de obicei au atrofie muscu­lară, dureri și alte probleme cauzate de imobilizarea prelungită, le recomandăm două cure de recuperare anual, pentru a-și păstra îmbunătățirile obținute. În caz contrar, pot să apară blocaje articulare, retracții ale tendoanelor, hipotrofie musculară, edeme etc. și își pierd multe dintre abilitățile dobândite prin trata­ment. La ceilalți bolnavi, frecvența curelor de în­tre­ținere se stabilește în funcție de gradul de recu­perare obținut, dar și de programările pe care le avem la tra­ta­ment. Nu știu dacă e cazul s-o spun cu mândrie, dar avem deja programări până în luna ianuarie 2017, iar lista de așteptare e destul de lungă! Din fericire, unii pacienți nu așteaptă să-i chemăm noi la tratament; vin singuri, pe banii lor - în regim privat, dacă nu mai pot obține trimitere de la medicul specialist - pen­tru că se simt foarte bine după recu­perare.

***

E o seară frumoasă și caldă, iar soarele și-a în­ceput coborârea spre asfințit. Mă întorc să înnoptez în Moneasa. Caut din mers un loc plăcut de odihnă, și privirea mi-e atrasă de un hotel îmbrăcat în flori roșii, de pe malul Lacului Liniștit. Primesc o cameră cu­ra­tă, la etajul unu. Din balconul cu vedere spre lac, văd peștii care înoată prin apa verzuie. Deasupra - pă­du­rea ce urcă spre culmi. E tare frumos peisajul! Cobor, vreau să profit de lumină pentru un ultim tur al sta­țiunii. Pe alei întâlnesc alți bolnavi ieșiți la plim­bare, care se mișcă, fiecare după putere și beteșug, dar fiecare din ei, cu o uriașă speranță de vindecare, oglindită în zâmbetul de pe obraz.

Cărări pentru drumeții

Dau peste un drumeag ce urcă abrupt spre pădure. La răscruce, două indicatoare pentru iubitorii de dru­meții. Spre stânga, la numai 1,5 km, e Peștera Lilie­cilor! Se fac trei sferturi de oră până acolo. Pe același drum, dar urmând alt traseu, de 10,6 km, ajungi la Platoul Tinoasa, de unde te întorci prin Valea Megheș - o plimbare de trei ore și jumătate. Pentru iubitorii de natură mai antrenați, există un traseu mai incitant: 11,1 km spre Culmea Zelea Neagră, cu întoarcere prin Valea Lungă... Fac o poză cu telefonul, poate-mi vor fi de folos informațiile. O doamnă, localnică pro­babil, mă observă și-mi atrage atenția: "Nu cumva să vă duceți la peșteră, că-i închisă! Anul trecut s-o băgat unul și n-o mai ieșit! De-atunci, au zidit in­trarea!". "Dar ce-ar mai fi de văzut prin zonă?" - o întreb. "Din păcate, nu mare lucru! Or fost pe-aici, prin jur, o groază de minuni, dar lumea le-o stricat! Cu ochii mei am văzut cum smulgeau unii frumusețe de nuferi din Rezervație, să-i ia cu ei la hotel! Mare noroc, dac-or mai răsări câțiva la vară! Nici din Grota Urșilor n-o rămas mare lucru - turiștii și-or săpat numele-n piatră, iar o parte din intrare s-o surpat. Or fost o mulțime de peșteri prin jur, dar nu s-o ocupat nimeni de ele și s-or astupat. Nu-i pasă nimănui că se pierd atâtea frumuseți!".
În drum spre hotel, cumpăr o pungă cu cireșe pie­troase de la o tarabă și "Formula AS", de la sin­gurul chioșc de ziare întâlnit în cale. Mă bucur că revista ajunge până aici, la poalele Munților Codru-Moma. După un duș scurt, aprind veioza și mă întind pe pat, să văd ce-au scris colegii mei în ziarul abia ieșit din tipar. Nu mai apuc. Adorm neîntors, cu ziarul pe piept și lumina aprinsă. Într-adevăr, e tare bun aerul de Moneasa!


Persoanele care vor să ajungă la Centrul de Recuperare Neuromotorie din Moneasa pot suna pentru informații și programări la secre­tariatul Spitalului "Sfântul Gheorghe" din in­cinta Hotelului "Parc" - tel. 0748.194.191