Situată la o altitudine de 280 de metri, înconjurată de nesfârșite păduri de foioase și conifere, stațiunea Moneasa beneficiază de un "bioclimat de cruțare", cum i se spune în termeni medicali, adică are un aer tare și ionizat, pe care medicii balneologi îl recomandă ca leac excelent pentru nevroze și insomnii. Izvoarele cu ape minerale mezotermale, calcice, oligominerale, bicarbonatate, magneziene și sodice sunt o altă bogăție naturală a zonei, acestea fiind utilizate pentru băi și alte proceduri terapeutice în centrele de recuperare. Cei care vin în stațiune doar pentru odihnă pot face băi cu ape mezotermale la ștrandul din Moneasa, foarte frumos amenajat, situat chiar la poalele pădurii.
"Anchetă", la margine de pădure
Stațiunea e micuță. O străbați în câteva minute, la pas. Însă e cochetă ca un sat elvețian: gazonul e tuns la linie, iar ferestrele caselor sunt pline de jardiniere cu flori curgătoare. Peluzele din jurul hotelurilor arată ca-n zi de sărbătoare și totul strălucește de curățenie. Foarte rar trece câte o mașină pe drum; e o liniște deplină, poți să auzi trilurile păsărilor ascunse-n desișul pădurii, chiar și susurul râului de-o șchioapă, de pe partea cealaltă a drumului. Sunt mirat să văd cât de mulți oameni au venit aici în căutarea sănătății. Majoritatea au probleme neuromotorii; pe aleile din jurul centrului de tratament se plimbă oameni în cărucioare cu rotile ori în cârje, ajutați de apropiați. Alții, cu probleme mai puțin grave, coboară obosiți, dar vizibil bine dispuși potecile traseelor de drumeție ce pornesc din centrul stațiunii spre diverse platouri muntoase. Mă opresc în parcul din fața bazei de tratament a Hotelului "Parc" și, înainte să solicit opinia medicilor specialiști, iau câteva declarații de la bolnavii care stau la discuții pe bănci.
Primul cu care vorbesc este Matei Constantin, în vârstă de 54 de ani, din Arad. "Domnule, eu sunt plin de beteșuguri. Acum cinci ani, am avut o operație grea, de hernie de disc. În urmă cu vreun an, am fost operat la șoldul stâng - mi s-a pus o proteză necimentată. Acum trei luni, iar am ajuns la cuțit - mi s-a făcut o artroscopie la genunchi. Am venit aici pentru recuperare locomotorie, ca să-mi recâștig mobilitatea pierdută și pentru ameliorarea durerilor. Am auzit numai lucruri bune despre Moneasa de la alți bolnavi din spital, și n-am stat mult pe gânduri, pentru că aveam dureri insuportabile. Sunt de nouă zile în stațiune și vă spun sincer că rezultatele sunt excelente. Durerile n-au dispărut definitiv, dar au scăzut la jumătate ca intensitate și durată. Mâine mă externez, dar urmează să revin la tratament peste câteva luni, deoarece unele proceduri nu se fac decât la o anumită perioadă de timp. Am toată stima pentru cadrele medicale din centrul de recuperare, care și-au dat silința să-mi facă toate tratamentele care m-ar putea ajuta să redevin un om sănătos, să fiu din nou pe picioarele mele. Am făcut zilnic terapie laser, ultrasunete, curenți cu unde scurte, curenți interferențiali, masaj și kinetoterapie. Așa ceva nu prea vezi în alte stațiuni din țară... ți se fac una, două proceduri și gata! Fiecare procedură e supravegheată de asistente specializate, evoluția fiecărui bolnav este urmărită cu atenție de medici, iar dacă este cazul, se schimbă procedurile sau se prelungesc ședințele. În plus, personalul medical e amabil, dedicat și atent, nu nepăsător în fața suferinței, ca prin alte părți. Pentru mine, Moneasa este un loc binecuvântat de Dumnezeu, iar despre oamenii care lucrează aici am numai cuvinte de laudă! În privința terapiei, cel puțin, lucrurile sunt foarte bine puse la punct! Nu mă pot plânge nici de condițiile de cazare, de calitatea hranei sau de igienă, deși întotdeauna e loc și de mai bine, ca peste tot în România."
Doamna Maria e imobilizată în cărucior. Soțul ei, d-l Mihai, tocmai a scos-o la plimbare în aer curat. Îi zâmbește mereu, se mai apleacă spre ea din când în când, să audă ce-i zice și împinge încetișor căruciorul pe aleea principală. "Soția mea nu vorbește prea clar, a rămas cu sechele după un accident vascular cerebral. Venim din 2015 la Moneasa, facem câte două cure de recuperare pe an. Când s-a externat din spital, după accident, era într-o stare foarte gravă: nu putea să-și miște decât degetele de la mâna stângă și nu vorbea deloc. Acum e mult mai bine, slavă Domnului că și-a mai revenit. Își folosește o mână, poate să bea apă și să mănânce singură. Încă n-are putere să meargă, dar reușește să stea în picioare și să facă doi, trei pași dacă o susțin. O înțeleg mai greu, pentru că a rămas cu o pareză facială care-i limitează vorbirea, dar important e că trăiește. Medicii nu știu dacă are șanse de recuperare totală, dar eu consider că tot ce a câștigat până acum prin terapie e un mare pas înainte! Noi suntem optimiști și vom continua tratamentul, pentru că rezultatele sunt încurajatoare. Nu ne pierdem speranța!"
Dr. DAN MURARIU
"Facem eforturi supraomenești să-i mulțumim pe numeroșii bolnavi aflați la tratament"
În Secția de Recuperare a Hotelului "Parc" se lucrează intens. Holul spațios e înțesat de oameni care-și așteaptă rândul la tratament. O asistentă amabilă mă conduce prin stabiliment și îmi prezintă întregul "flux tehnologic" prin care trec bolnavii, în căutarea sănătății: băi galvanice, aparate pentru magnetodiaflux sau electrostimulare, lasere, săli de kinetoterapie... Dotări impresionante! Vreau să vorbesc cu medicul Centrului. Aflu că și-a terminat programul, dar îl găsesc la Spitalul de Recuperare Neuropsihomotorie de la Dezna, o localitate aflată în apropiere.
Dezna, strada Speranței nr. 5. Vechiul spital, construit pe panta unui deal împădurit, e proaspăt renovat, iar peisajul din jur e idilic. La fel ca în stațiunea Moneasa, și aici sunt zeci de bolnavi în cârje sau în cărucioare cu rotile. D-l dr. Dan Murariu, medic primar în balneofizioterapie și recuperare medicală, e un om jovial, dar tare ocupat. Biroul său e plin cu teancuri de dosare - analize medicale, radiografii, RMN-uri, foi de observație, planuri de tratament. Îl aștept câteva minute, până când stabilește, împreună cu asistenta-șefă, ce proceduri urmează să le aplice bolnavilor internați. Se vede că-i cunoaște pe fiecare în parte și știe foarte bine ce are de făcut. După două, trei recomandări, ne retragem împreună în curte, la umbra unui fag uriaș.
- Domnule doctor, vă mărturisesc cu sinceritate că nu mă așteptam ca în aceste locuri așa de retrase să întâlnesc o asemenea "industrie" a sănătății! Câți bolnavi aveți sub observație?
- Peste o sută, nici eu nu mai știu... (râde) N-avem ce face, e multă lume în suferință și trebuie să ne ocupăm de ea, doar asta ne e meseria! La spitalul din Dezna avem o capacitate de 75 de locuri, iar la Spitalul "Sfântul Gheorghe" din Moneasa, care funcționează momentan în incinta Hotelului "Parc" (unde s-au închiriat două etaje pentru cazare și parterul, pentru baza de tratament), putem primi încă 50 de bolnavi, însă numai în regim de coplată (500 de lei pentru 10 zile de tratament, cazare și masă), astfel încât să ne putem acoperi costurile. În curând se va construi un spital privat în Moneasa - deja s-a cumpărat terenul și urmează ca în maximum 2-3 ani să fie gata, pentru că avem multe cereri și suntem foarte aglomerați.
- Ce afecțiuni tratați în baza de la Moneasa și-n spitalul din Dezna?
- Practic, noi ne adresăm oricărei afecțiuni care se pretează la recuperare: sechele post-traumatice sau postoperatorii, sechele paretice ale membrelor după accidente vasculare cerebrale, afecțiuni ale sistemului nervos periferic și central (scleroză în plăci, nevralgii, nevrite, neuropatii, mielopatii, tulburări de circulație periferică), boli inflamatorii (artroze, artrite, periartrite, spondiloze, discopatii, reumatism degenerativ și altele). După cum vedeți, tratăm o întreagă gamă de boli care se manifestă, de obicei, prin deficit motoriu sau articular, iar recuperarea urmărește recâștigarea funcțiilor motorii alterate.
- Stațiunea Moneasa e celebră pentru factorii săi curativi. Care sunt cei mai utili în tratamentul bolnavilor?
- Poate vi se pare absurd, dar oamenii care vin la tratament în Moneasa nu prea folosesc factorii curativi naturali ai stațiunii. Pentru recuperarea pacienților cu boli neuromotorii (care reprezintă peste 98% din totalul celor care ajung în stațiune), tratamentul de bază e fizioterapia. Desigur, bioclimatul de cruțare, cu efecte sedative și calmante asupra sistemului nervos, e benefic pentru bolnavi, le creează o stare de bine și are efect antistres. Tratamentul balnear la Moneasa are efecte pozitive demonstrate și în multe alte afecțiuni: nevroze astenice, afecțiuni ginecologice cronice, boli metabolice și de nutriție, dar puțini pacienți vin aici cu astfel de diagnostice. Cura helioterapeutică ajută la recuperarea bolnavilor după boli infecțioase sau stări de surmenaj, deci, Moneasa poate fi considerată o destinație de vacanță și pentru oamenii sănătoși care au o muncă intelectuală epuizantă ori pentru cei din companiile multinaționale, care lucrează într-un mediu stresant.
- Nu ați spus nimic despre calitățile apelor mezotermale din Moneasa - unul dintre factorii naturali cei mai lăudați ai stațiunii.
- Din păcate, există un singur izvor cu apă mezotermală oligominerală, la temperatura de 32°C, care alimentează atât bazele de tratament, cât și ștrandul orașului. Noi o utilizăm numai în băile la vană, pentru efectul antiinflamator și sedativ, de aceea nu punem foarte mare accent pe acest factor terapeutic natural.
Marele merit este al personalului medical
- Am vorbit cu câțiva bolnavi în Moneasa și erau foarte mulțumiți de efectele tratamentelor. Ce proceduri utilizați, pentru a obține asemenea rezultate?
- În baza de tratament folosim mai multe tipuri de lasere terapeutice, avem săli de sport cu aparate speciale pentru kinetoterapie și gimnastică medicală, unde kinetoterapeuții concep programe de exerciții personalizate pentru fiecare bolnav în parte, dispunem de instalații pentru băi cu apă mezotermală în vană, de aparatură pentru ultrasunete, electroterapie, hidroterapie și termoterapie, de săli pentru masaj medical - cam tot ce ne trebuie ca să obținem rezultatele pe care ni le dorim! În baza de recuperare lucrează numai personal calificat: medici, kinetoterapeuți și asistente medicale care uneori fac eforturi supraomenești să-i mulțumească pe numeroșii bolnavi programați la tratament.
- După câte cure de recuperare apar primele rezultate la pacienții cu afecțiuni neuromotorii?
- Depinde în primul rând de boală. O leziune neuromotorie nu se vindecă niciodată în totalitate! Prin tratament se poate obține însă o recuperare de până la 90%, chiar și mai mult. Desigur, mai depinde și de gradul de afectare a structurii musculare la periferie, de rezervele biologice ale bolnavului, de bolile conexe... Sunt mulți factori de luat în calcul pentru stabilirea unui pronostic medical. În plus, nu contează atât de mult gravitatea unei boli, ci resursele interne ale bolnavului. Rezultate excelente avem la oamenii tineri cu accidente vasculare cerebrale - răspunsul este total, iar pacienții se recuperează foarte bine și în timp scurt. Am avut pacienți cu traumatisme vertebro-medulare după accidente (cu secționarea parțială a măduvei spinale), care s-au recuperat neașteptat de bine. Din păcate, la traumatismele vertebro-medulare cu secțiune totală, rezultatele sunt mai puțin spectaculoase. Obținem îmbunătățiri în troficitatea unor țesuturi, dar prea puțină performanță kinetică. Foarte bine s-au recuperat și unii pacienți cu scleroză multiplă, la care procesul degenerativ era în stadiu avansat, sau pacienți cu mielopatii care aveau pareze sau parapareze. Desigur, oamenii ăștia n-o să joace fotbal niciodată, dar sunt pe picioarele lor, chiar dacă au orteze sau se ajută la mers cu cadrul. Am avut și un caz incredibil: acum câțiva ani, am internat un bolnav care fusese imobilizat la pat multă vreme - l-au adus rudele pe targă. După trei serii de recuperare, l-am pus pe picioare! M-am întâlnit cu el în Arad, mergea omul să-și facă piața! Dar asta nu înseamnă că suntem noi grozavi, ci doar că ne dăm interesul și facem tratamente corecte. Avem rezultate bune atât la Dezna, cât și la Moneasa. Iar cel mai mare merit este al personalului medical, care e foarte serios și conștiincios.
- Cât de importantă e frecvența tratamentului pentru bolnavii care se recuperează mai greu?
- Tratamentul de întreținere este foarte important, deoarece unele leziuni neurologice sunt extinse, deci mai greu de recuperat, pentru că afectează mai multe segmente ale corpului. Bolnavilor inerți, fără nicio activitate kinetică, care de obicei au atrofie musculară, dureri și alte probleme cauzate de imobilizarea prelungită, le recomandăm două cure de recuperare anual, pentru a-și păstra îmbunătățirile obținute. În caz contrar, pot să apară blocaje articulare, retracții ale tendoanelor, hipotrofie musculară, edeme etc. și își pierd multe dintre abilitățile dobândite prin tratament. La ceilalți bolnavi, frecvența curelor de întreținere se stabilește în funcție de gradul de recuperare obținut, dar și de programările pe care le avem la tratament. Nu știu dacă e cazul s-o spun cu mândrie, dar avem deja programări până în luna ianuarie 2017, iar lista de așteptare e destul de lungă! Din fericire, unii pacienți nu așteaptă să-i chemăm noi la tratament; vin singuri, pe banii lor - în regim privat, dacă nu mai pot obține trimitere de la medicul specialist - pentru că se simt foarte bine după recuperare.
***
E o seară frumoasă și caldă, iar soarele și-a început coborârea spre asfințit. Mă întorc să înnoptez în Moneasa. Caut din mers un loc plăcut de odihnă, și privirea mi-e atrasă de un hotel îmbrăcat în flori roșii, de pe malul Lacului Liniștit. Primesc o cameră curată, la etajul unu. Din balconul cu vedere spre lac, văd peștii care înoată prin apa verzuie. Deasupra - pădurea ce urcă spre culmi. E tare frumos peisajul! Cobor, vreau să profit de lumină pentru un ultim tur al stațiunii. Pe alei întâlnesc alți bolnavi ieșiți la plimbare, care se mișcă, fiecare după putere și beteșug, dar fiecare din ei, cu o uriașă speranță de vindecare, oglindită în zâmbetul de pe obraz.
Cărări pentru drumeții
Dau peste un drumeag ce urcă abrupt spre pădure. La răscruce, două indicatoare pentru iubitorii de drumeții. Spre stânga, la numai 1,5 km, e Peștera Liliecilor! Se fac trei sferturi de oră până acolo. Pe același drum, dar urmând alt traseu, de 10,6 km, ajungi la Platoul Tinoasa, de unde te întorci prin Valea Megheș - o plimbare de trei ore și jumătate. Pentru iubitorii de natură mai antrenați, există un traseu mai incitant: 11,1 km spre Culmea Zelea Neagră, cu întoarcere prin Valea Lungă... Fac o poză cu telefonul, poate-mi vor fi de folos informațiile. O doamnă, localnică probabil, mă observă și-mi atrage atenția: "Nu cumva să vă duceți la peșteră, că-i închisă! Anul trecut s-o băgat unul și n-o mai ieșit! De-atunci, au zidit intrarea!". "Dar ce-ar mai fi de văzut prin zonă?" - o întreb. "Din păcate, nu mare lucru! Or fost pe-aici, prin jur, o groază de minuni, dar lumea le-o stricat! Cu ochii mei am văzut cum smulgeau unii frumusețe de nuferi din Rezervație, să-i ia cu ei la hotel! Mare noroc, dac-or mai răsări câțiva la vară! Nici din Grota Urșilor n-o rămas mare lucru - turiștii și-or săpat numele-n piatră, iar o parte din intrare s-o surpat. Or fost o mulțime de peșteri prin jur, dar nu s-o ocupat nimeni de ele și s-or astupat. Nu-i pasă nimănui că se pierd atâtea frumuseți!".
În drum spre hotel, cumpăr o pungă cu cireșe pietroase de la o tarabă și "Formula AS", de la singurul chioșc de ziare întâlnit în cale. Mă bucur că revista ajunge până aici, la poalele Munților Codru-Moma. După un duș scurt, aprind veioza și mă întind pe pat, să văd ce-au scris colegii mei în ziarul abia ieșit din tipar. Nu mai apuc. Adorm neîntors, cu ziarul pe piept și lumina aprinsă. Într-adevăr, e tare bun aerul de Moneasa!
Persoanele care vor să ajungă la Centrul de Recuperare Neuromotorie din Moneasa pot suna pentru informații și programări la secretariatul Spitalului "Sfântul Gheorghe" din incinta Hotelului "Parc" - tel. 0748.194.191