În afară de faptul că diareea poate face parte din simptomatologia ocluziei intestinale (cazul dvs.), trebuie spus că sindromul diareic, acut sau cronic, este o tulburare clinică caracteristică enterocolitelor, iar cunoaşterea cauzelor, mecanismelor de producere, manifestărilor clinice, consecinţelor şi tratamentului acestora este de o deosebită utilitate practică pentru bolnavii suferinzi de astfel de patologii. Sindromul diareic acut este prezent constant în enterocolitele acute infecţioase, dar, la fel ca şi sindromul diareic cronic, el poate fi promovat de o mulţime de factori patologici ai întregului tub digestiv. Astfel, principalele cauze care provoacă sindromul diareic acut sunt infecţiile, toxiinfecţiile, abuzul şi supradozarea de laxative sau purgative şi tratamentele cu antibiotice administrate pe cale orală. Dacă, în general, multe cazuri de sindrom diareic acut sunt produse de bacterii (Shigella, Salmonella, Klebsiella, Yersinia, Escherichia Coli etc.), paraziţi (Giardia, Schistosoma, Isospora) şi mai rar fungi (Candida), în unele situaţii, agentul infecţios determinant poate fi un enterovirus - entitate patologică cu mare afinitate pentru intestinul subţire, care pătrunde şi se ataşează de epiteliul acestuia, pe care îl lezează.
În altă ordine de idei, principalele consecinţe ale sindromului diareic acut constau în pierderea de apă şi electroliţi, hipotensiunea arterială şi starea de acidoză, tulburări strâns legate de cantităţile mari de apă şi electroliţi pierdute prin scaun şi, de aceea, tratamentul trebuie structurat pe repaus şi dietă, înlocuirea lichidelor şi sărurilor minerale pierdute, îndepărtarea cauzei etiologice (cereţi teste pentru precizarea exactă a factorului infecţios declanşator) şi atenuarea principalelor simptome clinice subiective.
În concluzie, cred că, în cazul dvs., ar fi oportună depistarea exactă a factorului declanşator, mai cu seamă că aţi fost operată de ocluzie intestinală şi este posibil ca intra sau extraoperator, să fi dobândit un agent infecţios, responsabil de declanşarea sindromului diareic acut. Până atunci, puteţi combate episoadele diareice cu remedii naturiste cum ar fi Eridiarom (9 capsule pe zi, pentru formele acute), L-glutamina (2x1 capsule pe zi), probiotice (Topinambur, Cymbio), pulbere de răchitan (4 linguriţe pe zi) şi, la nevoie, Furazolidon sau Saprosan.
Pentru lămuriri suplimentare, contactaţi-mă telefonic! Să auzim numai de bine!
Dr. Li LuoXi - specialist în medicină tradiţională chineză - Bucureşti, Str. Vasile Lascăr nr. 169, tel. 021/210.41.64, 0766/56.46.69
"Am infecţie urinară recidivantă"
(Răspuns pentru MARIA - Timişoara, F. AS nr. 1156)
Ce trebuie să faceţi în situaţia aceasta?
* trebuie să beţi multe lichide, printre care şi suc de afine
* mâncaţi cât mai multe legume şi fructe
* igiena zonei genitale trebuie făcută la duş, nu în cadă
* dacă suferiţi de infecţie urinară cronică evitaţi contactele sexuale.
Ce nu trebuie să faceţi:
* evitaţi alimentele hiperstimulante (condimente, prăjeli).
* nu consumaţi cafea sau alcool.
* nu purtaţi lenjerie strâmtă sau pantaloni-colanţi.
Ceaiuri utile:
* beţi, de 3 ori pe zi, ceai de mătase de porumb (100 g în 500 ml apă fiartă);
* beţi, de 3 ori pe zi, ceai verde;
* beţi suc de ţelină (se obţine în storcător), se recomandă câte 50 de ml suc de ţelină, de 3 ori pe zi;
* beţi de 3 ori pe zi ceai din soia verde (fierbeţi într-un litru de apă 200 g de soia verde; timp de fierbere: 1 oră)
* mâncaţi cât mai mult pepene roşu, afine, roşii, castraveţi, cireşe, struguri, dovlecel verde.
Tratamente:
* Aplicaţi în zona ombilicului comprese calde sau o centură cu plante.
* Acupunctură.
* Produse din plante chinezeşti: NIAO GAN NING, care ajută la tratarea infecţiilor urinare, nisip şi calculi renali, afecţiuni ale prostatei sau ale vezicii urinare.
"Sufăr de dermatomiozită"
(Răspuns pentru PETRE, F. AS 1177)
Are mai multe forme:
* Polimiozita idiopatică a adulţilor (adică fără cauză cunoscută).
* Dermatomiozita adulţilor.
* Dermatomiozita copilului.
* Polimiozita asociată unei alte boli de colagen (lupus eritematos, sclerodermie etc.).
* Polimiozita asociată bolii canceroase (10-20% din cazuri, bolile fiind cancer mamar, ovarian, gastric şi pulmonar).
* Miozită cu "inclusion bodies" (agregări celulare asociate cu diverse boli).
În afară de acestea, există şi o formă de dermatomiozită cu manifestări cutanate, fără cele musculare, numită dermatomiozită amiopatică.
Cauzele dermatomiozitei sunt necunoscute deocamdată, fiind implicaţi următorii factori:
* Agenţi infecţioşi, inclusiv viruşi (HIV, parvovirus), paraziţi (Toxoplasma) şi bacterii (Borrelia).
* Medicamente, inclusiv statine (pentru colesterol ridicat), ciclofosfamid (citostatic), fenilbutazon (analgezic), BCG (vaccin pentru TBC), interferon (pentru hepatită virală, sclerodermie), printre altele.
* Se sugerează şi o componentă familială, care nu este bine clarificată.
Clinic, pacienţii cu dermatomiozită prezintă următoarele manifestări:
* Slăbiciunea musculaturii proximale (cea mai apropiată de trunchi), fapt care duce la dificultate în a te ridica din poziţia aşezat, de a te pieptăna, de a ridica mâinile peste cap.
* Musculatura distală (mai îndepărtată de trunchi, cum ar fi muşchii mici ai mâinilor) este relativ neafectată şi pacienţii îşi pot încheia şi descheia nasturii fără probleme, pot scrie la tastatură, pot cânta la pian, până în fazele mai tardive ale bolii.
* Pot apărea crampe, dureri şi oboseală.
* Disfagie (tulburări de înghiţire).
* Erupţie cutanată, cu agravare la expunerea solară.
* Umflarea pleoapelor superioare, însoţită de o coloraţie violacee, erupţii roşii-violacee cu scuame pe partea dorsală a mâinilor, capilare (vase mici) dilatate, la baza unghiilor.
* Tulburări gastrointestinale, inclusiv ulcere.
* Tulburări pulmonare, din cauza slăbirii musculare.
* Tulburări cardiace.
* Febră, dureri articulare, slăbiciune şi pierderea în greutate.
Majoritatea pacienţilor supravieţuiesc bolii, 20% dintre ei experimentând, chiar, remisiunea (vindecarea) spontană. Însă 5% au o evoluţie agresivă, ce duce la moarte. Factorii de risc includ vârsta înaintată, sexul feminin, tulburările cardiace, disfagia (dificultate în a înghiţi) sau prezenţa unei boli canceroase.
Din punct de vedere naturist, se recomandă:
* Repaus la pat, când durerile sunt mari, pentru a nu agrava tulburarea musculară şi a nu crea anxietate, care poate produce rezistenţa la fizioterapie.
* Fizioterapia uşoară, fără a cauza disconfort, ajută pacienţii să-şi păstreze tonusul muscular.
* Tai Qi şi Yoga, gimnasticile orientale, au exerciţii uşoare, care ar putea fi de ajutor.
* De evitat tutunul şi alcoolul.
* Ulei de peşte (Omega-3, acizi graşi), dar nu folosit în cantităţi mari şi pentru mult timp, fiindcă poate duce la exces de vitamina A şi D.
* Plante medicinale - Cimbrul (Thymus vulgaris) aplicat local (nu băut!), gălbenele (Calendula officinalis) sub formă de ceai.
* De eliminat zaharoasele, alimente foarte rafinate şi prelucrate în exces. Abuzul de substanţe dulci ar putea leza stomacul şi sistemul splină-pancreas.
* Acupunctura ajută foarte mult în a remonta splina energetică (care guvernează muşchii), stimulează funcţia de mişcare a sângelui prin organism, în special muşchii, şi elimină căldura din intestinul gros energetic.
* Homeopatia este foarte utilă, căci rezolvă tulburările profunde, psihice, care stau la baza bolii. Efectele pot fi lente, iar cele simptomatice ar putea să se vadă înaintea celor de laborator. Medicamente precum Causticum, Gelsemium, Rhus toxicodendron pot fi de ajutor, însă medicamentele homeopate individualizate sunt ideale pentru această boală. Vă urez succes!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
