La miezul lui Cireşar, găsim pe pajişti, prin fâneţe şi margini de pădure cele mai puternice plante medicinale ale anului. Să le culegem cu măsură, să le uscăm cu grijă la umbră, iar apoi să le punem în cămară, pentru a le folosi la nevoie. Dintre zecile de "minuni de leac", am ales trei dintre cele mai puternice:
Sânziana albă
(Galium mollugo)O găsim prin fâneţe, mai ales la marginea lor, unde îşi poate întinde în voie tulpinile fragile, terminate cu flori mici şi albe, cu un miros discret. Se culeg părţile aeriene înflorite, care se lasă la uscat, iar apoi se macină, pulberea ţinându-se într-un borcan închis ermetic. Din această pulbere se iau câte 2-3 linguriţe pe zi, pentru a stimula funcţia rinichilor (ajută la eliminarea apei din ţesuturi), pentru a combate spasmele digestive, dar şi pentru a ne creşte rezistenţa la stres. O linguriţă de pulbere de sânziană albă, luată seara, este un excelent somnifer şi calmant. În Evul Mediu, se prepara un vin în care erau macerate flori de sânziană albă şi care era folosit pentru a alunga depresia şi melancolia, dar şi ca afrodisiac.
Sânziana galbenă
(Galium verum)Este un simbol al verii, deoarece perioada sa de maximă înflorire coincide cu perioada de maximă strălucire a soarelui. Are tulpina zveltă, destul de înaltă, iar florile sale sunt mărunte, galben-aurii şi dispuse astfel încât, văzute de la distanţă, seamănă cu o ploaie de stele. Mirosul micilor sale flori este dulce, amintind de cel al mierii, iar petalele, patru la număr, amintesc de semnul crucii, motiv pentru care în popor se spune că această plantă este binecuvântată de Dumnezeu. Se culeg tulpinile sale înflorite, care după uscare se folosesc sub formă de cataplasme, băi terapeutice şi, intern, sub formă de pulbere. Cataplasmele cu sânziene se folosesc pentru a trata rănile care se vindecă greu, anomaliile de pigmentare a pielii şi cicatricele cheloide. Baia de sânziene galbene este recomandată ca remediu de frumuseţe, deoarece curăţă şi împrospătează pielea, combate inflamaţiile la acest nivel şi are efect reîntineritor. Pulberea din această plantă reglează activitatea tiroidei, pune în mişcare digestia (este foarte amară) şi ameliorează hernia (ajută la tonifierea ţesuturilor elastice din zona abdominală).
Arnica
(Arnica montana)Florile sale sunt croite parcă anume pentru a ne arăta tuturor că puterea vindecătoare a plantelor este mai mare decât ne-am putea imagina. Ca formă, arnica pare un soare în miniatură, având petale numeroase şi dispuse perfect circular, în "raze", iar culoarea lor este galben viu spre portocaliu, strălucitoare şi triumfătoare. Care este principala lor utilizare terapeutică? Tratarea, aproape fără greş, a tuturor traumatismelor, fie că vorbim de entorse, luxaţii, fracturi sau de o banală vânătaie. Cataplasmele, compresele şi cremele cu arnică au un uimitor efect de accelerare a vindecării articulaţiilor, tendoanelor şi a muşchilor lezaţi. Sunt cunoscute numeroase cazuri de luxaţii sau chiar de fracturi tratate cu această plantă, care s-au vindecat atât de rapid, încât frizează paranormalul! Intern, se foloseşte tinctura de arnică, din care nu se iau mai mult de 50-70 de picături pe zi, fiind folosită ca tonic cardiac, dar şi pentru echilibrarea emoţională, după accidente sau şocuri.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
